Vine o vreme când, oricât te-ai feri, tot ajungi în acel punct în care trebuie să ajungi cu copilul de urgență la spital. Fericiți cei care n-au trecut niciodată prin asta, deși nu cred că sunt mulți.
Unul din acei nefericiți am fost și eu duminică noapte când am ajuns cu copilul la urgență la Spitalul de la Pediatrie. De la ora 21:00 începuse să verse și, până la ora 01:00 aproximativ, când am ajuns, nu se oprise.
Recunosc, speriată de perioada virozelor, când secția de primiri urgențe era tot timpul plină (nu pentru că aș fi mers, dar am citit relatările părinților), am decis să merg la spital abia când am realizat că mă depășea complet situația și nu știam ce să fac.
Am avut norocul să prind o noapte liniștită (cel puțin la ora la care eu am ajuns). Erau doi pacienți înăuntru, în afară de copilul meu, iar personal era destul de mult.
Imediat am fost preluați, i s-a completat fișa și au început întrebările de rutină: simptome, de când, ce a mâncat… tot așa. Menționeaz că în afară de vărsături, altceva nu avea.
Citește și: Trei ore de coşmar în UPU de la Spitalul Judeţean Prahova
Primul pas după ce s-a liniștit (pentru că a mai avut un episod când am intrat în camera de gardă) a fost să o întindă pe un pat. I s-a luat temperatura și a venit o asistentă să-i recolteze sânge din deget pentru analizele preliminare: glicemie, hemoglobină, etc.
Cât timp am stat și am așteptat rezultatul analizelor, după ce i-a ieșit glicemia, a venit o asistentă care i-a administrat intramuscular o injecție. Presupun că un antivomitiv pentru că la câteva minute după înțepătură, s-a liniștit. Dar așteptam totuși rezultatul analizei care elimina posibilitatea unei infecții în organism.
Personal eram cât de cât liniștită pentru că nu făcuse febră și nici alte simptome nu avea. Dar nu m-am hazardat să pun diagnostice. Știți cum e… fiecare cu meseria lui, iar doctorii știu mai bine. Așa că am așteptat verdictul.
Între timp, într-un salon alăturat, venise un pacient a cărui vârstă nu o știu, dar care avea, din discuțiile dintre părinți și doctor, ceva probleme pe partea de tract digestiv și necesita o endoscopie. Șocul meu a fost când am auzit cum a fost trimis la București, la Grigore Alexandrescu, pentru efectuarea acestei endoscopii.
Oare după renovarea Secției de Primiri Urgențe a Spitalului de Pediatrie vom merge tot la București?
Vineri, 16 iunie, pe Stadionul Ilie Oană, are loc concertul caritabil pentru strângerea de fonduri care vor fi folosite pentru renovarea Unității de Primiri Urgențe a Spitalului de Pediatrie Ploiești. Apoi, pe 22 iunie, este anunțat evenimentul Euforia Modei Africane la Ploiești, de unde vor fi iar direcționate fonduri către aceeași cauză: Spitalul de Pediatrie Ploiești.
Oare după renovarea Spitalului de Pediatrie Ploiești, se vor putea face, de exemplu, endoscopii și la Ploiești? Nu este normal ca într-un oraș atât de populat ca Ploieștiul să avem atâtea capitole deficitare în ceea ce privește sănătatea, mai ales că Spitalul de Pediatrie din Ploiești este unicul spital de copii din Prahova.
Nu numai endoscopul ne lipsește în Prahova. Am aflat cu stupoare, acum vreo două luni de zile, că nu avem nici măcar medic gastroenterolog care să vadă copii în Ploiești, la nicio clinică. Cel mai probabil mai sunt și alte multe lipsuri care nu îmi vin în minte acum, dar sper să se mai rezolve din ele odată cu renovarea spitalului.
Citește și: Scrisoarea de mulțumire a unui pacient internat la Spitalul CFR Ploiești: ”Personal deosebit, condiții și mâncare foarte bune”
În ceea ce privește personalul, chiar nu am ce să reproșez: nici atitudine, nici promptitudine. S-au mișcat cât au putut de repede, dar analizele durează. Cum au ieșit analizele, diagnosticul a fost clar: sindrom dispeptic.
Am plecat de acolo cu copilul pe picioare, cu rețetă și cu schemă de regim alimentar printată. Da, nu a fost un caz grav (Slavă Domnului). Da, am prins un interval orar fără aglomerație și fără cazuri grave, iar lucrurile chiar s-au mișcat bine.
Așa cum spuneam și acum câteva luni: eu fac parte dintre oamenii care chiar au încredere în medici. Și cred că atrag experiențe pozitive.
Cred cu tărie că, dacă se rezolvă dotarea Spitalului de Pediatrie, dacă se rezolvă și deficitul de resursă umană, putem în câțiva ani (sper cât mai puțini) să nu mai mergem la București pentru fiecare chestie de investigat și vom căpăta încredere că putem merge și la Ploiești pentru problemele de sănătate ale copiilor.
În ceea ce mă privește, în afară de o singură experiență horror, acum vreo 7 ani la Secția de Boli Infecțioase a Spitalului Județean, eu nu am avut parte de experiențe negative cu sistemul de sănătate din Ploiești… bine, dacă am găsit medic. Și sper să nici nu am de acum încolo.
