Campania despre suporterii înfocați ai Petrolului Ploiești continuă cu Doru Alexiu, cel mai aprig colecționar de materiale legate de Petrolul Ploiești.
Am fost să-l cunoaștem pe Doru Alexiu și l-am rugat să ne arate colecția lui, de-a dreptul impresionantă. Practic, și-a transformat o parte a casei într-un muzeu dedicat Petrolului Ploiești și este mai mult decât fericit să ne arate tot ce a achiziționat de-a lungul timpului.
Fanioane, insigne, mingi de la meciuri, programe, fotografii, mânuși și câte și mai câte, strânse în atăția ani de zile. Dacă îl întrebi, îți poate spune despre fiecare obiect în parte, ce reprezintă și de unde este.
Este foarte mândru de fanionul original de la meciul Petrolului Ploiești cu FC Liverpool din 1966, dar nu numai de el. Are medalia din 1952 de la meciul pe care Petrolul l-a jucat cu Steaua București, meci pe care l-a pierdut, „n-a luat Cupa, doar a fost finalistă”, povestește Doru Alexiu.
Cât a investit în colecția sa de suflet, nici nu știe, nici nu vrea să se gândească dealtfel. Îmi arată un singur fanion pe care a dat 2.500 de euro… pe unul singur. Este adevărat, era un fanion deosebit de la meciul cu Slavia Praga, pe care l-a achiziționat de la cineva din Slovacia.
Are și de la turneele Petrolului… „Uitați, acesta este de la turneul din Indonezia din 1961”.
Primul meci, primul contact cu Petrolul Ploiești
„Din câte îmi aduc aminte, aveam vreo 10 ani, în 77”, povestește Dorul Alexiu despre primul meci al Petrolului Ploiești la care a fost. Era un meci cu, pe atunci, FC Constanța, actuală Farul. Își aduce aminte că a fost atunci o victorie răsunătoare, ploieștenii au bătut cu 4-1. Tot atunci și-a făcut primii idoli, idolii unui copil de 10 ani… Toporeanu, Simaciu…
Doru Alexiu povestește că, în zilele în care Petrolul avea meci, nu avea somn, nu se putea odihni. Este unul din suporterii care însoțește echipa în deplasări: „De exemplu, campionatul ăsta am pierdut două (meciuri – n.r.), la Craiova și la FCSB, unde nu am putut ajunge din motive personale.”
Își aduce aminte cu mare plăcere și de deplasările din 1995, în cupele europene, și de cele din 2013-2014. Și atunci a mers alături de echipa favorită, ajungând astfel prin multe orașe europene.
Are o colecție impresionantă și de tricouri, și de ghete ale fotbaliștilor de la diverse meciuri. Majoritatea obiectelor de colecție le-a cumpărat, dar nu-i pare rău. Este foarte mândru de colecția lui și speră ca anul viitor, atunci când Petrolul Ploiești va împlini 100 de ani, să poate face o expoziție mare. Până atunci, cele mai valoroase piese ale colecției lui stau înrămate sau în vitrine și pot fi admirate de toți cei care merg în vizită la Doru Alexiu.
O altă piesă de colecție este tricoul lui Hagi cu autograf și cu fanionul de la inaugurarea stadionului Ilie Oană. Atunci a jucat Petrolul Ploiești împotriva selecționatei României. Mai are și un bust al lui Constantin Tabarcea, fotbalistul Petrolului care a murit pe teren în 1963.
Citește și: Interviu cu Mondialu’ Petrolului Ploiești, Mihai Stroe: „Un campionat de fotbal este un maraton, nu o cursă de 100 metri”
De asemenea, de o mare însemnătate este și insigna cu Regele Carol, din 1936, atunci când a venit și a inaugurat stadionul de la Ploiești, stadion care se afla în locul Stadionului Ilie Oană de acum.
Printre obiectele pe care le mai are în colecție se numără: bricheta lui Tabarcea și un gips al lui Daniel Oprița cu autograful lui.
„De 45 de ani merg după ei…”, povestește Doru Alexiu. Îi plăcea în ligile inferioare, consideră că nu era atâta stres pentru victorie ca acuma. Despre situația de acum spune că „Nu avem ce face. Cu încredere mergem înainte. Noi suntem alături de ei…”
Este supărat pe așa-zișii suporteri care vin doar când Petrolul are vreun meci mai important, cu FCSB, sau cu Rapid, de exemplu. Nu poate înțelege de ce fac asta. Când ești suporter ești, indiferent de cu cine joacă echipa sau ce se întâmplă la conducerea acesteia. Mai este supărat și că toată lumea critică și că toți au impresia că se pricep la fotbal.
Are noroc mare cu familia care îl înțelege și îl susține
Doru Alexiu are o familie, are o soție iubitoare și un fiu care este în ultimul an la master la Universitatea București..
„Am mare noroc cu familia că m-a înțeles și merg și ei uneori după mine în deplasări… E greu de înțeles așa ceva!”, spune Doru Alexiu, și vocea îi trădează recunoștința pe care o are pentru familie.
Își amintește că, legat de data nunții, a așteptat întâi să vadă când are Petrolul meci și abia apoi a fixat nunta. Ba mai mult, obișnuiește să meargă în concediu acolo unde Petrolul are cantonament. „De obicei merg în concediu în a doua parte a cantonamentului lor, ca să ajung și la meciurile amicale”, povestește colecționarul.
