Fosta închisoare Doftana s-a prăbușit sub ochii nepăsători și neputincioși ai autorităților. De aici s-a furat tot! Inclusiv ușile celulelor care azi ”înnobilează” gospodăriile localnicilor…
”Cravata roșie de pionier…”
Copii din Prahova și București ( printre care m-am numărat și eu) și-au legat la gât cravata roșie de pionier sau primeau carnet de membru UTC în curtea cu ziduri groase a fostei închisori Doftana. Erau anii de dinainte Revoluție când de la elev, la profesor, ori părinte, cu toții simțeam mândria de a cânta cântece patriotice, ode și scandări închinate conducătorului suprem.
Pedeapsă pentru trecut, pedeapsă pentru prezent. Fiindcă viitor, se pare, nu mai are
”Bastilia României”, parte a unei istorii grele a țării noastre, e azi doar un loc de care trebuie să ferești. Fizic. Clădirea abia dacă mai stă în picioare din cauza stării avansate de degradare, cauzată și de cele două cutremure din 1940 și 1977. A ajuns, practic, o ”pedeapsă” pentru vremurile în care aici au fost închiși și torturați deținuții comuniști. O ”pedeapsă” este, însă, și pentru cei de azi care se uită cu neputință, chiar nepăsare cum acest colos se prăbușește. La propriu.
Casele oamenilor din comună păstrează simboluri comuniste furate din interiorul Doftanei
S-a furat tot! Oamenii comunei au avut grijă să își ”înnobileze” gospodăriile și anexele inclusiv cu ușile pe care le-au smuls efectiv de la celulele foștilor deținuți. Au urmat cărămizile sustrase la adăpostul nopții, grinzile de susținere, bucăți de fier, lemn, absolut ce s-a putut fura. Până și ceasul imens pe care cei încarcerați aici îl priveau, numărându-și zilele petrecute în spatele gratiilor, a dispărut. Probabil, spun autoritățile, pentru fi vândut vreunui pasionat de astfel de obiecte de colecție. La fel și macheta închisorii a fost vandalizată, furându-se și din ea ce s-a putut. Doftana este azi parte dintr-o istorie ce, practic, nu mai există. Înfricoșătorul loc se duce, ușor – ușor, dacă nu va exista implicare din partea autorităților, pe urmele deținuților morți aici.
Hotel, centru tratament, azil de bătrâni. Totul a rămas pe hârtie
Fostul primar al comunei Telega, Ilie Gheorghe, ne spune că au fost numeroase încercări de reabilitare a acestui monument istoric: ”Imobilul cu terenul aferent (adică aproape 11 hectare) a fost trecut din domeniul public în cel privat în urmă cu cinci ani. Niște oameni de afaceri din Brașov s-au arătat interesați să construiască aici un azil de bătrâni. Le-ar fi fost concesionat locul pe 45 de ani fiindcă se dorea reabilitarea și conservarea acestui obiectiv de patrimoniu. Au renunțat, însă… Alții au vrut hotel sau centru de tratament al cancerului. Am avut inclusiv miniștri, senatori, deputați cu proiecte prin care să se facă un fel de circuit al fostelor închisori comuniste. Nimic nu s-a concretizat, iar acum situația este cea pe care o vedeți cu ochiul liber”
Singura șansă de reabilitare, accesarea de fonduri europene
Cu ochiul liber, din interiorul penitenciarului unde accesul este interzis din cauza pericolelor, se vede cerul. 99% din suprafața acoperișului nu mai există pentru cel mai păzit loc din care, se spune, nu a evadat nimeni niciodată. Bucăți luate de vânt sau prăbușite sub greutatea zăpezii, , distruse din cauza ruginii sau, la fel, până în urmă cu ceva ani, furate de localnici pentru ”modernizarea” propriilor locuințe. Pare că nimănui nu îi mai pasă, iar azi putem spune că închisoarea Doftana și-a ratat trecutul, își ratează prezentul, iar viitor nu mai are.
”Dacă nu se face ceva, clădirea, oricât ar fi de rezistentă, va deveni una cu pământul. Noi avem posibilități limitate, un buget anul acesta de 8000 de lei. Credeți că vreodată am putea contribui la salvarea acestui edificiu? Nici în vise! Am depus la Ministerul Culturii nici nu mai știu câte sesizări. Am primit mereu același răspuns în baza legii: Problema Doftanei…e în studiu! Și atât!” spune actualul primar al comunei Telega, Costel Brezeanu.
