Joi, 13 martie, la sala de la Casa Sindicatelor a avut loc piesa de teatru „Despărțiți din Dragoste”. Bineînțeles că nu puteam rata „momentul” de 1+1 gratis, practică pe care o îmbrățișează tot mai des teatrele mici care au reprezentații prin țară. Sincer, având în vedere că distribuția nu era chiar „necunoscută”, nu eram foarte sigură că vor lansa oferta asta, dar au făcut-o. Și a fost bine pentru că sala a fost mai mult de jumate ocupată. Altfel… nu știu câți ar fi venit.
Comedia îi are în distribuție pe Ana Odagiu, Sergiu Costache și Marius Gîlea, nume cunoscute ale industriei cinematografice românești. Este adevărat, nu staruri, dar sunt considerați actori buni. Și mai ales pe o scenă de teatru chiar se vede asta.
„O comedie savuroasă despre dragoste, prietenie și dorința de a avea tot ce e mai bun pe lume fără niciun sacrificiu. Iată personajele: un bărbat de vârsta mijlocie, care și-a ratat toate șansele în viață, fostul lui coleg de liceu care pare să aibă tot ce-și poate dori și soția acestuia, o intelectuală cu multe regrete, dar plină de dorința de a iubi. Ei sunt protagoniștii care te vor face să râzi până la lacrimi”, este prezentarea oficială a spectacolului.
A meritat biletul și, cu siguranță, ar fi meritat și mai mult
După experiența „Coloricii”, și după ultima piesă văzută de la Teatrul Roșu (la care nu am mai mers de aproape un an), am mers cu inima strânsă, recunosc. „Măcar nu pierd o grămadă de bani”, era în capul meu pe drum spre Casa Sindicatelor.
Da, ratez puține piese de teatru în Ploiești. Îmi place să merg la teatrele mici, fără bugete impresionante, care vin cu spectacole aici, la noi. Îmi place să văd actori tineri, cvasi-necunoscuți și să le văd talentul. Nu de puține ori am fost impresionată de actori de care nu auzisem.
Și mai îmi place să observ lumea. La spectacolele „cu nume” și prețul biletului pe măsură, vezi toată „spuma ploieșteană”, care vine la teatru să se vadă că merge la teatru. La spectacolele mici, fără „greutate de nume”, și cu prețuri decente la bilete, vezi oameni tineri care își doresc să fie acolo ca să vadă o piesă de teatru, nu ca să se vadă între ei. E distractiv să observi asta… 😉
Dar să ne întoarcem la „Despărțiți din dragoste”…
Piesa este o comedie „peste medie”, cum am catalogat-o de comun acord cu soțul, care ne-a surprins prin dinamică. Este vorba de dinamica dialogului, în primul rând, pentru că, dealtfel, piesa este destul de statică și săracă în decoruri. Dar dialogul „face toți banii”.
Este genul de spectacol de la care ieși cu replici haioase, de la care îți rămân expresii și apelative. Comicul de situație este unul care stârnește hohote de râs și, trebuie să recunosc, n-am mai râs atât de pe vremea primelor spectacole ale Teatrului Roșu.
Sunt descrise situații în care, fiecare din noi am fost puși măcar o dată în viață. Sunt ironizate caractere lăudăroase fără fond și sunt zugrăvite personaje care vor să pară altceva decât sunt în realitate. Toate, cu exagerările comice de rigoare: „Ia uite ce ochelari de soare șmecheri am! Ha? Trei la 10 lei!”, de exemplu. Și lumea în sală râdea… râdea din suflet.
Departe de a fi o capodoperă, o piesă grea despre sensul vieții și al morții, „Despărțiți din dragoste” este un spectacol de la care pleci relaxat și, cu siguranță, îți vei dori să mai vezi și alte asemenea piese. De ce? Pentru că te relaxează și-ți dau o stare de bine de care te bucuri mult timp după „căderea cortinei”. Și asta este tot ce contează.