Astfel, în 2012 a fost în concediu în Austria, pentru că Petrolul a avut cantonemantul în Austria, în 2014 în Slovenia, în 2016 în Serbia, în 2022 în Turcia, și tot așa…
Povestește că anul trecut, la Izmit, în Turcia, soția rămânea la hotel sau mergea la plajă și el se ducea la antrenament la Petrolul.
Amintire tristă – bancul cu gărgărița
„În iarna lui 1983, am fost la un meci la Târgoviște. Era o vreme urâtă, ploioasă…”, povestește Doru Alexiu. Pe atunci Petrolul era pe ultimul loc în campionat, cu foarte puține puncte. „Cred că avea vreo șapte… dacă le avea și pe alea”.
„Lumea făcea mișto de noi, ne luau peste picior. Apăruse și gluma aia: Ce diferență este între o gărgăriță și Petrolul? Gărgărița are mai multe puncte decât Petrolul… A fost urât”, completează suporterul.
Era doar clasa a noua, se dusese cu speranțe. Luase trenul până la Târgoviște ca să-și vadă echipa favorită și, după toate glumele pe seama petroliștilor, a mai asistat și la (încă) o înfrângere a echipei favorite.
Citește și: Interviu cu Liviu Drăghici, „Poetul din peluză” al Petrolului Ploiești: „La meciul pentru promovare, mi-am luat elevii și am plecat cu toții la stadion!”
Un alt moment greu a fost cel al retrogradării, în 2002, după o prezență continuă de 13 ani în Liga I.
„Una peste alta, asta înseamnă să fii suporter!”, concluzionează Doru Alexiu.
Pe astea însă le consideră dezamăgiri de moment. „Imediat cum se termină meciul, deja mă gândesc la meciul următor, unde este, cu cine mă duc…”. „Este iubire necondiționată! E Petrolul, cum să nu mă duc? Joacă, nu joacă, sunt ai noștri!”, spune Doru.
Își amintește amuzat că prima dată când și-a luat copilul pe stadion, acesta avea vreo trei ani doar. La pauză a chemat-o pe soția lui să îl ia pe cel mic. Își închipuise că va fi altfel… dar nu reușea nici să se uite la meci, nici să aibă grijă de copil așa cum trebuia… Așa că, a rezistat doar până la pauză. 😉
„Sunt pentru sufletul meu dar sunt conștient că trebuie să se bucure și alții de ele”
Obiectele de colecție pe care Doru Alexiu le-a strâns de-a lungul anilor sunt de o valoare inestimabilă pentru orice petrolist. Colecționarul este conștient de faptul că el le-a strâns pentru sufletul lui, dar că ar trebui să se poată bucura de ele și alți fani Petrolul Ploiești.
Primul pas în realizarea acestui lucru a fost deschiderea site-ului, http://www.colectiefcpetrolulploiesti.ro/, unde sunt încărcate majoritatea articolelor strânse și care, periodic este alimentat cu cele noi.
„Site-ul mă ajută și pe mine, în primul rând. De exemplu, am peste 150 de eșarfe și fulare cu Petrolul. Dacă găsesc să cumpăr una, pe net sau din alte surse, nu știu dacă am modelul acela. Și atunci îmi folosește site-ul, că vizualizez acolo, o am sau nu o am… Sau am peste 1.000 de programe de meciuri cu Petrolul. Acum, nu știu dacă am, de exemplu, programul de la meciul din 1964, jucat în data de 14.03 contra lui Știința… Intru atunci pe site și caut să văd dacă am programul respectiv.”, povestește Doru Alexiu despre utilitatea site-ului pe care îl deține.
Citește și: Interviu cu Titel Arsene, unul dintre cei mai înfocați suporteri ai Petrolului Ploiești: „Trebuia să fiu acolo, trebuia să fiu suporter, trebuia să fiu alături de Petrolul”
În ceea ce privește expusul acestor obiecte de colecție, Doru Alexiu crede că nu este foarte multă lume interesată. Are experiența din anul 1982, când se organiza la Palatul Culturii Expo Fotbal, și atunci veneau din toată țara și expuneau colecționarii obiectele de colecție pe care le dețineau. Pe vremea aceea erau mai mulți interesați. „Nici nu prea aveai ce altceva să faci…”, spune colecționarul.
Găzduirea unei asemenea colecții implică însă multe lucruri: spațiu, organizare, securitate, vitrine, rame, etc. Și este dificil de realizat.
La finalul întâlnirii Doru Alexiu ne-a promis că ne va chema atunci când va reuși să amenajeze partea de casă pe care și-a propus să o dedice echipei. Are deja achiziționate o parte din corpurile de iluminat dedicate și intenționează să mai cumpere rame și vitrine pentru a expune în continuare obiectele din colecție.
Suporterul Doru Alexiu este dovada vie a faptului că Petrolul Ploiești poate da naștere unei pasiuni dincolo de puterea de înțelegere a multora, dar poate bucura sufletele fanilor într-un mod în care doar Petrolul o poate face.
„Nu e fotbal/ E Petrolul!”, spunea Poetul din Peluză, Liviu Drăghici, într-una din poeziile sale. Și Doru Alexiu îi dă dreptate!
