Primul primar al Ploieștiului după 1990, Romeo Hanganu, mărturii despre Revoluția din decembrie 1989

La 35 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, primul primar al Ploieștiului după căderea comunismului, Romeo Hanganu, susține că semnalul mișcării a fost dat de muncitorii de la Uzina 1 Mai. Fostul primar susține că „din fericire, în Ploiești nu a existat nicio victimă”, iar meritul pentru acest lucru, în ppinia sa este al generalului Dimitrie Popa.

Primul primar al Ploieștiului după căderea comunismului, Romeo Hanganu, susține că semnalul a fost dat de muncitorii de la Uzina 1 Mai, respectiv de la Fabrica de Mașini Unelte.

„Pe 22 decembrie 1989, la ora 07.00, unul dintre băieții din Fabrica de Mașini Unelte, unde eram șef, a tras sirena și mai mulți muncitori au plecat să-i adune și pe ceilalți de la celelalte fabrici din incinta „1 Mai”. Erau aproape 1.000 de muncitori.

Au fost directori de fabrică care au blocat porțile, dar muncitorii au reușit să plece pe poarta 1. Au plecat pe jos, spre centru, unii pe Bulevardul Independenței, alții pe Lupeni. S-au îndreptat spre Casa Albă și, chiar dacă era armată, la Ploiești a fost liniște.

Cel care a contribuit foarte mult la menținerea liniștii la Ploiești, de altfel cel care ne-a ajutat mult, a fost colonelul Dimitrie Popa, care era comandant pe parte de aviație. A fost cel care a avut o contribuție enormă, iar acest lucru s-a văzut și prin faptul că la Ploiești nu s-a tras”, ne-a povestit Romeo Hanganu, primul primar al Ploieștiului după 1990.

22 decembrie 1989, la Ploiești

Practic, pe 22 decembrie, dimineața, când lucrurile încă nu erau destul de clare cu privire la căderea regimului comunist, câteva mii de muncitori au ieșit în stradă chiar dacă mulți știau de victimele de la Timișoara.

În fața Casei Albe, fostul sediu al PCR, potrivit primului primar al Ploieștiului după 1990, care a avut un mandat de doi ani, până în 1992, s-au adunat nu doar muncitorii de la Uzina 1 Mai, ci și de la alte uzine din municipiu. Au pătruns în clădire, dar nu au existat incidente grave.

A fost momentul în care comandatul garnizoanei, Dimitrie Popa, a reușit evacuarea fostelor autorități din sediul central, sarcină care nu a fost extrem de dificilă având în vedere mulțimea care se afla în fața Casei Albe. În plus, unele birouri erau deja goale.

„Din punctul meu de vedere ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989 a fost revoluție pentru că a schimbat forma de organizare a statului. Cel puțin din punctul meu de vedere nu a fost vorba de lovitură de stat.

La baza întregii mișcări au existat mai multe nemulțumiri, dar principalele au vizat nivelul de trai și îngrădirea anumitor drepturi și libertăți. Treptat, însă, lumea și-a schimbat opinia, dar acest proces de organizare a statului s-a întins pe mai mulți ani”, a precizat Romeo Hanganu, primul primar al Ploieștiului după 1990.

La Ploiești și la nivel județean s-au constituit, apoi, un comitet format din rândul muncitorilor care au ieșit în stradă. Membrii comitetului au transmis, în jurul orei 13.00, de la balconul clădirii Casei Albe, un mesaj către mulțime să nu recurgă la acte de violență.

Consiliul Județean ales era format din nouă membri, printre care și generalul Dimitrie Popa. Ulterior au fost create o serie de organisme sub marea cupolă a Frontului Salvării Naționale (FSN).

Revoluția din decembrie 1989 de la Ploiești

Revenind la Revoluția din decembrie 1989, în „Marea carte a Ploieștilor” se menționează că „La Ploiești, evenimentele din 22 decembrie 1989 s-au desfășurat ca o manifestare a nemulțumirilor populației, în deplină solidaritate cu țara, evitându-se vărsarea de sânge”. (Detalii despre Revoluția din decembrie 1989 de la Ploiești – imagini document AICI)

Sub puternica presiune a miilor de cetățeni adunați în piața centrală a orașului, autoritățile județene și municipale s-au retras și au lăsat totul în seamna comandantului garnizoanei, generalul Dimitrie Popa, care, cu tact și discernământ, a asigurat evacuarea fostelor autorități din sediul administrativ, paza acestuia și instalarea reprezentanților manifestanților, care și-au asumat, din proprie inițiativă, rolul de a vorbi și a acționa în numele lor”.

Cum ți se pare subiectul?