A făcut un gest de probitate morală ce l-ar fi putut costa scump. A fost sculptorul care a refuzat categoric să îi facă bustul lui Nicolae Ceaușescu, considerându-se un „rătăcit” al epocii de aur. Lui i se datorează celebrul bust al lui I.L. Caragiale, din centrul Ploieștiului. Și tot lui tezaurul de la Măgura, celebra tabără de sculptură, printre primele de acest gen din România. Ploieșteanul Gheorghe Coman a fost încă un Om.
Un maestru care, în simplitatea sa, se numea singur “doar un cioplitor”. Genial, de o modestie rar întâlnită, pătruns de lumină și credință, un însuflețitor al bucăților fără viață întâlnite înaintea pașilor săi, cărora, cu har, le dădea „viață” și sens.
Gheorghe Coman s-a născut pe 8 septembrie 1925 la Ploiești și a murit în 2005. A fost absolvent al Institutului de Artă „Nicolae Grigorescu”, București și membru al Uniunii Artiștilor Plastici.
Întreaga sa viață a trăit-o în orașul lui Caragiale. De altfel, el este autorul celebrului bust al celui mai mare dramaturg român, aflat în centrul Ploieștiului.
Sculpturile sale, dedicate reprezentării unora dintre cele mai mari figuri ale istoriei și culturii naționale, ca și decorării spațiului urban, monahal, turistic, sunt expuse atât în Ploiești, cât și la Buzău ori Târgoviște.
A fost creatorul și animatorul vestitei Tabere de sculptură de la Măgura, de la mănăstirea Ciolanu – Buzău, printre primele de acest gen din România. O inițiativă care a avut un larg ecou și peste hotare.
Tabăra de sculptură în aer liber de la Măgura este un adevărat fenomen, un leagăn de talente și creație liberă, o școală de înaltă artă, recunoscută pe plan european. Această tabără constituie un început de drum pentru sculptura românească. Un drum deschis de către sculptorul ploieștean, Gheorghe Coman.
Singurul sculptor care a lucrat în toate edițiile Taberei de sculptură de la Măgura, până la moarte, a fost Gheorghe Coman. Cunoscutul artist plastic, veteran de război, a creat la Măgura acea atmosferă de bună dispoziție și avânt creator, propriu lucrărilor de geniu, își amintesc participanții, iubitori de frumos.
Gheorghe Coman a avut și expoziții internaționale, la Praga (1962), Varșovia (1970) și Aberdeen (Scoția)-1992. Pentru activitatea sa, cunoscutul sculptor ploieștean a fost răsplătit cu numeroase premii și distincții. Printre acestea, premiul I pentru sculptură al UAP (1965), Ordinul Meritul Cultural (1971), premiul pentru artă monumentală al UAP (1976) și Ordinul și Medalia Meritul Cultural în grad de comandor categoria C (2004).
Multe dintre lucrările lui Gheorghe Coman, „cioplitorul” care, în loc de vorbe, s-a exprimat mereu artistic, sunt expuse la Muzeul de Artă din Ploiești. Cea mai mare mulțumire a lui, cât a creat pe acest Pământ? Că oamenii care rezonau cu o lucrare anume începeau să plângă… A fost cea mai frumoasă mulțumire a lui. Să ajungă la sufletul omului.
