În această perioadă de final de an, la școlile și grădinițele din țară „afacerea Moș Crăciun” este în floare. Bineînțeles că la Ploiești nu se face excepție. Cu prețuri pornind de la 150-200 de lei pentru 30 de minute, de cele mai multe ori nefiscalizați, „moșii” se plimbă între clase, grupe, școli și grădinițe pentru a face bucurii copiilor și, bineînțeles, a încasa bani.
Afacerile merg strună! Unii „moși”, mai ales tineri (așa cum sunt majoritatea) se pare însă că „iau mai mult decât pot duce” și, în aceste cazuri, avem de-a face cu situații penibile, gestionate de părinți și de cadrele didactice… cum pot ei mai bine.
Așa a fost și în seara de 18 decembrie, la o clasă pregătitoare de la o școală din Ploiești, unde copiii au avut parte de un „Moș Crăciun” tare grăbit. Deși fusese „antamat” pentru o jumătate de oră, după 7-10 minute a început să dea semne de nerăbdare. Norocul a fost faptul că cei mici erau prea mici pentru a sesiza dedesubturile replicilor aruncate între „doamna”, părinți și Moș Crăciun.
- „Moșul se grăbește, trebuie să plece pentru că trebuie să ajungă și la alți copii! Să vă dea moșul cadouri!”
- „Ba nu. Moșul mai stă, copiii încă nu au terminat poeziile!”
- „Moșul nu mai poate sta! Are foarte mulți copii de vizitat!”
- „Ba moșul mai poate sta, că știm la ce oră a venit…”
Eh, închipuiți-vă că, în tot acest timp, „Moșul” și doamna se priveau înțepător unul pe altul, în timp ce copiii se uitau puțin nedumeriți la acest schimb de replici, neînțelegând mare lucru. Părinții, și ei contrariați, se uitau la ceas și nu înțelegeau de unde atâta „grabă” pe Moș Crăciun.
Bineînțeles că, într-un final, moșul a plecat mai devreme decât trebuia dar mai târziu decât își dorea iar în ceea ce privește plata, nu știu exact cum a rămas că nu m-am numărat printre „negociatori”.
Oricine poate fi Moș Crăciun în ziua de astăzi
Ceea ce vreau să subliniez este faptul că „afacerea Moș Crăciun” este una care, în ultimii ani a devenit o afacere și atât. Orice individ, oricât de tânăr, își ia un costum de Moș Crăciun, o barbă și o pereche de ochelari și gata, se duce la făcut bani. Pur și simplu atât a mai rămas din tot ritualul de Moș Crăciun!
Îmi aduc aminte, cu aproximativ 10-11 ani în urmă, aveam un Moș Crăciun, cu păr alb și barbă albă, care, cu două – trei luni înaintea Crăciunului, își lăsa barba să crească și nu-și punea niciodată mai mult de două serbări pe zi, între care își lăsa ore întregi. De ce? Pentru că avea respect pentru oameni și copii.
„Niciodată nu știi ce se întâmplă, poate copiii vor să mai stea cu Moșul după serbare, poate vor să mai stea de vorbă cu el, să-l tragă de barbă…”, spunea el. Și stătea cu copiii, îi asculta pe fiecare în parte, îi mângâia pe creștet… Dar asta se întâmpla demult.
Acum, vine Moșul, la grădi sau la școală, și ferească Ăl de Sus să-i pună vreun copil mâna pe barbă, că se răstește la el. De ce? Că îl lasă fără…
Singurul efort este acela de a-și achiziționa un costum și de a lansa vorba în oraș că face pe Moș Crăciun. Niciun pic de respect, niciun pic de drag, niciun pic de… nimic… nu se simte în atitudinea acestor moși de duzină, care nu au în vedere altceva decât bani și iar bani… cât mai mulți, din toate părțile.
Mi-aș dori ca, pe viitor, să se renunțe la acest obicei în instituțiile de învățământ pentru că, este evident pentru toată lumea că, pentru „moșii” din ziua de astăzi nu este decât o afacere și… atât! Ce-ar fi să-i lăsăm cu buzunarele goale măcar pentru un an? Că, poate, se învață minte și nu-și mai bat joc în halul ăsta… Zic și eu…
Cum ți se pare subiectul?
În majoritatea școlilor și grădinițelor la fel a fost, totul e o afacere de prost gust, totul pe fuga și pe bani cât mai mulți dacă se poate dar oare ce mai e ca înainte?!
Domnul actor Adrian Ancuța ne-a făcut ani la rând sărbătoarea Crăciunului una cu adevărat specială…un moș adevărat, cu barbă albă, naturală, dedicat întru totul serbărilor la care a fost invitat. Cu fiecare micuț stătea de vorbă, făceau glumițe, copiii îl trăgeau de barbă, îl îmbrățișau..ne simțeam și noi, părinții, prinși in magia poveștii de Crăciun. Ba chiar venea și cu spiriduș după el să-l ajute cu sacul cel mare și roșu, în alt an a venit cu elf și elfiță care cântau colinde împreună cu cei mici, mereu era însoțit ca un adevărat Moș, cu baston, straie dichisite, nu chinezării… Ne mai dădea și nouă câte o bucată din înțelepciunea adunată de-a lungul vieții, o vorbă de care aveam nevoie poate, un sfat, excelent!
Nota 10 pentru domnul Ancuța că păstrează vie această frumoasă tradiție pentru micii copii, îi încuraja să trimita scrisoricile la poștă, era minunat să-i vezi pe cei mici cum îl îndrăgesc și se fâstâcesc de emoție.
Legat de acest articol, eu spun că vina este a părinților care cheamă tinerii aceștia „ciubucari”, probabil pentru că e mai ieftin dar sunt și nefiscalizati probabil. Vrei calitate, chemi un actor adevărat cu o vârstă, cu experiență, înțelept, să fii Moș Crăciun nu este pentru oricine!
De ce nu face un părinte al unui copil din clasa pe Moșul? Este chiar asa greu?
Acel „Mos” are un rol important in cadrul unei serbari. Cine il alege ar trebui sa studieze bine referintele, sa evite amatorii. Cei mai vechi in breasla este dl .Ancuta si cei care s- au ocupat ani de zile și de petrecerile din Winmarkt (animatoripetrecericopii Ploiesti- pe faceb) si care ofera de peste 15 ani aceste servicii cu persoane varstnice cu sau fara barba naturala.
De vina sunt parintii, care-si mint copii, ca exista astfel de personaj, batjocorindu-L pe Dumnezeu care ar trebui sa aiba toata cinstea. Dumnezeu nu se lasa batjocorit, asa ca nu va mai plangeti ca luati tepe..O meritati!