Așa începe totul. Nu, până acum nu a fost răul în forma pură, așa cum l-a consemnat istoria. Abia acum urmează.
Am asistat, în ultimii 28 de ani, la simularea democrației. Nimic real. Noi ne-am făcut că votăm și am crezut că alegem, ei au făcut ce au vrut.
Până și joaca asta tembelă, de-a democrația, se sfârșește aici. Un nene, în fața unei săli (ironie, aceeași pe care a controlat-o un alt sfertodoct), pune o întrebare: „vreți să mai fiu președintele vostru?” Atenție!!! Nu supune la vot, fie și mimând democrația, ci întreabă direct. În prealabil s-a asigurat, executând politic orice adversar intern. Nu erau niște îngeri pe pământ, dar măcar asigurau un exchilibru intern, o formă de limitare a exceselor de autoritarism, de hidoasă dictatură.
În sală au rămas doar executanții, cufuriții pe ei de teama pierderii libertății individuale, cu prea mulți scheleței în dulapuri. Alții, imbecili fără miză, dar cu o frenezie violentă în a aplauda, ovaționa, de a susține Dragnea reales la oricare alt congres.
Pe vechii psd-iști i-a făcut în sânge. Nici nu era greu. Chiar așa, cum se simte un vechi psd-ist redus la tăcere de un fost pdl-ist? Urmează restul țării. Un fleac…
Ăsta e în stare să desființeze și instanțele, explicând prostimii că staborul PSD e mai bun, mai drept. Așa cum împarte salarii și pensii, tot așa poate să împartă și dreptatea. P#&%@ea extaziată și delirică îl va crede, ovaționându-l frenetic. Discursurile lui, după tiparul Adolf, îi vor aduce masa critică la picioare.
În anul Centenarului Unirii suntem divizați, deci ușor de condus. A parcurs meticulos, zâmbind bagabonțește de sub mustață, toate etapele premergătoare instaurării unei dictaturi. Acum e pregătit să schimbe discursul, tehnica bonomiei perverse cu accesele de scelerare.
Sunt atât de multe exemple în istorie, dar am refuzat să citim, să învățăm ceva din ele. S-a născut Adolf von Teleorman!
Pe 10 martie 2018 Mao Tel Drum a ras PSD-ul. Doar un fost pdl-ist adevărat ar fi putut face asta cu atâta eficiență.
Este acum președintele noului PDL, altul decât vechiul și dizolvatul PDL în PNL. Doar el, Liviu, mai duce stindardul luptei de clasă, împotriva oricui va mai avea tupeul să mârâie în front.
Ne-am #@$%* pe ea de țară și de democrație…
