Cup of Joy, cafeneaua din Ploiești unde sufletul se bucură

Într-o curte liniștită de pe Strada Nicolae Simache nr. 4, din Ploiești s-a născut un loc care nu vinde doar cafea, este un loc unde sufletul se bucură, iar inima tresare. Și să nu credeți că vorbim despre o secție de cardiologie. Vorbim despre locul unde poveștile Adei prin viață. Îi spune simplu, dar cu esență: Cup of Joy. Sau mai pe înțelesul tuturor pahar de bucurie. Iar dacă îi treci pragul, n-ai cum să nu simți că ai intrat de fapt, într-un loc cu suflet, unde cuvintele curg odată cu aroma cafelei iar timpul se odihnește pe scaunele moi, fără să te grăbească nicăieri.

Cafeneaua aceasta nu este doar un business. Este locul unde boemul se trăiește. Este o parte din inima și sufletul Adei, barista, visătoare, mentor și prieten. Când o întâlnești, simți că nu ai nevoie de interviu, doar de timp să stai și să asculți cum curge povestea cafenelei, povestea unui om. Și în acest loc, chiar și pereții par că au ascultat multe…

O lume în care gesturile au sens, cuvintele se rostesc cu grijă, iar timpul curge mai încet, dar mai limpede. O lume unde Ada a pus o inimă mare. Cafeaua servită aici are aroma bucuriei și gustul povestirilor din copilărie. Când intri, e ca și cum ai fi invitat la o poveste.

Cup of Joy nu e „de pozat”, ci de simțit. Terasa e mai degrabă un tărâm de basm. Un colț de lume unde se întâmplă lucruri tăcute: o carte citită pe îndelete, o lacrimă discret ștearsă, o idee care prinde aripi într-un caiet de notițe. E spațiul unde intimitatea și comunitatea dansează împreună, fără să se stingherească.

1 de 11

Aici, la Cup of Joy Ploiești, cafeaua se bea cu o poveste

Oaspeții nu sunt clienți. Sunt oaspeți, în sensul vechi, frumos, al cuvântului. Nu există grabă, timpul se oprește în loc. Cup of Joy, găzduiește și evenimente. De la o cafea cu arome și ateliere creative, până la seri tematice sau momente caritabile. Terasa, când e cald se transformă într-un living în aer liber, unde până și florile aplaudă discret. Pereții cafenelei, tapetați cu desene si mesaje scrise, este locul unde visul devine vizibil: cuvinte scrise cu markerul pe foi, râsete agățate de sfoară, prietenii întâmplătoare care devin ritualuri, desene care păstrează vie amintirea că ai fost acolo.

Copiii colorează la mese, părinții stau cu ceștile de cafea, iar între două mese se mai naște câte un proiect, o idee, un „ce-ar fi dacă?”. E mai mult decât o cafenea, este un loc unde se construiesc comunități.

La Cup of Joy nu e doar despre cafea, este despre a te simți „acasă”.

Ada povestește cu inima deschisă: „cei care ne trec pragul să se simtă acasă, în siguranță, ascultați, înțeleși…” Și iată că nicio parte a locației nu este întâmplătoare, interiorul este primitor, dulciuri și aromă de bună dispoziție încă de la intrare.

Și după cum Ada visase încă de când era barista, locul a devenit realitate, iar acum este al tuturor. Dincolo de aburii cafelei și mirosul de scorțișoară, acolo trăiește o poveste. Nu una simplă, ci o adevărată poveste cu suflet, cu copii, cu magie, cu baloane colorate și cu cea care a învățat că fericirea se împarte în porții mici, dar pline.

Ada nu s-a visat întotdeauna organizatoare de petreceri. Viața i-a fost, ca pentru mulți dintre noi, un drum cu serpentine, cu pauze, cu reluări, cu emoții și alegeri. Dar de fiecare dată când își pierdea sensul, se regăsea în râsul sincer al unui copil. Poate de aceea, astăzi, a construit la Cup of Joy un mic regat al copilăriei unde visele prind viață.

Povestea Adei, de la Cup of Joy

Într-o bună zi de dimineață am hotărât să-mi beau cafeaua oriunde în altă parte decât acasă. Așa că am luat-o la pas pe străzile urbei noastre. O dimineață senină cu soare blând ce îmi încălzea sufletul. Cu pas vioi, cu zâmbetul pe buze, colindând hai-hui, m-am trezit pe Strada Nicolae Simache nr. 4. Am privit și am intrat. Am cerut o cafea și un pahar cu apă. Vă mărturisesc că am servit cafeaua cu gust de poveste, ascultând-o pe Ada.

