Povești uitate în centrul Ploieștiului. Clădirile care au scăpat de bombardamente și cutremure

Ploieștiul este o colecție de povești ascunse în clădiri vechi, pe lângă care trecem grăbiți, fără să le mai observăm. Unele au supraviețuit bombardamentelor din 1944, altele cutremurelor și demolărilor din perioada comunistă. Toate păstrează fragmente din identitatea unui oraș care încă mai respiră prin trecutul său.

Ploieștiul păstrează încă o serie de clădiri vechi care spun povestea unui oraș cu identitate puternică. De la casele negustorești la edificii culturale și lăcașuri de cult, fiecare construcție reprezintă o parte din memoria unui oraș care a încercat mereu să-și definească identitatea.

Printre blocuri și străzi aglomerate, aceste clădiri au rămas în picioare, tăcute, dar pline de povești.

Citește și: Clădirile monument ale Ploieștiului. Casa fostului primar Scarlat Orăscu

Casa Hagi Prodan, farmecul arhitecturii tradiționale

Una dintre cele mai vechi clădiri din oraș, Casa Hagi Prodan păstrează farmecul arhitecturii tradiționale și amintește de perioada în care negustorii dădeau viață economică Ploieștiului.

Astăzi, este un simbol al trecutului comercial al orașului. Situată pe strada Democrației nr. 2, clădirea a fost construită în anul 1785 și a fost primită ca dotă de Marița, la căsătoria cu Ivan Hagi Prodan.

După mulți ani, la începutul secolului XX, urmașii au vândut imobilul Primăriei Ploiești. Clădirea era într-un stadiu avansat de degradare.

La scurt timp după Primul Război Mondial aici a fost înființat primul muzeu – „Muzeul Prahovei”, după ce a trecut printr-un amplu proces de consolidare. Din 2005, după reabilitare, clădirea funcționează sub numele „Casa de Târgoveț”.

Biserica Sfântul Gheorghe Vechi, liniștea din mijlocul orașului

Cei care ajung la intersecția Bulevardului Independenței cu strada Maramureș pot descoperi una dintre cele mai frumoase biserici din Ploiești. Se spune că lăcașul de cult a fost ridicat pe locul unei biserici mai vechi, construită cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților”, locul de închinăciune al plăieșilor lui Mihai Viteazul. (Detalii AICI).

Construcția actuală a fost afectată de cutremure și de bombardamentele din 1944. Un negustor sârb, Gheorghe Tudor Simigiul, a contribuit la restaurarea acesteia. Clopotnița din apropiere a fost dărâmată la cutremurul din 1940 și refăcută 17 ani mai târziu, fiind astăzi monument istoric.

Palatul Culturii, ambiția unui Ploiești interbelic

Emblematic pentru oraș, Palatul Culturii, situat în zona centrală, se remarcă prin arhitectura sa impunătoare și prin rolul actual de spațiu muzeal. Clădirea are o suprafață de peste 14.700 mp și este inclusă pe lista monumentelor istorice, clasa A.

Realizată în stil neoclasic francez, construcția poartă semnătura arhitecților Ernest Doneaud și Toma T. Socolescu. Inițial, clădirea a fost Palat al Justiției și a fost inaugurată în 1933, în prezența regelui Carol al II-lea. Clădirea avea canalizare, încălzire centrală, dar și sistem de ventilație.

Citește și: Istoria Palatului Culturii din Ploiești. În 1930 clădirea avea canalizare, încălzire centrală și sistem de ventilaţie

Clădirea a fost afectată de cutremurul din 1977. O parte din fațada vestică a Palatului Culturii s-a prăbușit. Parte din clădire și-a recăpătat frumusețea de odinioară în 2011, după o serie de lucrări de consolidare și reabilitare.

Potrivit unor relatări, sub clădire ar exista, încă, un tunel vechi folosit în trecut pentru deținuți, astfel încât aceștia să nu fie expuși în momentul în care erau aduși în sălile de judecată.

Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”, unic în România

Unic în România, muzeul impresionează prin colecția sa de ceasuri rare, care ilustrează evoluția măsurării timpului și rafinamentul tehnic al epocilor trecute.

Clădirea, monument istoric în stil neogotic, a aparținut inițial lui Luca Elefterescu, magistrat și om politic. Se spune că aici ar fi fost organizat primul Revelion din Ploiești, după modelul petrecerilor pariziene.

Muzeul a fost înființat în 1973, la inițiativa profesorului Nicolae I. Simache. Între 2012 și 2015, imobilul a fost restaurat și consolidat cu fonduri europene.

Astăzi, clădirea găzduiește ceasuri de epocă, mecanisme rare și piese decorative de valoare deosebită, fiecare exponat spunând o poveste fascinantă.

Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul, monumentul dedicat eroilor din Primul Război Mondial

Ridicată în urmă mai bine de un secol, catedrala a fost proiectată ca edificiu religios reprezentativ al orașului. Clopotnița, monument istoric, a fost construită în 1939 în memoria eroilor căzuți în Primul Război Mondial. Lucrările la catedrală au început în 1923 și au fost finalizate după 16 ani.

Turla principală are 60 de metri înălțime, iar celelalte două câte 28 de metri. La construcția clopotniței au participat și soldați ai Regimentului 32 Infanterie „Mircea”. În urma seismului din 1977 clopotnița Catedralei „Sf. Ioan” și-ar fi pierdut turla nordică.

Clădirea este amplasată pe Bulevardul Republicii și se află, în prezent, în proces de reabilitare cu fonduri europene. Vizibilă din trafic, dar rareori privită cu adevărat, catedrala domină orașul în tăcere.

Halele Centrale, monumentul istoric abandonat al Ploieștiului

Construite în 1935, după planurile arhitectului Toma T. Socolescu, Halele Centrale au fost gândite ca piață modernă a orașului.

Clădirea îmbină arhitectura funcțională interbelică cu elemente clasice, iar structura metalică permite spații ample și bine iluminate. Imobilul este situat pe strada Griviței nr. 15. Aici, Ploieștiul pare că a rămas neschimbat.

Clădirea a fost afectată în timpul bombardamentelor, iar în urma cutremurului din 1977 pe turnul Halelor ar fi apărut o serie de crăpături. În prezent, imobilul necesită lucrări de reabilitare, dar din păcate, în ciuda demersurilor repetate nu a fost identificată o soluție, din punct de vedere financiar.

Ploieștiul de astăzi nu mai este cel de odinioară, dar încă păstrează fragmente din istoria sa. Clădiri cu povești impresionante, pe lângă care trecem zilnic.