Poșta Română a ajuns să fie administrată de un scenarist, un prezentator TV și un mecanic auto

Martin Bogdan

Bună ziua!
Am citit cu interes articolul dv
Administrarea Poștei Române, împărțită între un scenarist, un mecanic auto și un prezentator TV.
Sub acelaşi titlu apărut şi în Universul.net, dar sub altă semnătură!? Oare este posibil? Nu este un furt intelectual? În fine, observ că este o acţiune concertată care are darul, probabil, de a pune anatema pe Consiuliul de Administraţie!
Celălat articol era semnat de Dan Ofrim – 11 febr 2021…

În fine, reiterez!
În acest Consiliu de Administraţie nu suntem doar noi trei, dar acest lucru are mai puţină importanţă, importante sunt frânturile de adevăr/CV oferite/servite publicului cititor.
Însă, acum, mă voi referi doar la mine şi dacă tot aţi citat din CV-ul meu era bine să faceţi precizarea că am lucrat, TOTUŞI, la Compania Naţională Poşta Română peste trei ani, activând mai întâi în Regionala Bucureşti (angajat prin concurs), la Serviciul Vânzări, după care am trecut în CNPR la Serviciul Marketing, apoi la Operaţional, ca în final, unul dintre directorii adjuncţi să-mi propună să iau locul purtătorului de cuvânt care tocmai plecase. Am devenit Ofiţer de presă şi purtător de cuvânt. În această din urmă poziţie am iniţiat, sunt probe scrise şi martori, mai multe acţiuni benefice imaginii Poştei Române şi lucrătorilor săi.
Acţiuni de strângere/donare de cărţi pentru una dintre şcolile generale din satul Fundeni-Frunzăneşti, sute de cărţi au ajuns în biblioteca şcolii creând o emulaţie extraordinară (verificată la faţa locului) Cu ocazia organizării Serbării de Crăciun, din Poşta Română, am invitat mai mulţi copii, cu rezultate bune la învăţătură, de la acea şcoală, pentru a lua parte la această sărbătoare şi a primi cadouri.

Am realizat un Poiect de imagine (muncisem destul de mult la el, cu incursiuni în sistemele poştale din toată Europa), care, din păcate, nu s-a trasnspus în fapte şi regret nespus.

Am întocmit sute de întâmpinări, răspunsuri pe Legea 544, drepturi la replică şi adrese, am dat interviuri şi am mers cu presa pe teren pentru a reliza reportaje, iar una dintre cele mai frumoase zile, pe care le-am trăit-o în Poşta Română, a fost când la răspunsul nostru (meu) negativ, la o Cerere de ajutor (veneau cu zecile), am primit de la petentul respectiv o scrisoare de mulţumire pentru modul onest, profesionist şi uman cu care l-am tratat cu… refuz, totuşi. Acesta era doar un amănunt.

Împreună cu colegii de la Serv Relaţii Publice, am gândit şi organizat, la Braşov, Ziua Mondială a Poştei, eveniment pe care l-am şi prezentat. La sfârşitul manifestării, ministrul de atunci a venit şi m-a felicitat călduros. O vorbă venită de la acel nivel contează foarte mult.

Am organizat diferite concursuri pentru elevii de gimnaziu şi de liceu, pe diferite teme – desen; colecţie de timbre; corespondenţa închipuită cu unul dintre personajele îndrăgite din lumea artelor, sportului şamd – premiile finale fiind o săptămână, cu familia – patru persoane, într-unul dintre spaţiile de cazare ale Poştei de la mare sau de la munte.
Sunt foarte multe acţiuni şi evenimente realizate pentru îmbunătăţirea imaginii Poştei Române.

Una dintre acţiunile de suflet fiind:

„Campania de donaţie de bunuri şi alimente, „OMENIA TOPEŞTE NĂMEŢII”

campanie la finalul căreia ne-am deplasat cu maşinile poştei în zonele sinistrate pentru a împărţi bunurile pe care angajaţii poştei le-au donat.

