S-ar fi putut face această trecere încă de anul trecut, însă municipalitatea a refuzat să primească de la Consiliul Județean, în etape, mai întâi CAF 5 și apoi CAF 6. Apoi, au început să expire autorizațiile ISCIR pentru anumite componente, iar procedurile de ”iscirizare” au fost reluate.
În tot acest interval, termia Ploieștiul s-a bazat pe CAF 2, o instalație veche, din anii 60, care a cedat în diferite momente. În plus, CAF 2 este subdimensionat în raport cu necesitățile actuale ale orașului.
La aceste probleme s-au adaugat și cele de finanțare pentru achiziția de gaze necesare funcționării Cazanului de Apă Fierbinte 2 (CAF-2).
Din acest moment, preluarea CAF 5 de la CJ Prahova în patrimoniul Ploieștului ar trebui să rezolve problema continuității furnizării de agent termic, doar că abia acum apare marea problemă, respectiv cea legată de costuri – CAF 5 este o unitate de aproximativ 3 ori mai mare decât CAF2, costurile de exploatare fiind direct proporționale, după cum au afirmat cei care cunosc sistemul. Ceea ce a devenit cunoscut drept CAF 5 este un cazan de abur cu turbină.
Întrebarea firească este: de unde bani?
În ședința de astăzi a Consiliului Local Ploiești, consilierii au fost de acord că actualul preț al GigaCaloriei nu mai are nicio legătură cu realitatea și că nu poate continua la nesfârșit situația. Un preț real ar fi în jurul valorii de 1000-1100 de lei/GCal, însă nimeni nu are idee ce va urma, respectiv dacă se mărește cota pe care o plătește populația și cât poate duce primăria sub formă de subvenție.
Consilierii locali ploieșteni, fie că vor, fie că nu, vor fi obligați să analizeze situația actuală și să ia cât mai curând decizii în privința acoperirii costurilor pentru asigurarea bunei funcționări a termiei.
