Lydia Nesterenko, o jurnalistă din Ucraina care s-a refugiat în Prahova, publică în Observatorul Prahovean articole despre ce se întâmplă în țara sa, ocupată de trupele rusești. Astăzi, Lydia scrie despre animalele din Ucraina, ostaticii necuvântători ai războiului. FOTO la finalul textului.
Armata ucraineană din Irpen-ul eliberat a fost întâmpinată nu numai de oameni, ci și de un câine pe nume Bavaria. S-a dovedit că proprietarii nu au avut timp să evacueze și câinele. Animalul a fost găsit în apartamentul încuiat pe 29 martie de luptătorii brigadei 72. Casa în care a stat câinele a fost avariată de bombardamente. Pe masă erau documente care menționau rasa, vârsta și numele câinelui. Mai întâi, animalul a fost dus la sediul voluntarilor peste noapte.
Citește și O jurnalistă din Ucraina care s-a refugiat în Prahova, vorbește despre ororile războiului: ”Diminețile mele încep cu mesajul: Este toata lumea în viață?”
Apoi voluntarii au luat câinele acasă. Trei zile mai târziu a sunat proprietara câinelui, Tatiana. Ea a văzut fotografia pe rețelele de socializare. Acum ea locuiește cu familia și cei patru copii în regiunea Rivne. S-a dovedit că numele adevărat al câinelui era Zara. Pur și simplu nu au avut timp să o evacueze: au ieșit grăbiți de sub bombardament într-o singură mașină și nu a mai avut loc.
Citește și Povestea lui Serghei, tanchistul ucrainean care s-a târât șase km cu picioarele rupte până la camarazi
Un vecin avut grijă de Zara, dar acesta a fost bătut de rușii care voiau să pătrundă în apartamentul lui. Bărbatul a supraviețuit, deși acum se află în spital. Așa că Zara a fost lăsată nesupravegheată, într-un apartament încuiat.
„Ea a petrecut câteva săptămâni singură în apartament. A mâncat ce a găsit”, a spus armata ucraineană. Voluntarii au returnat câinele proprietarilor săi din regiunea Rivne.
În timpul războiului, au existat multe povești emoționante despre salvarea animalelor și devotamentul acestora față de proprietarii lor. Locuitorii din Makarov au povestit despre unul dintre ei. De aproape o lună, un câine Akita Inu pe nume Rini își așteaptă stăpâna în pragul casei. Cel mai probabil, proprietara a murit. Voluntarii au încercat să ducă animalul la adăpost, dar acesta nu a vrut să plece de acasă, ci doar a acceptat mâncarea de la ei și a rămas în continuare în așteptarea întoarcerii stăpânei. Sunt multe povesti cu final fericit, dar sunt și povești sfâșietoare.
În satul Borodyanka de lângă Kiev, aproximativ 500 de animale dintr-un adapost local au petrecut patru săptămâni închise în cuști, fără apă sau hrană. Aproape 300 de câini au murit de foame și sete. Abia pe 1 aprilie voluntarii a reușit să ajungă la adăpost, când Borodyanka a fost eliberat de ocupanți. Voluntarii au reușit să salveze o treime dintre câinii adăpostului, majoritatea fiind în prezent în stare critică.
Astăzi, armata ucraineană recuperează multe animale din dărâmăturile clădirilor bombardate. Unele sunt epuizate de foame și sete, dar sunt vii și sunt trimise la adăposturi adecvate.
Foarte mulți proprietari își caută animalele de companie și nu renunță la speranța de a-și îmbrățișa din nou prietenul blănos, iar unele familii au decis să ia un animal de companie pentru prima dată.
Doamna Galina, împreună cu fiica și fiul ei s-au întors recent la Kiev. Ea spune ca de mult copii au dorit să aducă acasă o pisică sau un câine, dar până acum a fost împotrivă. Acum s-a răzgândit și va adopta de la adăpostul de animale un câine salvat.
