fbpx

constantin.jpgSe spune că muntele își alege oamenii, îi învață tainele, respectul, le arată măreția lui, le oferă o porție zdravănă de energie și le indică, într-un fel sau altul, ce mai e de făcut. Cătălin Țăposu (35 de ani) pare a fi unul dintre cei „aleși“, unul dintre oamenii de munte care încearcă să aducă un strop de siguranță și confort celor atrași de înălțimi, dar să îndrepte și greșelile unor persoane certate cu bunul-simț. A simțit pe propria-i piele ce înseamnă lipsa unui refugiu, a plâns când a văzut muntele golit de cea mai de preț bogăție a lui, pădurea, și s-a împiedicat la tot pasul de maldăre de gunoaie. A răspuns la răul oamenilor cu opus faptelor lor, prin (re)construcția de adăposturi, campanii de ecologizare și împădurire etc.


Cătălin Țăposu s-a născut la Bran și a trăit înconjurat de munți, la altitudinea de 1030 m, într-un sat mic (Drumul Carului) de pe culoarul Rucăr - Bran, între Moeciu și Fundata. Se consideră unul dintre norocoșii care vede de acasă imaginea Bucegilor, Pietrei Craiului, Postăvarului și Pietrei Mari.

Pentru el, muntele este mai degrabă o stare de spirit, un sentiment, o trăire și o prezență necesară în viața sa. A trăit cu imaginea munților, încă din fragedă pruncie și cu excepția Bucegilor, versantul vestic, a început să-i urce destul de târziu (pe la 27 de ani), poate și din cauză că era absorbit de măreția lor, așa cum se vedea de jos.

„De la 8 ani până pe la 12 ani, mergeam frecvent în Bucegi la schitul Peștera, unde rămâneam câteva zile, pentru rugăciune și alte activități bisericești. Căram în rucsaci făină, ulei, mălai, zahăr, produse pe care le duceam la mănăstire. Pe atunci, exista doar vechea mănăstire din Cocora și câteva chilii. Noi stăteam într-o cameră de oaspeți, cu opt paturi și țin mine că nu puteam dormi din cauză că «ne încăierau purecii». Atunci cred că am prins mare drag de versantul vestic al Bucegilor cu Șaua Strunga și Colții Țapului până în Valea Gaura. Pe scurt, drag și dor de munte am avut dintotdeauna”, ne-a povestit Cătălin, amuzat de situația de atunci.

De când se știe i-a plăcut să construiască lucruri, a fost pasionat de electronică, iar, în prezent, este instalator. Îi place să călătorească, dar nu să șofeze. Preferă să meargă pe jos, cu bicicleta, cu autocarul, trenul, avionul, dar visul cel mare în privința expedițiilor este de a străbate Europa pe bicicletă.

Însă, indiferent de destinație, de liniște, de încărcatul bateriilor și de lecții pentru sine are parte tot în munți.

„Am învățat să știu când să mă opresc. Muntele nu pleacă nicăieri și nici destinația. Am învățat să fiu altruist, să împart tot ce am cu tovarășii de drumeție. Oamenii se vor cunoște cu adevărat pe ei atunci când vor urca un munte, își vor cunoaște limitele, idealurile, frustrările”, a completat protagonistul nostru.

OM pe MUNTE

Asemenea unui călătorii pe munte, unde dorința de a mai face un pas, de a mai scotoci prin energii pentru a ajunge acolo unde ți-ai propus, Constantin a simțit nevoia să facă un astfel de traseu și-n viața de zi cu zi. Și-a dorit să vorbească și să promoveze ceea ce a întâlnit în cale prin intermediul unei pagini de Facebook, pe care a numit-o după cum l-a ghidat inspirația unei nopți geroase: „Om pe munte“.

Impactul l-a fascinat, așa că a trecut la pasul următor: realizarea unei asociații. Și a mai urcat un pic pe această potecă. L-a întâlnit pe Lucian Ștefan de la Trupa Calendar, care i-a oferit toată consultanța constituirii Asociației și a compus și imnul OM pe MUNTE pe care îl interpretează împreună cu colegul lui, Marius Mandai.

