Cum am un copil care încă se află la vârsta la care „gustă” spectacolele pentru copii și piesele de teatru de la Imaginario, nu aveam cum să ratăm spectacolul „Coloricii”, care a avut loc la Ploiești, pe data de 9 martie, la Casa Sindicatelor. Ne-am luat bilete din timp și am avut grijă să ne „facem temele” înainte să ajungem acolo: cine sunt, ce fel de spectacole oferă, etc. Suna bine în teorie iar miniclipurile de pe youtube păreau drăguțe. Dar altfel au stat lucrurile în cadrul spectacolului de o oră…
Să te uiți trei minute la un clip este drăguț, dar când ții un spectacol de o oră întreagă pentru copii, ai nevoie de mult mai mult de atât pentru a le păstra acestora viu interesul. Ideea este clară: o copie a Zurli, pe vremea când era „Gașca Zurli”, dar este o copie nereușită. Au până și un fake de Tura-Vura, cum a zis cea mică, atunci când a apărut pe scenă personajul negativ…
Problema este că interacțiunea cu cei mici este deficitară, astfel că, aceștia își pierd repede interesul.
Cum era de așteptat în aceste condiții, după primele 20 de minute era în sală o forfotă de nedescris. Copiii se adunaseră pe la colțurile scenei (unii chiar se urcaseră în lateralul acesteia), urcau și coborau scări, se împingeau, se trăgeau, se jucau… orice numai atenți nu erau. Și nu, nu era vina lor și nici a părinților, care încercau din răsputeri să-i potolească.
„M-am cam plictisit puțin!”
Eu am avut noroc cu cea mică… e cuminte. Doar se mai întorcea la mine din când în când să-mi spună: „M-am cam plictisit puțin!”. Asta, în condițiile în care, cu nici o lună în urmă, cânta și dansa la Zurli, la Câmpina. Și nu, nu s-a plictisit la, teoretic, același gen de show.
Am întrebat-o dacă vrea să plecăm. „Nu. Poate fac și ceva mai interesant!”, mi-a răspuns ezitând. Dar alți copii au plecat. Când am ieșit afară din sală, după 30-40 de minute, am văzut copii de 3-4 ani, cu părinți de mână, care ieșeau din sală.
Se poate spune „Erau prea mici!”. Fiică-mea și prietena ei au 7, respectiv 6 ani. Ele or fi „prea mari”? Ori, dacă ar fi așa, pentru ce vârstă este recomandat spectacolul pentru ca cei mici să nu se plictisească?
Și ca fapt divers, la Zurli nu mi s-a întâmplat niciodată să vreau să ies din sală, nici pe vremea Gașca Zurli nici acum, în „era Maya și mascotele”.
„Mami, e cam tare muzica!”
Spre finalul spectacolului, cea mică s-a aplecat spre mine: „Mami, e cam tare muzica!”. Într-adevăr, fără să-mi dau seama, volumul muzicii era dat foarte tare, comparativ cu nivelul de la începutul spectacolului. Singura explicație este că trebuia să fie acoperită hărmălaia din sală, produsă de vocile copiilor care își pierduseră răbdarea.
Singurul moment pe care cele mici l-au „gustat” a fost finalul, când s-au dus în fața scenei și au fost eliberate confetti. Și… cam atât, din păcate.
„Ce ți-a plăcut cel mai mult de la Coloricii?”, am întrebat copilul când am plecat. „Mi-a plăcut că am asta cu care să mă joc!”, mi-a răspuns ea, fluturând o panglică de beteală din tunurile de confetti. Și asta a fost tot.
Este păcat că spectacolul Coloricii, pe care copiii l-au așteptat atât de mult, a fost doar atât.
Copierea ideilor Zurli nu i-a ajutat prea mult: „Copii, cum chemăm muzica?”, au fost întrebați copiii din sală, de mai multe ori pe parcursul spectacolului. Replica este marca Zurli cu totul, numai că cei de la Coloricii au o altă formulă, ceva gen: „1, 2, 3… Ok… Muzica, DJ!”, în loc de „3, 2, 1… Să vină muzicaaa!”. Sesizați diferența, da? 😊))
M-am gândit mult dacă să scriu sau nu această recenzie. Nu vreau și nu am vrut niciodată să fac rău, dar nici nu vreau să-și mai ia alții țeapă, așa cum am pățit noi. Poate au fost oameni în sală care au avut altă părere, poate mi s-a părut mie mai rău pentru că am avut alte așteptări. Nu știu… cert este că, pe noi, un alt spectacol „Coloricii” nu ne mai prinde în sală. Cred că, de banii dați, găseam ceva mai distractiv de făcut pentru copii.