Lydia Nesterenko, o jurnalistă din Ucraina care s-a refugiat în Prahova, publică în Observatorul Prahovean articole despre ce se întâmplă în țara sa, ocupată de trupele rusești. Astăzi este vorba despre eroii din spatele frontului: medicii. FOTO la finalul textului.
Medicii – Eroii războiului
Războiul i-a forțat pe toți să-și schimbe viața. Chiar si medicii ucraineni lucrează astăzi în condiții diferite. Munca lor este crucială pentru țară. A ajuta oamenii este o cauză nobilă, iar eroii noștri, medicii, salvează cel mai valoros lucru: viața.
Spitalul Brusyliv a devenit în acest război unul dintre avanposturile medicale din regiunea Zhytomyr. Medici, care nu aveau experiență in tratarea rănilor multiple, răni cauzate de schije sau răni prin împușcare, în timpul acestei lunii scurse de la începutul războiului, au salvat viețile militarilor noștri, ale voluntarilor și ale altor ucraineni pașnici.
Citește și Drama copiilor din Ucraina. Coșmarul prin care au trecut micuții în perioada ocupației ruse
Ei nu au ales un destin atât de dificil și o responsabilitate atât de mare, însă spitalul Brusyliv s-a aflat la 20 de kilometri de satul unde aveau loc confruntări brutale. Așa că toți răniții au fost duși aici. În acest spital au fost operați din 24 februarie sute de pacienți din așezările afectate de război. S-au făcut chiar și operații extrem de complexe. În mod neașteptat, echipamentele de telemedicină achiziționate de spital pe timp de pace, au venit in ajutor.
Citește și Animalele, victime nevinovate ale războiului din Ucraina. Povești emoționante
Primele consultații ale chirurgilor militari au fost date de medicii de la Brusyliv cu ajutorul acestor echipamente. Potrivit medicilor, 95% dintre pacienții care au fost transportați la spital au fost salvați. Medicii au lucrat neîncetat, fără pauze de odihnă, și au făcut și câte 20-30 de operații pe zi. Echipele de chirurgi, asistenți medicali, anesteziști și personalul medical adiacent au lucrat neobosit.
Micile spitale din regiunea Zhytomyr au devenit o parte extrem de importantă a acțiunilor de salvare în acest război teribil.
De la începutul războiului, medicii din Malyn au lucrat și ei cot la cot cu colegii lor din Brusyliv. Malyn este un oraș mic de lângă Kiev. Și acesta a fost bombardat în mod repetat. Medicii locali au făcut o treabă excelentă, salvând viețile soldaților și civililor noștri care au ajuns sub focul inamicului.
Citește și O jurnalistă din Ucraina care s-a refugiat în Prahova, vorbește despre ororile războiului: ”Diminețile mele încep cu mesajul: Este toata lumea în viață?”
În fiecare zi, în timpul ostilităților, chirurgii din Malyn au operat trei și uneori chiar patru pacienți grav bolnavi. Sarcina principală a medicilor a fost să stabilizeze răniții și să-i trimită la alte instituții medicale din regiune, unde situația era mai calmă. În această perioadă dificilă, o mare responsabilitate a fost pusă pe umerii tânărului chirurg Taras Shevchenko, în vârstă de 30 de ani, care cu câteva zile înainte de război si-a început activitatea ca director al Spitalului Malyn.
În condițiile ostilităților a reușit să organizeze munca întregii echipe și cu ajutorul conducerii regionale și al voluntarilor, să asigure instituției medicale tot ce este necesar. Tânărul doctor a reușit de multe ori să rezolve situații, care nici în condiții normale de viață nu s-ar fi putut rezolva, mai ales pe timp de război.
Orașul Radomyshl se află la granița cu regiunea Kiev. Iar la câțiva kilometri distanță de el, în Borodyanka și împrejurimile sale, s-au purtat bătălii aprige. Așa că pacienții din regiunea Kiev au fost trimiși la spitalul din Radomyshl. Este de remarcat faptul că multe unități sanitare au fost distruse, printre care și cel din Borodyanka.
