Cortina s-a tras și peste cea de-a XXVI-a ediție a Festivalului Castanilor. A fost încă o reușită a organizatorilor, și mai presus, un omagiu adus lui Gabi Dobre. Un eveniment spectacol reușit, care a descoperit noi talente ale muzicii folk. Sala Teatrului „Toma Caragiu” – locul ales pentru serile de recitaluri, a fost martoră la un public numeros, atent și receptiv.
Din articol
După două zile de emoție, muzică și recitaluri, juriul a anunțat laureații Ediției 2025 în cadrul Galei Laureaților.
Câștigătorii ediției a XXVI-a a Concursului Național de Interpretare a Muzicii Folk „Festivalul Castanilor – In memoriam Gabi Dobre” sunt:
- Trofeul festivalului – „summer // nights” (Iași)
- Premiul de interpretare – grup/formație: Grup „ZORI” (Brașov & Tg-Neamț)
- Premiul de interpretare – solist: Alma Lorena Andronache (Ploiești)
- Premiul de măiestrie instrumentală: Vlad Pârău (Sibiu)
- Premiul de creație (muzică și text): Maria Patricia Bădița (Curtea de Argeș)
- Premiul de popularitate: Denisa Teodora Fodac (Câmpina)
Sponsorul principal al Festivalului a acordat trei premii speciale BES România:
- Premiul BES România pentru mesajul transmis prin muzică – Bianca Maria Constantinescu (Rovinari)
- Premiul BES România pentru voce – Silvia Marina Ceche (Craiova)
- Premiul BES România pentru cuvânt – Adelina Flavia Iancu (București)
O seară de întâlniri între generații și universuri muzicale
După Gala Laureaților, care a onorat eforturile și talentul celor mai merituoși participanți ai concursului folk, scena Festivalului Castanilor a transformat seara înt-una plină de emoție, și speranță. Recitalurile susținute de Luigi Popescu, Claudia Șerdan & Jimi El Laco, TVA – Trupa cu Valoare Adăugată și Țapinarii au conturat o paletă sonoră bogată de la lirismul folk-poetic până la accentele folkului alternativ.
Și ca orice seară de festival, cea de anul acesta a avut un final reușit prin recitalul trupei Țapinarii. Cei doi membrii ai trupei, Cosmin Covei și Adrian Tănase au adus pe scenă nonconformismul, umorul cu care au străpuns liniștea. Publicul a rezonat cu spiritul lor liber și autentic. Momentul a fost cu atât mai special cu cât trupa prin repertoriul său muzical a adus o notă de modernism, care s-a pliat pe sufletul publicului spectator.
Țapinarii, la Festivalul Castanilor – când umorul devine poezie și poezia rămâne manifest
Am stat de vorbă cu Cosmin, cel autointitulat, purtătorul de cuvânt al trupei, de la care am aflat o serie de noutăți.
Publicul dumneavoastră deja reprezintă o mică familie de nostalgici și ironici. Cum a început povestea? A fost un pariu cu viața?
Am avut încercări de a face un band muzical, dar formula noastră, eu și Adrian Tănase, rezistă de 24 de ani. A fost un pic de noroc și un pic de nevoie. Eu făceam la facultate un filmuleț, un scurtmetraj, și aveam nevoie de o muzică potrivită. Așa a apărut prima piesă. Joaca asta a devenit ceva serios. Am făcut videoclipul. Sunt fericit că a prins foarte bine. Atunci mi-am dat seama că joaca asta poate deveni o formă de viață artistică.
Astfel s-au născut Țapinarii, o trupă care nu a avut nevoie de artificii ca să fie recunoscută. Într-o lume a compromisului, cei doi au preferat sinceritatea brutală, autoironia și poezia urbană.
În piesele voastre, dragostea, politica și societatea se întâlnesc pe același refren. Cât este glumă și cât este manifest în textele voastre?
Cam jumate-jumate. Ne place să râdem. Ne-am autodefinit ca folk alternativ și asta ne-a permis să ne strecurăm peste tot printre colegii din rock alternativ, la festivaluri de teatru, de film, la Embargo Fest, la Codru Festival… și acum, la Ploiești. Este o bucurie să vezi că un public care iubește folkul clasic e dispus să te asculte și pe tine, cu mesajele tale proaspete, dar și nostalgice. Am învățat că publicul nu vrea neapărat să fii perfect, ci sincer. Noi am fost mereu noi înșine. Cu bune, cu ironii, cu întrebări, cu toate.
