Omul care ascultă muntele! Romeo Șerbănescu, cabanierul de la Cuca, este de peste zece ani gazdă pentru turiștii care ajung în Munții Iezer-Păpușa FOTO

0
WhatsApp Image 2019-02-20 at 12.52.05.jpeg

WhatsApp Image 2019-02-20 at 12.52.05.jpegCând vorbești despre Cabana Cuca, din Munții Iezer-Păpușa, inevitabil amintești și de nea Romică. Este cabanierul de aici și cel care de un deceniu se zbate să aducă la peste o mie de metri un strop de confort pentru turiștii care ajung în zonă. Mare iubitor al înălțimilor, Romeo Șerbănescu (63 ani) este el însuși „un munte“ de suflet, de jovialitate, de creativitate și de dorință de a lăsa ceva în urma lui.

Născut în Urziceni, Romeo Șerbănescu sau nea Romică, așa cum este știut în rândul turiștilor, a ajuns, în urmă cu aproape patru decenii, în Pitești, unde s-a căsătorit și și-a început serviciul ca electrician. 38 de ani a fost omul care a adus lumina atât în casele oamenilor, cât și în mari centre industriale și comerciale.

Și-a dat interesul să facă treabă bună, dar marea lui dragoste a fost și a rămas muzica. Își amintește cum întreținea atmosfera ca DJ pe la 16-17 ani. Nu era aparatura de acum, dar s-a descurcat și atunci. În anii care au urmat a fost responsabilul cu voia bună pe la petreceri, iar astăzi își menține obiceiul și la Cabana Cuca, acolo unde și-a încropit într-un colțișor un mic studio. Este o adevărată „enciclopedie“ în materie de muzică, iar la partea de colecție are de toate pentru toți, de la viniluri până la stick-uri întregi cu artiști și melodii ai tuturor timpurilor și genurilor, mai puțin manele.

„Nu le suport! Să nu le aud! Îmi place muzica bună, iar manelele nu se încadrează aici”, ne-a mărturisit nea Romică. 

Turist și cabanier

Prin anii ’80 a descoperit munții, cu cărările lui, cu limbajul și „toanele“ lui, cu piedicile și frumusețile caracteristice, dar, mai ales, cu liniștea și energia cu care-i răsplătește pe toți cei care-i străbat. A găsit în munți acel prieten nevăzut care i-a ascultat gândurile și înțeles sufletul.

Ori de câte ori a simțit că nu-și mai găsea locul printre ai casei, mormanele de ciment și zgomotul orașului, nea Romică și-a pus bocancii în picioare și rucsacul în spate și a răspuns chemării înălțimilor. Au fost și situații când și pe piscuri a descoperit adevărate „bulevarde“ pline cu oameni veniți la munte și nu pe munte.

„În Bucegi, spre exemplu, n-am mai fost de vreo 20 de ani, cred. S-a aglomerat prea tare, vine toată lumea și nu mai e loc în a te bucura de liniște și frumusețe. Am preferat munții de aici (Iezer-Păpușa n.r.), Craiul, Făgărașul“, a completat cabanierul.

În urmă cu 11 ani, pe când avea 52 de ani, nea Romică s-a trezit singur. Soția a plecat la muncă în străinătate, iar copiii, cei doi băieți ai lor, erau deja mari. Atunci a constatat că singurătate de acasă este apăsătoare, pe când cea din munți îi dădea o stare total opusă.

În drumețiile sale se cazase de multe ori la Cuca, cabană care fusese preluată de ani buni de Asociația de Drumeție Montană „România Pitorească“, în care nea Romică era deja membru. A aflat că se caută cabanier și astfel a ajuns să fie gazdă pentru zeci de turiști, aproape săptămână de săptămână. Între timp s-a pensionat anticipat și s-a dedicat pro bono activității care-i aduce atâtea satisfacții sufletești.

Când a “preluat” frâiele de la Cuca, locul arăta asemenea unui om aflat în comă.

Era dărâmată pe alocuri și mi-a fost milă de ea. Cu ajutorul turiștilor și membrilor Asociației am reușit să o refacem. Am mai și extins-o un pic. Mai sunt multe de făcut, doar că e greu și cu banii, și cu forța de muncă. Ne-ar ajuta niște sponsorizări…Vedem ce-o mai fi și ce-om mai face“, ne-a spus nea Romică, analizându-și a doua casă.

Omul „îmbracă“ locul!