O cheamă Alexandra, dar toți îi spun Ada. Are ochi luminoși și voioși precum zorii unei zile senine. Are un fel de a-ți spune „cu ce te pot ajuta?” care nu sună a întrebare, ci a îmbrățișare. A visat acest loc mult înainte ca el să prindă formă. I-a desenat contururile în minte și le-a pictat cu suflet: lemn cald, plante verzi, cărți pe rafturi, tablouri cu povești și muzică în surdină.

Alexandra, te rog să ne spui cum a început povestea cafenelei Cup of Joy Ploiești?

– Numele meu este Alexandra dar toată lumea îmi spune Ada. A fost mult mai ușor de pronunțat și de altfel a pornit de la vărul meu care atunci când era micuț și nu putea să-mi pronunțe numele m-a strigat Ada. De atunci toți îmi spun Ada.

Povestea a pornit dintr-o pasiune, pentru că am vrut să am un loc pentru toată lumea, un loc în care cafeaua se povestește. Pot spune că îmi place arta cafelei! Totul a început cu patru ani în urmă, când am ales jobul care se numește barista.

 Ce înseamnă pentru tine Ada să ai această „meserie” frumoasă? Cum definești tu barista?

– Barista, hmm… da este o pasiune, o pasiune în care pui o parte din tine. Un barista este un artist al cafelei și al aparatului de cafea, are cunoștințe vaste despre cafea, decorează și prepară băuturile clienților. Un barista este de asemenea, un specialist în „latte art” crează modele pe cappuccino prin turnarea spumei de lapte în espresso.

Ca parte a activității sale, barista trebuie să aibă cunoștințe despre tipurile de cafele, prăjirea cafelei, utilizarea și întreținerea aparatelor de cafea, spumarea laptelui și multe altele. Aceste cunoștințe sunt învățate la cursurile de barista. „Latte art” se referă la acele desene pe care un barista le face din turnarea spumei de lapte în cafeaua ta. Acest punct important nu demonstrează numai capacitățile artistice ale acestei persoane, ba eu spun este o bucățică din poveștile mele de viață.

Te rog să le spui cititorilor Observatorului Prahovean, dar și celor ce îți trec pragul acestei minunate locații ce face Ada?

Nu sunt doar antreprenor tânăr, sunt și animator socio-educativ și chiar anul acesta se împlinesc 8 ani de când fac această activitate.

Ada oprește-te… Mă fascinează mirosul sublim al cafelei pregătită de tine, mă îmbie mulțimea de preparate aflate în vitrinele cafenelei. De ce te-am rugat să te oprești? Simplu, stăm de vorbă doar de puține momente și în fața mea descopăr o tânără cu pasiuni împlinite, dar mai ales cu proiecte de viitor… Animator socio- educativ? Practic ce faci ?

-Termenul de animator provine din cuvântul latin ”animus” care se traduce „suflet”. Aceasta înseamnă că el este sufletul publicului cu care lucrează. Un animator pentru public este sufletul evenimentului. Munca de animator socio-educativ se rezumă la activități de relaxare, dar cu notă educativă: jocuri, dansuri, ateliere de creație, teatru de păpuși… Sunt aici și fac toate acestea pentru oaspeții mei, copii și părinți laolaltă.

Ada este, pe rând, barista, animator socio-educativ, dar mai ales este gazda bună ce îți aduce bucuria și zâmbetul în suflet.

Te rog să continui povestea ta, cum ai ajuns aici la „ceașca de bucurie” Cup of Joy?

– În momentul în care m-am angajat, acum aproximativ patru ani, eram barista într-o locație francizată. Aveam idei foarte multe, pentru că de altfel mai am o pasiune – arta. Pictez, desenez foarte mult, citesc… totul efectiv a fost ca un puzzle, piesele s-au lipit.

Eu am venit cu ideile, dar m-am lovit de un mare nu, pentru că, automat, ce ține de franciză este bazat pe principii deja puse pe hârtie și aplicate. Sunt reguli ale jocului și nu ai cum să le încalci. Nu eram în largul meu, nu mă puteam descoperi. Am încercat o perioadă , am avut răbdare, dar nu a fost să fie drumul meu.