„Pe urmă împreună cu Roxana și Ionuț am început să construim o asociație funcțională cu proiecte. Ulterior ni s-au alăturat Alin și Adi”, a completat Constantin.

Primele acțiuni organizate

Îl însoțim mai departe pe munțomanul nostru în această călătorie, unde chiar dacă a început să urce, încă are entuziasmul și energia care crede că nu se vor epuiza.

Și-a început acțiunile de ecologizare, într-un cadru organizat, adunând mizeriile lăsate de oameni pe traseul: 7 Scări - cabana Piatra Mare - vârful Piatra Mare și retur prin Prăpastia Urșilor. Acesteia i-au urmat altele și altele pentru că nesimțirea umană și lipsa respectului față de natură sunt infinite

În iulie 2015, în colaborare cu grupa Salvamont Câmpulung Muscel, a reușit să facă marcajele turistice pe vârful Păpușa din munții Iezer Păpușa. A fost acțiunea decisivă pentru pașii următori. Constantin și membrii Asociației „OM pe Munte“ au participat la plantat de arbori în diverse zone, dar s-au implicat și pe parte cultural-artistică.

Doar că până aici, provocările drumeției n-au fost foarte mari. Dintr-o dată însă i s-a iscat în față o porțiune care-l punea la încercare, îi testa abilitățile, încrederea în partenerii de drum, dar, mai ales, în priceperea lor.

Parcursul activității în Asociație începea să semene cu o porțiune de drum plină de stâncă, de zone expuse, unde anduranța se îmbină cu escalada, unde energia, curajul au nevoie și de ceva pricepere, spirit de prezență, dar și de echipă. Cam așa au fost privite proiectele care au presupus renovarea refugiului turistic din Șaua Strunga și reconstrucția din temelie a refugiului Florei (Casa de Adăpost a Cercului de Turism Floreiul Comarnic). 

„Cele două proiecte au pornit de la 0. La Șaua Strunga am ajuns de 3 ori în drumeție și ne-a plouat de tot atâtea ori. Atunci ne-am zis că trebuie să facem ceva. Era în 2016, prin luna iunie când ne-am dus la refugiu cu o ruletă stricată, o foaie de hârtie, un pix, foarte determinați ca să-i schimbăm destinul și am reușit”, ne-a mărturisit Constantin.

Împlinirile i-au venit în cascadă: Din donații și sponsorizări au primit materialele, membrilor Asociației s-au alăturat peste o sută de voluntari, iar astăzi, în Bucegi, în zona Padina, oamenii au un loc primitor în care să se adăpostească și să se odihnească. 

„M-am simțit împlinit că refugiul Șaua Strunga se păstrează bine în cei aproape trei ani de la renovare și de faptul că acest adăpost a fost vizitat de peste 2500 de turiști conform caietului drumețului”, o împlinire care seamănă izbitor cu senzația pe care o ai atunci când ai „cucerit“ în drumul tău una dintre acele părți dificile ale muntelui care, la o primă vedere, părea de neurcat.

A urmat refugiul Florei.

„Am aflat despre faptul că pe muntele Florei a existat un refugiu de la Sergiu Frusinoiu, voluntar din Comarnic, venit la refugiul Șaua Strunga să ne dea o mână de ajutor. Proiectul a urmat întocmai rețeta de la refugiul Șaua Strunga. Aici veneam cu o experiență, dar provocarea era de trei ori mai mare deoarece și bugetul estimat era de trei ori mai mare decât cel de la Șaua Strunga. Proiectele sunt finanțate în proporție de 100 % din donații și sponsorizări, sunt implementate de către voluntari și beneficiază de ele comunitățile interesate. Nu vreau să omit sprijinul acordat de presa locală din Prahova, Dâmbovița și Brașov. Astfel oamenii au auzit despre proiectele noastre, pașii realizați și din alte medii mai apropiate lor”, ne-a spus Constantin Țăposu.