Se spune că se vede caracterul omului și prin modul în care își „îmbracă“ locuința, dar și cum te simți când calci în acel loc. La Cabana Cuca ai parte de zâmbet încă de când ajungi. Vei fi informat din start că locul este „păzit de pârși“, iar dacă ai ceva apăsări, la doi pași de cabană ai parte de… laboratorul de psihologie. În interior ești întâmpinat de stația lui nea Romică , iar pe pereții cabanei vei putea vedea cum arăta recuzita din alte vremuri pentru drumețiile montane. Lucruri vechi, achiziționate de prin târguri și oboare de către cabanier. Tot aici găsești chitară, cobză și zeci de cărți. Cine are speranța că va ajunge la Cuca și va butona telefonul, poate uita din start de acest gând. Nu este semnal, iar de internet nici nu poate fi vorba. Este locul în care se revine la comunicarea reală.

În cei zece ani de activitate a cunoscut și descoperit fel și fel de tipologii umane. De la „pantofari“ care au pretenția să găsească la cabană condiții de lux, până la oameni frumoși care cunosc și respectă muntele.

„Deși se spune să nu ai așteptări, eu am pretenția că aici ajung doar oameni de calitate. Sunt unii de la care am însă așteptări mai mari decât pot ei oferi. Au impresia că aici eu sunt un fel de ospătar și menajeră. Ei bine, nu, aici ne autogospodărim. Dacă își iau o lingură și o farfurie din dulap, după ce mănâncă să și-o spele și s-o pună la loc. Dar rar de întâmplă. În cei zece ani de când sunt aici, pe o singură fată am văzut-o măturând aici. În dormitoare sunt mulți care uită să-și facă patul sau care aruncă păturile pe jos, iar după aia vin alții care spun că e mizerie. Sunt mulți care nu înțeleg viața și condițiile de cabană“, ne-a mărturisit cabanierul cu o oarecare tristețe în glas.

„Stările“ munților

De când bate muntele la pas și de când este cabanier a văzut și cazuri în care muntele și-a luat „tributul“. Doar că de vină consideră că au fost tot oamenii.

„Muntele te respectă dacă știi să-l respecți și să-l înțelegi. Sunt momente în care el nu vrea să te primească. Dacă vezi că e ceață, că e viscol, nu te duce. E «supărat». Tu când ești supărat, n-ai chef de oaspeți. Așa și el… Muntele te avertizează, dar dacă nu-l asculți, atunci riscul e al tău“, a completat nea Romică.

În anii în care a transformat Cuca în a doua sa casă, cabanierul a avut multe momente în care a vrut să renunțe. Oamenii l-au supărat, dar muntele l-a împăcat și rechemat în mijlocul lor. Nu oricine se numără printre „aleșii“ lui. A revenit și, probabil, atât cât îl va ține sănătatea îi va omeni și binedispune pe mulți dintre cei care-i vor trece pragul.

De la adăpost pentru tăietorii de lemne, la cabană!

La Cabana Cuca se ajunge ușor, pe un drum forestier. Cam o oră este durata traseului de la Cabana Voina până aici. Cei care vin aici trebuie să știe că totul funcționează în regim de autogospodărire, au la dispoziție veselă și tacâmuri, precum și un aragaz cu butelie, apa este de izvor. Curentul este asigurat de un generator, iar cei care sunt mai pretențioși în privința igienei își pot lua cu ei un sac de dormit sau, cel puțin, o față de pernă. Pe timpul iernii, căldura este asigurată de o sobă de teracotă. Are 37 de locuri, iar dormitoarele sunt cu paturi supraetajate. Toaleta este „în curte“.

Inițial, construcția de la Cuca a fost adăpost pentru tăietorii de lemne. Din 1974 a fost preluată de Asociația „România Pitorească“, a trecut printr-o serie de schimbări, a cunoscut oameni implicați și pe alții care au abandonat-o. De zece ani însă trece printr-o serie de schimbări, iar cea mai mare parte a lor se datorează omului care „a sfințit” locul aici: nea Romică.

Foto: Liliana Maxim

WhatsApp Image 2019-02-20 at 12.52.05.jpeg

52803711_2200792796623651_4579517233071390720_n.jpg

21f4b62b-b189-49c2-a389-d403b1cd81d6.jpg

25b673ac-7271-4378-b76f-ffacf705c579.jpg

99e1beb8-e903-4acf-b1a6-149426bf1cdb.jpg

4c01389b-fbbc-4c5f-99cb-72e0416d73a1.jpg

58a18cbc-0d14-4aca-bf10-9c05da9ee04e.jpg

d02fe4b5-4e66-4b54-83d1-fcafa32bd29b.jpg

422ee26b-fb49-448d-81cd-3a377faec32a.jpg

Urmărește știrile Observatorul Prahovean și pe Google News!

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0785 075 112 pe WhatsApp sau Signal.

Vreau să mă abonez la serviciul de mesagerie WhatsApp - Trimite un mesaj pe Whatsapp cu textul VREAU SĂ MĂ ABONEZ la numărul de telefon la 0785 075 112

Lasă comentariul tău. Click AICI

Comentariul tău
Numele tău