Așa este Ada, toți știm. Avem o cale în viață, un drum. Mai devreme sau mai târziu tot pe acolo ne calcă pașii. Important ca noi să alegem „vagonul acela, să fim călător la clasa întâi”. Ada s-a urcat și este deja conducător de destine. Ce ai făcut mai departe?

Am zis ok, o să caut o altă locație unde o să mi se accepte ideile. Am căutat alt job de barista în alte cafenele și am  ajuns la concluzia, că de fapt fiecare locație este despre persoana respectivă. Deci ce înseamnă asta? Că automat trebuie să am o locație a mea, cu ideile mele, ca să pot să împărtășesc oamenilor ceea ce îmi doresc eu și să fiu acolo pentru ei și pentru mine, pentru că este un loc pentru toată lumea.

Care este povestea acestui loc, Cup of Joy Ploiești?

Proiectul acesta are o poveste aparte, are istoria lui. Tot o cafenea a fost aici, recomandată tinerilor, dar nu a funcționat pentru mult timp. Am aflat despre locație de la o prietenă.

Eram într-o seară, foarte indecisă ce să fac. Dacă să deschid sau nu o cafenea în Ploiești, ținând cont că sunt foarte multe deschise. Foarte multe francize, foarte multe idei, foarte mulți antreprenori, foarte…

Ei bine, în seara aceea am fost la prietena mea să-i cer o părere, un sfat. Răspunsul ei a fost simplu dar ferm: uite, eu te sfătuiesc să mai aștepți puțin, sunt multe cafenele deschise, sunt mulți antreprenori. Așa cum te cunosc eu pe tine, îți trebuie o locație, să o numim, specială. Pentru că tu, cu siguranță, o să vrei să deprinzi și să ai activități cu copiii. Activități artistice, ateliere, ateliere cu ei, o să vrei să pictezi, să citești, ce mai… o să visezi la cafeneaua Adei!

Ce ai decis Ada?

-Bine, hai să fie așa, am răspuns eu, deși eu am venit la tine ca să aud un da, pentru că am nevoie mai mult de confirmare. Am așteptat… Era povestea aia, când îmi doresc eu, când vreau eu. Nu totul se întâmplă așa cum vrem noi. Neavând o altă cale am așteptat câteva zile. La șapte zile fix, țin minte cu exactitate sună telefonul. Mă uit și văd, buna mea prietenă. Am avut așa un tremur, o emoție. Am zis în sinea mea visez? Nu, hai Ada răspunde odată. Ce-o fi, o fi! Mi-am luat inima în dinți, am apăsat tasta verde… Acolo era vocea caldă a prietenei. Mi-am spus în sinea mea, sigur o sa-mi împlinesc visul. Doar cei ce visează reușesc!

-Ești disponibilă, mă întreabă? Când poți veni să vezi cafeneaua?

-Acum, se poate?

– Hai într-o oră, vii?

 Îi răspund pe ton ferm, apăsat. Da, unde ne vedem?

-Pe strada Nicolae Simache la numărul 4. Este simplu. Pe strada unde se află Muzeul Ceasului.

Acum zâmbesc. Acela a fost momentul din viața mea când visul meu s-a împlinit. Coincidență fericită. Muzeul Ceasului, timpul când destinul meu a potrivit ora. Așa este în viată. Toate la timpul lor.

Convorbirea mea cu Ada, are ea însăși o poveste. Am descoperit „Cup of Joy” plimbându-mă pe străzile urbei cu gândul la o cafea. Cafea bună, cu aromă de poveste. Uneori așa se scriu lucrurile pe drumul fiecăruia dintre noi.

Ada ai ajuns la locul stabilit, care au fost trăirile tale?

-Am spus așa: locația perfectă pentru o cafenea. De ce? Terasă mare, spațiu unde deja vedeam copiii bucurându-se. Pentru o clipă, am redevenit copil. Am retrăit inocența, bucuria, fericirea. Toate la un loc. Și eu sunt un copil. Atunci preț de câteva minute am visat cu ochii deschiși la felul în carte voi organiza cafeneaua, la modul cum îmi voi desfășura activitățile cu copiii. Cum voi primi pe cei dornici să servească o cafea cu parfum de poveste… Am visat la oameni de toate vârstele. Am visat la omul frumos. Și cumva să-i adun într-o familie, să comunice, să se cunoască, să vadă lucruri faine, să vorbim despre lucruri frumoase, fascinante.