Același edil care, în urmă cu câteva săptămâni, a chemat o firmă de consultanță în vederea întocmirii unui proiect pentru accesarea de fonduri europene. Este singura șansă pe care o are acest simbol al comunismului. ”E vorba de 10 milioane de euro, iar noi ne dorim să găsim o formulă prin care să nu fim nevoiți să dăm cotă parte. Vă dați seama dacă ni s-ar cere 25%? Înseamnă 2,5 milioane de euro… E o glumă frumoasă!” a mai spus primarul Brezeanu.
Plătești 300 de lei taxă dacă vrei să vezi curtea fostei închisori, dar dai declarație pe propria răspundere
Acum, în anul de grație 2021, lacăte uriașe stau puse pe porțile închisorii și plăcuțe de avertizare asupra pericolului de prăbușire. Nimeni nu intră, poate doar vreun câine sau animal rătăcit al vreunui sătean, animal ce ar putea prinde vreo spărtură pe unde să se strecoare…. Pentru a mai câștiga, totuși, un ban la buget, administrația din comună a stabilit o taxă de 300 de lei pentru acces doar în curtea fostei închisori. Plus declarație pe proprie răspundere semnată de fiecare persoană ce trece de acea poartă că își asumă riscurile. Un polițist local însoțește grupurile ce vor să vadă dincolo de gard ruinele fostului simbol comunist.
În rest e multă liniște. Iar această parte de istorie nu o mai putem înțelege ”pe viu”, ci doar din povestite sau din cărți. Vom uita, probabil, că aici au fost încarcerați Gheorghe Gheorghiu Dej, liderul comunist, Ilie Pintilie, legionarii Corneliu Zelea Codreanu și Horia Sima, Emil Bodnăraș sau Nicolae Ceaușescu, cel care a stat doi ani în Secția H, unde erau cele mai grele condiții. Deținuții, aici, nu aveau paturi, fiind nevoiți să doarmă pe rogojini și să se învelească doar cu o jumătate de pătură. În plus, pentru a le face traiul cât mai îngrozitor, gardienii aruncau cu apă pe jos. Despre Ceaușescu se spune că nu a fost bâlbâit din naștere, ci s-a ales cu acel defect de vorbire din cauza bătăii încasate în urma detenției la Doftana.
Simbolul comunismului, năpădit acum de buruieni și degradat aproape complet, e semn că Doftana dispare încet, odată cu fantomele trecutului și speranțele unui viitor pe care l-ar fi meritat, măcar din punct de vedere al turismului istoric.
sursa foto: simonamocanu.ro

Si ce vrei nostalgico, sa restauram puscaria si sa cinstim luptele ” eroice ” ale comunistilor? Mizeria asta trebuie rasa de pe fata pamantului.
vax n., pl. urĭ (rus. váxa, d. germ. wachs, ceară, wichse, vax. V. hoștină). O unsoare neagră solidă, cam moale, cu care, întrebuințînd puțină apă (saŭ scuĭpat la nevoĭe!), se unge încălțămintea și se lustruĭește dînd cu peria. (De pe la 1900 ĭ-a luat locu unsoarea saŭ „crema”). Fig. Triv. Fleac, moft, lucru prost: această carte e un vax! Și ca interj. vax!
In concluzie : Mai bine ne ținem gura ! Istoria nu înseamnă doar lucruri de care suntem mândri . Cu bune și rele rămâne scrisă sau se scrie . Cum o rescriu autoritățile cu nepăsare , cu ajutorul semenilor nostri nu ar trebui să vă lase indiferent/ă! Vai , nouä!
Comentariul incult si ignorant pus de Vax se datoreaza tocmai indoctrinarii comuniste. Habar n-are sarmanul ca „mizeria asta” nu a fost decat folosita josnic de propaganda comunista (careia si el ii cade azi victima), in realitate fiind penitenciarul-model al Vechiului Regat, un simbol al modernizarii si dezvoltarii din timpul regelui Carol I, cu care chiar ne putem mandri asadar…
Cum spuneam si cu alte ocazii: a fost indiferenta si indolenta (NU si neputinta !) de la cel mai inalt nivel. Mai precis de la nivelul M.A.I. – autorul moral al devastarii penitenciarului. Ei erau datori dupa 1989 sa-l ceara inapoi de la Min.Culturii si sa-l reconditioneze. Aveau de investit atunci minimal in el, pt ca sa-l poata folosi, iar ulterior – prin adaptari facute cu ajutorul fondurilor europene – il puteau moderniza, si ar fi avut inca si azi la Doftana un penitenciar functional, intr-o epoca in care au atata nevoie de spatii carcerale…