A ajuns la venerabila vârstă de 91 de ani. Pentru el, mereu, cerul a fost singura limită. O energie debordantă, un om jovial, care încă mai are vise neîmplinite. L-am întâlnit la comemorarea a 109 ani de la moartea lui Aurel Vlaicu. S-a prezentat scurt: căpitan comandor, Gheorghe Coman. Și o viață rezervată dreptului de a privi întotdeauna către înalt.
Zeci de ani a cinstit memoria pionierului aviației românești, acolo, la Binținți, un sat neînsemnat din Hunedoara. De peste două decenii, ziua de 13 septembrie îl găsește mereu la Bănești, la monumentul ridicat în memoria asului zborului.
Gheorghe Coman a trăit pentru a-l cinsti pe Aurel Vlaicu. Brezeanul care azi numără puțin peste nouă decenii de viață este profesor și inginer în aeronautica civilă. Timp de 25 de ani a fot directorul Grupului Școlar de Aeronautică, numit acum Henri Coandă, predând tehnică de aviație. În 1995, cu un an înainte de pensionare, a pus bazele Fundației Aerospațiale Române, al cărei președinte este.
Îl întreb așa, mai mult dintr-o curiozitate, ce a însemnat icarul din Binținți pentru el. Îmi răspunde senin: „viața mea!”
Citește și: VIDEO-110 ani de la primul zbor al lui Aurel Vlaicu. Momentul a fost marcat la monumentul din Bănești
De-a lungul anilor, comandorul Coman a studiat viața și opera pionierului aviației române și a dorit să-i împlinească visul frânt prematur la Bănești.
„Aviația s-a născut dintr-un vis“, povestește comandorul Coman. Inginerul aeronautic vorbește cu mândrie și cu dragoste despre marele Vlaicu.
A mers pe urmele sale și i-a construit planorul, avionul Vlaicu II. A terminat și Vlaicu III, aparatul de zbor cu care nu a mai apucat să zboare.
„A fost visul marelui aviator să se înalțe în înaltul cerului cu Vlaicu III. Mai avea o lună de lucrat la el, dar s-a prăbușit la Bănești. De aceea am vrut să-l termin eu. Mai întâi l-am făcut sub formă de machetă. Acum am reușit să fac și Vlaicu III, funcțional la sol”, povestește mereu și mereu nonagenarul.
Gheorghe Coman încă mai are vise neîmplinite. Și o energie pe care, spune el, nu și-o va pierde cât timp va putea cuprinde cu ochii înaltul cerului. A fost, este și rămâne un temerar. Cât timp el încă are planuri, va ține mereu vie dorința celui pe care l-a adorat o viață. Va imita mereu vulturul care se pierde în albastrul cerului.