Ada face o mică pauză. Se ridică si merge către locul de unde sunetele muzicii bucură auzul. Aici este și locul unde cafeaua se bea pe ritmuri muzicale. Ba pe slow, ba pe jazz, ba pe hiturile verii. Totul cu aerul boem al băutorului de cafea ce își respectă blazonul. Arta de a savura o cafea.

În spatele lor se află Ada și povestea ei. Ada tânăra antreprenoare, fata cu povestea ei ce este model pentru mulți tineri din ziua de azi.

Fascinat de frumusețea acestui loc, a celor auzite de la Ada, îmi revin un pic din starea de beatitudine și o întreb pe gazda mea fie și pentru doar pentru câteva ore.

Ada ce dorești să împărtășești cu cei ce te vizitează?

-Să aud povestea fiecăruia. Aici în afară de a servi o cafea, se și socializează foarte mult. Indiferent de vârstă. Aici povestim. Când oamenii vin aici, indiferent de starea interioară, emoțională, de poverile fiecăruia, mă străduiesc să am o vorbă bună pentru toți. Când întâlnești tipologii diferite de oameni ai deja un univers.

Ce îmi doresc? Să creez aici universul oamenilor buni și frumoși la suflet!

Și cum nimic nu este întâmplător, când stai de vorbă cu cineva și-ți povestește trebuie să fiu  lângă el, să dialogăm (sigur atunci când pot). Cu siguranță, am de învățat ceva. O lecție de viață sau o părticică, tot rămâne ceva.

„O cafea bună e una care te oprește”, spune Ada.

Și nu se referă la gust. Te oprește din grabă, din gânduri, din haos. Te aduce înapoi la tine. Fiecare ceașcă este însoțită de o întrebare, un zâmbet, o scurtă poveste. Uneori, clienții sau mai bine spus, musafirii sunt întrebați dacă vor „o cafea care mângâie” sau „una care trezește”. Iar răspunsurile variază, după stări, nu după rețete.

Printre toate aceste gânduri frumoase, gânduri ce înseamnă fapte pentru Ada, reflectez la ce poate face o tânăra ca ea. Barista, animator socio-educativ, antreprenor, prietenă.

Ada, ce fel de activități organizezi aici, la Cup of Joy?

-Suntem deschiși la orice. De altfel, terasa mă ajută să organizez evenimente caritabile pentru că îmi plac acțiunile de acest gen. Prin intermediul animației am întâlnit oameni foarte interesanți, faini și buni. Am luat parte la câteva dintre evenimentele lor caritabile. Am empatizat cu oameni cu care peste timp am devenit prieteni. Pentru că foarte mult avem nevoie de această apartenență. De a ne simți cu cineva și ai cuiva.

Organizăm aici tot felul de acțiuni pentru copii dar și pentru cei cu deficiențe, pentru cei care suferă de anumite boli, sau cu nevoi speciale. În felul acesta ne dorim să uite de grijile lor, să le „îndulcim” copilăria. Și mă refer aici la modul de a le oferi ajutor, bucurie. Vorbim despre stare, despre suflet, despre cunoaștere, despre validare și apartenență. Așa mi-am înțeles propria-mi poveste. M-am descoperit pe mine.

Proiectul meu de animații socio-educative se numește „Poveștile Adei”. Acest proiect s-a născut din povestea copilăriei mele, din trecutul meu, din poveștile pe care le ascultam de la cei din jurul meu. Poveștile Adei sunt  de fapt, o terapie prin oameni și pentru oameni.

Oarecum copilăria mea a avut „bucăți” care nu s-au unit. Mai apoi când suntem adulți vrem cumva să punem la loc toate piesele și să ne simțim noi întregiți. Să fim un întreg. A fost o copilărie ca o carte cu pagini smulse. Nu-mi amintesc cu adevărat de jucăriile preferate sau de păpușile mele. Era ca și cum cineva încercase să țeasă o poveste, dar renunțase la jumătate, lăsând firele să atârne. Zilele semănau între ele. Monotone, cuminți, fără aventuri.

Și totuși, printre goluri, rămânea o întrebare nespusă: cum ar fi fost, dacă totul s-ar fi legat? Dacă zilele ar fi avut culoare, și râsul ar fi avut ecou?