Drept la replică. De ce?
Pentru că, sigur, eu înţeleg rostul presei şi sunt unul dintre cei care se informează constant în orice domeniu, mai ales că scriu foarte mult, iar personajele mele, din piesele de teatru sau din proză, au diferite însuşiri, profesii şi caractere. Am prieteni şi colegi de la care încă mai învăţ, şi este foarte bine aşa, ştiu să ascult, sunt deschis propunerilor indiferent de unde vin, dacă ele sunt benefice activităţii mele din scris sau în cea de Adminstrator PROVIZORIU în CA Poşta Română.

Încă de la început, ca membru în CA, am citit cu atenţie materialele supuse spre dezbatere şi aprobare, am avut puncte de vedere şi intervenţii, există înregistrări, pentru că eu, ca fost Ofiţer de presă în Poşta Română, cunoşteam, cât de cât, activitatea şi profilul. Sigur, nu este rău să fii scenarist! Nu? Eu aşa cred, dar trebuia să fie subliniat faptul că am lucrat în Poşta Română şi cunoşteam domeniul.

Titlul are o oarecare maliţiozitate, dar aşa vinde mai bine. Maleficul. Malignul.

Am fost şi scenarist, nu doar la „Neaţa”, unde, totuşi, am lucrat doar câteva luni după ce am fost dat afară de la Poşta Română de noul management psd, fiindcă fusesem Ofiţerul de presă al fostei conduceri. În fine, acest lucru are o mai mică relevanţă.
Sunt Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureşti Dramaturgie, sper că nu deranjează acest fapt, iar aici este vorba despre Poşta Română, nu despre o fabrică de mezeluri!
Dacă vreţi, ceva concret şi relevant este faptul că una dintre propunerile mele din CA, citind rapoartele de control, a fost să se înfiinţeze două noi posturi în Biroul CFG, unde activitatea pe CNPR, era susţinută doar de patru angajaţi, cu un volum de muncă imens, mai ales, că unul dintre ei se putea îmbolnăvi (ceea ce s-a şi ntâmplat), unul să fie în concediu… Asta înseamnă că am avut spirit de observaţie şi am cerut acest lucru pentru a merge cu controlul la zi. Doar un amănunt. Unul făcut de un „scenarist”. Titlu care mă onorează.

Şi apropo, de premii şi apariţii în spaţiul public cultural, puteţi merge chiar acum, pe 28 februarie, la Oradea, la Teatrul Regina Maria, unde va avea loc premiera piesei mele PRELUDIU CU FUGĂ; premiată anul trecut la concursul de dramaturgie.
Am vreo 11 premii, un al 12-lea fiind „Cartea anului 2015”, volum de teatru „Goi, spre Paradis”, oferit de Uniunea Scriitorilor.
O piesă mi se joacă în Serbia, la Voievodina… Şi se mai repetă la vreo două prin Bucureşti, şi va mai fi una la Teatrul Regina Maria, tot anul acesta, tot premiată.

Sunt un umil dramaturg şi scriitor, mai este mult până departe, mai ales că nu fac parte din coterii şi aranjamente. Nevenind din lumea teatrului, cu toate premiile, este foarte greu să răzbaţi, dar acesta este un of al meu.

De ce un drept la replică?
Din bun simţ şi ca o dovadă a faptului că trebuie să demonstrăm că trăim într-o lume normală.
CV-ul meu artistic este mult mai bogat, dar luăm de aoclo doar ce ne convine, pentru a arăta lumii întregi: „Iată, oameni buni, cine conduce Poştra Română! Nişte neaveniţi.”
Sper că, în ceea ce mă priveşte, cele câteva rânduri v-au creionat o vagă idee despre ceea ce reprezint eu în CA Poşta Română.

Care este, de fapt, Dreptul la replică?
Menţionarea faptului că acest Martin Ion a lucrat în Poşta Română unde a lăsat o impresie pozitivă (se pot întreba oamenii) şi a încercat, din postura în care era, să-şi aducă aportul la o mai bună funcţionare a întregului ansamblu de Relaţii Publice cu PRESA şi cu toţi cei care , într-un fel sau altul, apelau la serviciile Poştei Române.
Aş fi putut scrie tomuri, dar şi aşa cred că am fost destul de „locvace”!

Îmi cer scuze pentru timpul răpit şi vă doresc multe succese editoriale.
Cu stimă, Ion Martin zis şi „Scenaristul”!