Publicul ploieștean – un partener de scenă
Ne bucurăm că am revenit la Ploiești. Este un public cu care rămâi prieten. Este a treia oară când venim aici, a doua oară consecutiv. Am primit invitația încă de anul trecut, pentru că a fost un schimb de energie foarte fain. Și da, mereu rămân lucruri nespuse. Avem de fiecare dată altceva de oferit.
Ați anunțat un concert aniversar de 24 de ani, pe 20 noiembrie la Quantic. Ce semnificații are pentru voi acest concert aniversar? Gânduri, emoții, nostalgii?
Concertele aniversare sunt despre gânduri, emoții, nostalgii și viitor. Deja acest concert este un preambul al celui de un sfert de veac, în care vom veni cu un nou vinil. Primul vinil a ieșit la aniversarea celor 20 de ani. Un cumul de nostalgie, dar și de prezent, pentru că este foarte bine să trăiești în prezent și să fii cu gândul spre viitor. Deja știm câteva festivaluri pe care le avem la anul, știm multe proiecte pe care le pregătim. Și mereu suntem cu gândul spre viitor, pentru că știm că urmează lucruri frumoase. Întotdeauna căutăm sa găsim echilibrul pentru a ne bucura de fiecare moment.
Când dialogul ajunge în zona amintirilor, Cosmin Covei zâmbește larg, ca și cum ar derula în minte un film cu scene din altă viață.
Haideți să ne imaginăm că ne luăm chitarele împreună și ne jucăm cu notele muzicale.
Ce piesă din repertoriul vostru o recomandați publicului?
Dacă este să recomandăm o piesă publicului… cred că trebuie să rămânem pe nostalgie, spune el, în timp ce își așază chitara lângă scaun. „Sunt fericit” rămâne cântecul nostru de suflet. De acolo a început totul. Are în el un fel de bucurie melancolică, un optimism de copil care știe că viața e grea, dar o cântă oricum.
Care a fost cel mai frumos concert al vostru?
O întrebare-capcană, Doamne… sunt atâtea momente! Dar dacă ar fi să aleg, cred că tot la începuturi a fost ceva special. Toată lumea se aduna în Vama Veche. Nu doar pentru distracție, ci pentru o stare. Pentru sentimentul că acolo nu trebuie să fii nimic în plus. Erau vremuri în care nu conta cine e pe scenă – conta să fim împreună. Vama rămâne locul nostru central, pentru că acolo folkul alternativ a învățat să respire liber.
Un folk-ist care vouă vă place foarte mult? Un nume din muzica folk care reprezintă ceva pentru voi personal?
Dacă mă întrebi ce folkist îmi place cel mai mult… m-ai pus din nou în încurcătură. Ca să nu supăr pe nimeni, o să spun Leonard Cohen. Pentru că el a știut să facă din poezie un act de luciditate. Este omul care a demonstrat că melancolia poate fi și clarviziune. Asta încercăm și noi – să fim sinceri și lucizi, chiar și atunci când glumim.
Un gând de final
Gândul meu de final? Simplu. Să ne vedem sănătoși împreună, și când o să aniversăm 50 de ani de Țapinarii. Să fim pe scenă, să fie publicul acolo și să ne bucurăm. Restul nu contează.
O seară de lumină, în numele lui Gabi Dobre
În sală, la final, oamenii s-au ridicat în picioare. Au fost aplauzele pentru Țapinarii, dar și pentru spiritul unui festival, care de peste un sfert de secol, ține vie flacăra folkului românesc și memoria celui care i-a dat sens – Gabi Dobre.
Prieten, jurnalist, suflet de folk, numele lui a plutit deasupra scenei. Poate de aceea, Festivalul Castanilor nu este doar un eveniment muzical. Este o formă de recunoștință. O declarație că versul și cântul nu se pierd, ci se reinventează în fiecare generație, în fiecare cântec, în fiecare zâmbet din public.
Ediția din 2025 a fost una a reconectării între generații, între poezie și umor, între bucurie și aplauze.
Și poate că tocmai aici este secretul longevității sale. Festivalul Castanilor rămâne locul unde muzica nu se cântă pentru glorie, ci pentru adevăr.
Ne revedem la ediția a XXVII-a!
