Istoria Bisericii Sfântul Gheorghe Vechi din Ploiești. Locul de închinăciune al plăieșilor lui Mihai Viteazul

Una dintre cele mai frumoase biserici din Ploiești, nu doar din punct de vedere arhitectural, dar și a istoriei lăcașului de cult, este Biserica Sfântul Gheorghe Vechi. Lăcașul de cult este situat la câțiva pași de intersecția Bulevardul Independenței cu strada Maramureș. Pe locul unde este construit lăcașul de cult ar fi existat „o biserică din lemn încă de pe vremea lui Mihai Viteazul cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților”.

Despre istoria Bisericii Sfântul Gheorghe Vechi a scris și Ioan Groșescu, în „Mahalalele Ploieștilor”, care îl citează pe Monahul Petru Pavlov – în „Lăcașuri sfinte”, dar și pe renumitul arhitect Toma Socolescu.

Se spune că în acest loc, unde se înalță actuala Biserică Sfântul Gheorghe Vechi, ar fi existat o biserică de lemn, lăcaș ridicat de plăieșii lui Mihai Viteazul. Lăcașul ar fi avut hramul „Duminica Tuturor Sfinților”.

Mult mai târziu, potrivit lui Ioan Groșescu, locuitorii mahalalei Sfântul Gheorghe Vechi, „se unesc și înalță biserică nouă, lăcaș de cult care este mutilat de cutremurele înregistrate de-a lungul vremurilor, dar și de bombardamentele din 1944.

„Cei care văd biserica, așa cum arată acum, se întreabă cine a avut grijă ca ea să nu devină praf și pulbere. Un răspuns, desigur parțial și concins, ni-l oferă pisania, care menționează cu numer doar pe Gheorghe Tudor Simigiul”, potrivit lui Ioan Groșescu.

Gheorghe Tudor Simigiul, un negustor sârb, alături de „mulțimea de credincioși”, ar fi ridicat, în prima jumătate a secolului XVIII-a, o biserică de zid închinată Sfântului Gheorghe, fiind păstrat și vechiul hram „Duminica Tuturor Sfinților”.

Biserica avea o turlă mare din lemn pe naos și două turle mai mici, iar la acea dată era învelită cu șindrilă, ulterior, la fdistanță de aproximativ 30 de ani fiind învelită cu tablă pe cheltuiala a doi negustori din Brașov. În 1887, are loc o nouă reparație generală, însă câțiva ani mai târziu lăcașul de cult era grav afectat de cutremurul din 1940 și de bombardamentele din 1944.

Lucrările de reparații au fost efectuate în timp record, iar biserica a fost reesfințită în 1946. Despre clopotnița din vecinătatea bisericii, construită în anii 1831 – 1832, se spune că a fost dărâmată la cutremurul din 1940 și refăcută 1957, în prezent figurând ca monument istoric.

Cutremurul din 1977 a avut noi efecte asupra lăcașului de cult, biserica fiind restaurată după 1995. Trebuie precizat că în curtea lăcașului de cult se găsesc capiteluri sculptate, care poartă sigla veche a liceului situat în apropierea lăcașului de cult.