Nu vreau subvenție la apa caldă! Nu vreau pomeni! Vreau investiții, reparații, modernizări și parcări!

Se discută intens în această perioadă despre „subvenția la apă caldă”, despre cum că nu se va mai da și, la iarnă, facturile la bloc vor exploda. Am fost rugată să-mi spun părerea, în calitate de locatar la bloc racordat la sistemul centralizat, ce fac dacă rămân fără subvenție. Nu este așa de simplu…

Aș începe prin a spune că nu mi se pare normal să primim toți locatarii de bloc această subvenție. Subvenția înseamnă gaură mare în bugetul local care, și așa, este în colaps. Este o pomană, tipic românească, și incorectă.

Pe de altă parte mi s-ar părea normal să am dreptul să mă debranșez și să-mi pun centrală de apartament. Am încercat să fac acest lucru anul trecut, în timpul crizei apei calde, și nu am avut nicio șansă. De ce? Pentru că m-am blocat de la primul pas: Asociația de proprietari a blocului a spus clar că nu-și dă acordul pentru că aș strica „echilibrul energetic al condominiului”.

Dacă nu ar fi atâta birocrație, dacă aș avea posibilitatea să-mi pun centrală, aș face-o. Și nu aș mai avea nevoie de subvenție și mi s-ar părea normal să plătesc atât cât consum. Dar este normal să am apă caldă și căldură atunci când vreau, atunci când am nevoie, nu să am când „vrea sistemul centralizat” să am.

Citește și: Jurnalul ploieșteanului rămas fără apă caldă (și căldură). Vă era dor? Mie NU!!

Sunt orașe în Prahova, cum e Câmpina, sau cum e Mizilul, care nu mai au sistem centralizat. Și așa este cel mai corect. Dacă tu, ca stat, nu poți să-mi asiguri ce am nevoie, îmi asigur singur. Nu am nevoie de pomeni, dar am nevoie să mă lași să decid eu, pentru mine!

Banii de subvenții și pomeni ar trebui folosiți pentru altceva: modernizări, infrastructură, parcări… da, parcări! Sunt de acord să plătesc locul de parcare! Nu mă încălzește cu nimic faptul că în Ploiești nu se plătesc parcările de reședință dacă eu nu am unde să-mi las mașina!

Firesc este să se primească subvenții pe bază de venit minim. Ai atât pe cap de membru de familie? Primești. Depășești plafonul? Nu mai primești! Și așa ar fi mai corect!

Din păcate însă, în sistemul centralizat, plătim cu toții pierderile care sunt foarte mari. Adică plătim ceea ce nu consumăm. Așa că, teoretic, este normal ca statul să vină și să compenseze aceste pierderi. Dar ce-ar fi dacă am avea libertatea de a alege? De a alege să ne debranșăm, în regie proprie, și să ieșim din sistemul centralizat? Statul n-ar mai trebui să compenseze pierderile și, astfel, nu ar mai exista subvenții.

Noi, românii, însă ne-am învățat să așteptăm să ne dea statul. Această mentalitate este adânc înrădăcinată în ADN-ul nostru. Și, dacă nu ne dă, ne supărăm. Dacă ne dă, votăm! Și politicienii știu asta și, de fiecare dată, „masa de manevră” la alegeri a fost formată din cei cărora li s-a dat. Și așa va fi și acum… Dai, primești votul. Și vor primi votul cei care vor da!

În concluzie prefer să avem în Ploiești infrastructură, parcări, o Gardă de Sud modernă, în loc de vouchere educaționale, „primul ghiozdan” sau subvenție la căldură! Dar cine „se riscă”?