Proiectul a fost finalizat cu succes și aici, iar cele două adăposturi montane pot fi folosite în mod gratuit de către toți turiștii care traversează zona și tot gratuit pentru activități extrașcolare.

Cabana Leota, piatra de încercare!

După cele două provocări, Constantin simte că este tot mai aproape de vârf, însă pe cât de scurt pare a fi drumul, pe atât de abrupt și anevoios este. Drumul acesta duce către reconstrucția unei cabane, una care cândva era o emblemă pentru Carpați: cabana Leaota.

Cu o capacitate iniţială de 30 de locuri în 5 dormitoare comune, situată la 1.370 m altitudine, în Muntele Românescu, cabana turistică Leaota avea, în 1962, apă curentă, generator de curent electric, bufet permanent şi pârtii de schi amenajate în apropiere. În prezent este lăsată de izbeliște, fiind folosită sporadic de turiştii aflaţi în trecere. Readucerea ei la viață și includerea în circuitul turistic sunt posibile, dar cu eforturi financiare și umane mari. 

Pentru început, cei interesați de punerea pe picioare a unui astfel de proiect pot direcționa 2% din impozit către Asociația „OM pe Munte“.

Educația montană

Despre munte, Constantin a încercat să le vorbească și celor mici, în cadrul săptămânii „Școala Altfel“. A ținut un curs la Școala Generală nr. 2 Vatra Sat, Comarnic.

„Copiii au avut de realizat mai multe obiecte confecționate din deșeuri. La schimb am reușit să obținem resurse pentru achiziționarea unui videoproiector și a unui laptop pe care le-am donat instituției de învățământ. Echipamentele au fost predate în cadrul unei «ore altfel». O oră interactivă în care am făcut schimb de informații cu copiii. Am reușit să identificăm ce lucruri trebuie să avem la noi când plecăm în drumeție și cum se folosesc. Am vorbit despre marcajele montane și semnificația acestora.  Copiii de clasa a cincea s-au descurcat foarte bine. Pe viitor ne-am propus să desfășurăm aceste activități la refugii și cabane”, ne-a dezvăluit Constantin.

De urcat și coborât de pe înălțimi, Constantin Țăposu nu se va sătura vreodată. Fiecare drumeție este diferită, fiecare ascensiune vine cu provocările proprii. Dar acolo își găsește liniștea și tot acolo își încarcă bateriile:

„E vibrația aia bună care armonizează trupul cu spiritul, e libertatea aia în care sunt eu și cu gândurile mele. E locul în care simți prezența lui Dumnezeu sau energia aia bună, purificatoare”.

Foto: Facebook Cătălin Țăposu și facebook Om pe munte

constantin.jpg

22886262_1689177781125091_8108582007233139657_n.jpg

constantin 2.jpg

constantin 1.jpg

Refugiul Florei

refugiul florei.jpg

refugiul florei interior.jpg

refugiul florei constructie.jpg

Refugiul Șaua Strunga

refugiul saua strunga.jpg

reparatie saua strunga.jpg

Cabana Leaota

cabana Leaota 1.jpg

interior cabana.jpg

cabana Leaota.jpg

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.
Liliana Maxim Minculescu
redactor
Liliana Maxim Minculescu, jurnalist „de modă veche“, și-a început activitatea în 2004, lucrând simultan în presa scrisă și TV.
A lucrat la Telegraful de Prahova și Alpha TV, a făcut parte și din echipa cotidianului Adevărul pentru ca, ulterior, să se axeze pe jurnalismul de televiziune, la Valea Prahovei TV și Ploiești TV. A scris, totodată, și pentru site-ul: promovamprahova.ro.
Pentru activitatea în presa locală și regională a fost nominalizata mai multor concursuri, gale, dar și premiată în anul 2014, în cadrul Galei MediaFEM, iar în 2018 la Gala Comunității Prahovene.
A ales Observatorulph.ro pentru că îi place să țină pasul cu vremurile, iar prezentul și viitorul jurnalistic sunt aici, în presa online.
De același autor

banner sos deces ultim 300 copyright.jpg
harold.jpg
970.jpg