Mi-am spus mie însumi că pot să ofer lucrul acesta și să dăruiesc o poveste. Cum anume? Ascult și îmi spun și eu o poveste. Și de fiecare dată… De fiecare dată când mă duc la un eveniment, îmi văd copilăria prin ochii tuturor copiilor.

Mânuțele mici care îmi prind mâinile mele și emoționez, tremur. Trăiesc un sentiment unic. Este ceva ce greu pot să redau prin cuvinte. Uneori și tăcerea mea spune o poveste.

Ochișorii mari, plini de speranță care nu cunosc încă lumea mare, dar care cred că totul este despre joacă. Totul este despre emoție, totul este despre familie, despre a fi și a face parte dintr-o familie mare, totul este despre a fi înțeles și despre a fi iubit.

Ada ce înseamnă copilăria pentru tine, acum când te-ai maturizat?

-Copilăria este ca o dimineață cu raze blânde și fluturi care se joacă în aer. Este locul unde sufletul învață să râdă înainte să învețe să vorbească. Inocența copiilor e ca roua de pe petalele unui trandafir alb. Fragilă, limpede, dar plină de o frumusețe care îți taie respirația. Fiecare gest al lor poartă o sinceritate neînfricată, copiii nu au teamă. Mai toate întrebările lor ascund un univers de uimire. Ei văd lumea cu ochii lor zglobii și cred în magie.

Copilăria este aidoma unei grădini în care pășești desculț, fără teamă, în care vântul adie cu parfumul florilor de tei, iar norii aceia albi seamănă cu animăluțele din visele noastre.

Și, poate, cel mai frumos lucru e că ei iubesc fără condiții. Iar povestea mea despre asta este. Despre a fi înțeles, ascultat, iubit, acceptat!

Observ aici, în decorul tău, o mulțime de plușuri, de jucării, de cărți. Dar mai ales o mulțime de mesaje motivaționale. Povestește-ne câteva despre fiecare. De ce au ajuns aici și care este semnificația lor?

Întotdeauna poveștile vin într-un anumit moment al copilăriei. Pentru că întotdeauna ne întoarcem de unde plecăm. Chiar dacă vrem să recunoaștem sau nu.

Plușurile sunt primele lucruri pe care noi le primim când suntem micuți. După aceea, ajungem să avem prieteni, să ne formăm familii dar copilăria tot copilărie rămâne. Iar plușul este acolo. Vrem mereu să avem ce să luăm în brațe, vrem mereu să simțim pe cineva lângă noi, orice ar fi, dar să ne fie în momentul acela în care noi avem nevoie, nu mai târziu, nu mai devreme.

Și plușurile sunt o parte din copilărie, aduse în prezentul nostru. Când eram mică, aveam multe jucării din pluș pe care le-am păstrat până acum la vârsta maturității. Știu că dacă eu m-am bucurat atunci de ele cu siguranță se vor bucura și copilașii sau părinții sau cei care ne trec pragul și vin aici.

Despre cărți… Bunicul meu mi-a oferit magia cărților, a lecturii. Tot ce se vede aici sunt cărțile mele personale. Sunt cărți din copilăria mea, din anii adolescenței si din liceu. Avem aici cărți cu povești pentru copii, cărți de desenat, dar și cele pentru dezvoltare personală, autobiografii ale marilor scriitori. Biblioteca aceasta mică va fi una mare. Adresez pe această cale rugămintea tuturor ce vor dori să servească o cafea la noi, să participe la evenimentele noastre și să dăruiască din bucuria lor o carte.

„Lectura e singura terapie de care au nevoie toți oamenii.”

 „Oamenii vin și pleacă dar cărțile în bibliotecă te așteaptă!”

Mesajele motivaționale… Sunt prezente aici pentru că întotdeauna avem nevoie de o vorbă bună!

Trebuie să conștientizăm că nu există oameni răi, există oameni care nu au fost ascultați sau nu au primit dragostea de care ei au avut nevoie la timpul lor!

Motivaționalul la noi se îmbină cu utilul, plăcutul și amuzamentul, pentru că dacă vă uitați pe pereții cafenelei o să vedeți o mulțime de mesaje de acest fel.

Cum aduci copiii aici, ce fel de acțiuni desfășori împreună cu ei?

