Observatorul Prahovean va prelua, în fiecare weekend, un articol apărut în revista de cultură Atitudini, publicație lunară aflată sub egida Casei de Cultură „Ion Luca Caragiale” a Municipiului Ploiești.
Într-un stat acaparat de discuțiile despre poliția politică, temă principală cel puțin la începuturile noii Republici, cea de după 1989, apoi de discursul despre ordine și disciplină al unor partide extremiste, cum a fost defunctul România Mare, ce a dat și un candidat la președinție în anul 2000, ajuns în turul final, într-un stat unde am „luptat” împotriva pandemiei cu tancurile în Piața Unirii din București – excepțională sinteză a consumismului reprezentat de magazinul universal din centrul capitalei și aproape-defilarea tancului pe acest fundal – într-o țară unde poetul național intră periodic într-o serie de obsesii și mode ale actualității –, vă amintiți cufărul zis Vuitton al lui Eminescu, ce a ieșit din „istoria literară” într-un moment în care lumea „bună” se afirma cu însemne de firmă în campanii de susținere, tot la prezidențiale, ale unei candidate, fostă ministru, astăzi la închisoare, într-o lume în care deci se crede și că Eminescu ar fi fost asasinat de serviciile secrete austro-ungare (iar Austria!) – într-o astfel de lume există subiecte mereu tentante pentru literatura de suspans, cunoscută sub numele de mistery& thriller.
Scriitorul emblematic pentru acest tip de literatură este, la ora actuală, George Arion, format în spirit filologic, autor al unor studii de istorie literară – cum ar fi monografia despre Al. Philippide, dar și autor de versuri și cunoscut, în anii 1970-1980, în special prin interviuriledin revista Flacăra cu personalități literare. Actualmente, conducător al „Publicațiilor Flacăra” (din care face parte și Editura Crime Scene Press, unde apar cărțile sale), președinte al Romanian Crime Writer’s Club, detectiv de onoare al Asociației Naționale a Detectivilor din România, George Arion a semnat, de asemenea, scenarii de film și un libret de operă, bazate pe opera sa.
Prin personajul Andrei Mladin, alter-ego al ziaristului de ieri și de astăzi, care desface multe afaceri tenebroase, George Arion a creat un brand perfect exportabil al literaturii române. Romanul Atac în bibliotecă (1983), aflat în prezent la ediția a șasea, romanul unde „se naște” Andrei Mladin, jurnalistul ce realizează un cuplu detectivistic clasic cu fotograful Hara (Haralamb), a fost ecranizat în 1992 (regia Mircea Drăgan, cu Șerban Ionescu în rolul principal), fiind tradus, de-a lungul timpului, în diferite limbi. De altfel, romanele lui Arion există în engleză și franceză, rusă și macedoneană. Alte cazuri dezlegate de Mladin au continuat profilul personajului: Profesionistul (1985), Trucaj (1986), Pe ce picior dansați? și Misterul din fotografie (ambele, din 1990) sau, mai recent,Umbrele din Ada Kaleh(2019), Mâna care închide ochii (2020) – acesta din urmă, un roman plasat în contextul pandemiei și al restricțiilor de circulație.
Ieșind uneori din universul personajului de blockbuster, George Arion are uneltele omului de litere atunci când creează, de exemplu, Trimisul special (2018), cu un motto din teoria formelor fără fond a lui Titu Maiorescu („este mai bine să nu facem o școală deloc decât să facem o școală rea, mai bine să nu facem o pinacotecă decât să o facem lipsită de arta frumoasă”) – roman cu acțiunea în Iașii sfârșitului de secol XIX, pe urmele unui ucigaș în serie, dar cu un ochi atent la profilul junimist al epocii.
De un interes special este Fortăreața nebunilor (2011), roman care propune un tip de lectură caracteristic lui Arion, lectură a prezentului și a istoriei literare, lectură a mitului popular și a rațiocinărilorsale. Cu un motto ușor de recunoscut pentru cine știe ce înseamnă 15 ianuarie la noi, „Ah! organele-s sfărmate și maestrul e nebun!”, romanul este dedicat „vărului Radu Motaș, «sinucis» în 1976” – și este evident ce însemnau ghilimelele pe care le accentuează Arion, o trimitere la poliția politică, temuta Securitate. Andrei Mladin intră în atenția unei societăți secrete, Athanaric, cu conexiuni internaționale și un background multisecular; romanul se desfășoară în două planuri temporale, cel al prezentului și cel al oniricului, unde Maestrul, victimă a mașinațiunilor, transpare în visele lui jurnalistului și se exprimă, am spune, oracular: „dacă închid un ochi vădmâna mea mai mică decât cu amândoi. De aș avea trei ochi aș vedea-o și mai mare, și cu cât mai mulți ochi aș avea cu atâta lucrurile toate dimpregiurul meu ar părea mai mari…”Avertismentele care însoțesc de regulă romanele lui Arion constituie, și aici, o lectură elementară: „Această carte se supune legilor ficțiunii. Prin urmare, oricine încearcă s-o suprapună realității comite o greșeală de neiertat.”
Dar lumea lui George Arion nu se reduce la Andrei Mladin sau la investigațiile urbane din Pentonville ori Barintown, orașele sale ficționale, cu accente distopice, care transpar în unele cărți. George Arion este un cititor și, inevitabil, un hermeneut, sub egida sa apărând la Crime Scene Press volume de mistery& thriller contemporan, semnate de nume importante ale domeniului, precum Jorge ZepedaPatterson, Fred Vargas, Silje O. Ulstein, dar și de clasici de felul Boileau-Narcejac sauEdgar Wallace.
Suficiente argumente pentru a privi realitatea în felul în care o face George Arion – poate cel mai important pariu al său – dinspremistery& thriller.
Textul îi aparține lui Dan Gulea, redactor șef al revistei Atitudini.