Astăzi există o mulțime de organizații de voluntari sau chiar doar voluntari, care au grijă de prietenii noștri mai mici. În special, oferă animalelor adăpost, îngrijire veterinară și hrană. De asemenea, îi ajută pe proprietari să găsească animalele pierdute și să găsească o nouă casă pentru cei fără adăpost. Din păcate, consecințele războiului sunt resimțite chiar și de animale și suferă la fel de mult ca și oamenii. Însă, ucrainenii au o inima mare, căldură și umanitate, ceea ce va fi suficient pentru toată lumea.
Versiunea în limba ucraineană a articolului:
Тварини – заручники війни
Українських військових у звільненому Ірпені радісно зустрічали не тільки люди, а й пес на ім’я – Баварія. Виявилось, що собаку просто не встигли евакуювати.Тварину знайшли у замкненій квартирі 29 березня бійці 72-ї бригади. Будинок собаки був пошкоджений обстрілами. На столі лежали документи, в яких була вказана порода пса, вік та ім’я .
Спершу тварину відвезли у волонтерський штаб на ночівлю. А потім волонтери забрали її до себе додому. Через 3 дні зателефонувала господиня собаки Тетяна. Вона побачила фотографію в соціальних мережах. Зараз її сім’я із чотирма дітьми в Рівненській області.
Виявилося, що собаку насправді звуть Зара. Евакуювати її просто не встигли: поспіхом виїжджали з-під обстрілів однією машиною, а Зара не помістилась.
Дбати за псом мав сусід, та його побили росіяни, які хотіли вдертися у квартиру. Чоловік вижив, хоч зараз перебуває в лікарні. Так Зара залишилася без нагляду в зачиненій квартирі.
“Вона сама, закрита у квартирі, провела кілька тижнів. Їла те, що змогла знайти”,- розповіли українські військові. Волонтери привезли собаку до її господарів на Рівненщину.
Під час війни з’явилося дуже багато зворушливих історій про порятунок тварин та їх відданість своїм господарям. Про одну з них розповіли мешканці Макарова.
Майже місяць, собака породи Акіта-іну на кличку Ріні, чекає на свого господаря на порозі будинку. Власниця, її звати Тетяна, ймовірно, загинула.
Згодом волонтери намагалися забрати тварину в притулок, але та не захотіла туди йти, лише взяла в них їжу, і залишилась чекати на повернення жінки.
Є багато історій зі щасливим кінцем, проте є і ті, які вражають просто в серце.
У селищі Бородянка під Києвом близько 500 тварин з місцевого притулку провели чотири тижні без води та їжі, замкненими у вольєрах. Майже 300 собак загинули від голоду і спраги.
До притулку вдалося потрапити лише 1 квітня, коли Бородянку звільнили від окупантів. Волонтери змогли врятувати третину жителів притулку, наразі більшість собак у критичному стані на лікуванні.
Сьогодні українські військові з-під завалів розбомблених будинків дістають чимало тварин. Деякі змучені голодом та спрагою, проте живі, їх відправляють до відповідних притулків.
Дуже багато господарів шукають своїх домашніх улюбленців і не полишають надії ще раз обійняти пухнастого друга, а деякі родини вперше вирішили взяти домашню тваринку.
Пані Галина з донькою та сином нещодавно повернулися до Києва. Розповідає, що діти вже давно просять завести вдома котика чи собачку, але жінка була проти. Зараз думку змінила і вже днями збирається з родиною до притулку тварин обрати пухнастого мешканця.
На сьогодні діє дуже багато волонтерських організацій та просто волонтерів, які всіляко піклуються про друзів наших менших. Зокрема, забезпечують тварин притулком, ветеринарною допомогою та їжею.Також допомагають власникам знаходити загублених тварин та шукати новий дім для безпритульних.
На жаль, наслідки війни відчувають навіть тварини і при цьому не менше страждають. Проте в українців велике серце, тепла та людяності якого вистачить на всіх.