În acest timp, personalul medical al micului spital, care are o capacitate de puțin peste 100 de persoane, a putut să ofere asistență peste o sută de militari și aproape o sută de civili din regiunea Kiev. Mai mult de 80 dintre ei aveau răni prin împușcare și schije. Este greu de imaginat prin ce au trebuit să treacă medicii noștri eroi. În fiecare zi, o echipă de medici a salvat viețile apărătorilor ucraineni și a orășenilor care au aflat ce înseamnă de fapt „pacea rusească”. Chirurgii au prezentat gloanțe și fragmente de obuze extrase de la pacienții răniți. Ei spun că nu vor putea uita niciodată. Așa ne apropiem de Victorie, când fiecare ucrainean este dedicat 200% cauzei. Glorie Ucrainei !
Versiunea în limba ucraineană a acestui articol:
Герої-медики
Війна всіх змусила змінити своє життя. В нових умовах працюють сьогодні і українські лікарі. Їх робота є надважливою для країни. Допомагати людям – це благородна справа. Наші герої-медики рятують найцінніше – життя.
Брусилівська лікарня стала одним з медичних форпостів цієї війни на Житомирщині. Лікарі, які не мали ніякого досвіду роботи з політравмами, осколковими та вогнепальними пораненнями впродовж місяця рятували життя наших військових, волонтерів та інших мирних українців. Вони не обирали таку складну долю та таку велику відповідальність. Брусилів опинився за 20 кілометрів від селища, де тривало жорстоке протистояння. Тож усіх поранених везли саме сюди. З 24 лютого й до сьогодні в цій лікарні прооперували сотні пацієнтів з передової та постраждалих населених пунктів.
Оперували надскладні випадки. Несподівано стало у нагоді обладнання для телемедицини, що придбали для лікарень у мирний час. Перші консультації військових хірургів брусилівські лікарі отримували саме за допомогою нього. За словами медиків 95% пацієнтів, яких доправили у лікарню, вдалося врятувати. Цілодобово, не маючи часу на нормальний відпочинок, вони проводили по 20-30 операцій за добу. Бригади хірургів, медсестер, анестезіологів та іншого медичного персоналу працювали не покладаючи сил.
Невеликі лікарні Житомирщини стали надзвичайно важливою ланкою порятунку в цій страшній війні. Від початку бойових дій пліч-о-пліч зі своїми брусилівськими колегами стояли також медичні працівники з Малина. Це невелике містечко, яке знаходиться під Києвом, воно неодноразово бомбардувалося. Місцеві лікарі на відмінно справлялися зі своєю роботою, рятували життя наших бійців та мирних жителів, які потрапили під ворожий вогонь.
Кожного дня, впродовж місяця активних бойових дій, малинські хірурги оперували трьох, а інколи й чотирьох важких пацієнтів. Головним завданням лікарів було стабілізувати поранених та направити їх в інші медичні заклади області, де ситуація більш спокійна.
У цей непростий час велика відповідальність була покладена на молодого 30-річного хірурга Тараса Шевченка, який за кілька днів до початку війни почав виконувати обов’язки директора Малинської лікарні. В умовах бойових дій він зумів налаштувати роботу усього колективу та завдяки допомозі керівництва області та волонтерів забезпечити медичний заклад усім необхідним. Юному лікарю в екстремальних умовах вдалося зробити те, що не завжди вдається зробити у звичних умовах мирного життя.
Поруч з лінією бойових дій опинилася територія Радомишльської громади. Місто Радомишль знаходиться на кордоні з Київщиною. А за кілька кілометрів від нього, в Бородянці та її околицях, велися жорстокі й запеклі бої, тому саме до цієї лікарні відправляли пацієнтів з Київщини. Варто відзначити, що багато закладів охорони здоров’я були зруйновані.
За цей час медичні працівники невеликої лікарні, яка розрахована трохи більше ніж на 100 місць, змогли надати допомогу понад сотні військовослужбовців та майже сотні мирних жителів Київської області. Понад 80 з них – з вогнепальними та осколковими пораненнями. Важко уявити через що довелось пройти нашим героїчним лікарям. Щодня команда медиків рятувала життя українських захисників та жителів містечок, які пізнали, що таке «рускій мір». Хірурги показали кулі та уламки від снарядів, які діставали з поранених пацієнтів. Кажуть – забути цього вже не зможуть ніколи.
Саме так, коли кожен українець викладається на 200% на своєму місці, ми наближаємо нашу Перемогу. Слава Україні !