În primul rând pe rețelele de socializare, postăm activitățile de aici. Este unul dintre modurile de a ne face cunoscuți. Apoi prietenii care ne recomandă, știți cum este, cea mai bună publicitate este cea de la om la om. Ne axăm pe părinții care vin împreună cu copiii lor și au aici tot spațiul necesar pentru a se desfășura. De regulă aceste acțiuni le organizăm în weekend, când toți sunt liberi.

Ada, povestește-ne una din frumoasele acțiuni organizate de tine aici. Ce ai desenat, cu ce ai adus „copilăria” în viețile lor?

–Așa cum am spus, în weekend-uri organizăm astfel de programe cu copiii. Acum trei săptămâni i-am pictat pe față, ne-am jucat cu baloane modelabile, am cântat și am dansat. Le-am organizat ateliere creative unde l-am avut ca „invitat” pe Michey Mouse pentru că și el a făcut parte din copilărie.

Răsplata a fost pe deplin meritată. Toți au colorat, s-au bucurat, au cântat…ce mai, party în toată regula. Și mai spun că locația noastră în grădină dispune de aproximativ 100 de locuri, iar în interior cam 15 locuri.

Să nu uit… am avut întâmplător aici 40 de copilași adunați ad-hoc care au făcut un spectacol de zile mari. Fără motiv, fără vreo aniversare. Au râs, au cântat, m-au invitat la dans. Cum să nu te bucuri de asemenea momente, cum să nu-ți tresalte sufletul de bucurie!!!

Copilăria nu se măsoară în ani, ci în lumina din suflet. Iar când un copil râde, undeva, timpul zâmbește.

Motivația bucuriei lor este lumea așa cum o văd ei însăși : o lume bună, frumoasă, magică.

Și poate că privind copiii, nu ar trebui să ne întrebăm de ce sunt ei fericiți ci mai degrabă când am uitat noi să fim fericiți?

Cu ce poveste rămâne Ada din povestea lor?

-Că am reușit. Că am reușit să mai aduc zâmbet cuiva. Că am reușit să bucur pe cineva, uitând că în ziua aceea eu nu mai puteam. Nu contează cine ești sau cum ești pentru a simți emoția. Uneori doar trebuie să taci și să asculți bucuria. Să taci și să trăiești cu gândul că ai putut să bucuri pe cineva.

Ada își frânge palmele, iar ochii i se umezesc. Emoția ei este greu de descris în cuvinte. O ascult, o privesc. Pentru o clipă și eu am uitat de ce am venit aici. M-am pierdut în șirul poveștilor, a faptelor bune. Cu siguranță am învățat ceva. Am învățat să scriu despre fapte bune, despre oameni care aduc zâmbetul pe chipul oamenilor. Care aduc bucurie în suflet.

Cum visează Ada proiectul acesta?

-Sigur proiectul acesta va merge mai departe. Este Povestea Adei. Îmi doresc ca „sfârșitul” poveștii să fie o continuitate. Să am puterea și energia să aduc bucuria și emoția în suflete. Vreau ca povestea mea să își numere paginile fără de sfârșit. Iar la final să mai urmeze o carte, un nou capitol scris într-un spațiu mai mare, mai modern, cu și mai multe suflete bucuroase.

Cup of Joy m-a ales pe mine.

Ce își dorește omul Ada care a pus suflet in paginile Povestea Adei?

-Să prinzi pe cineva de mână și să știi că niciunul nu este singur! Să am putere de a trece prin toate și a reuși!

În loc de încheiere: un îndemn

Dacă vreodată viața ți se pare prea grea, dacă timpul este prea grăbit sau inima prea apăsată, fă un pas înapoi. Intră pe Strada Nicolae Simache la numărul 4. Lasă-ți grijile la intrare și cere o cafea care mângâie. Sau una care te trezește. Stai. Ascultă. Poate taci. Poate scrii. Poate zâmbești. Și poate, vei pleca de acolo cu o lecție despre ce înseamnă cu adevărat să aduci bucurie. Cel mai probabil, îți vei aduce aminte că bucuria nu e o stare trecătoare, ci un loc.

Aceasta nu e doar o poveste. Este despre un om. Este povestea Adei.

 Și dacă vei merge la Cup of Joy, o vei recunoaște ușor: Ada este tânara cu ochi calzi, cu zâmbet veșnic și cu inima plină de copii care n-au uitat să viseze.

Adevărul e că Ada nu vinde cafea. Nici petreceri. Vinde bucurie. Cup of Joy însemnă magie.

La finalul acestui material aveți un clip video cu emoția omului Ada.