Pe un deal însorit din Tohani, județul Prahova, înconjurat de vii, părintele Petru Tincu a pus bazele unui proiect social. La capătul unui drum de țară, între o casă bătrânească și o clădire care altădată adăpostea zilieri, răsare acum o bisericuță maramureșeană. Observatorul Prahovean v-a spus recent povestea lăcașului sfânt.
Terenul pe care se ridică biserica de lemn a fost oferit prin donație de o familie cu suflet mare. Părintele nu l-a văzut însă niciodată doar ca pe un loc pentru biserică, ci ca pe o șansă pentru cei uitați de lume. Pe teren încă există o casă bătrânească și o clădire care adăpostea pe vremuri zilieri care veneau la culesul viilor din zonă. Acum, clădirile adăpostesc mai multe familii nevoiașe, câțiva bătrâni fără sprijin și o familie de tineri cu un bebeluș.
”Sunt ca și parte din familia mea. Nu puteam să-I las pe drumuri. Dacă eu am cinci copii acasă, am și aici încă o mână de suflete pentru care mă rog, pe care le hrănesc, le îmbrac, le țin aproape”, mărturisește părintele.
Alexandra (23 de ani) și Bogdan (37 de ani) sunt doi dintre tinerii pe care părintele i-a primit cu brațele deschise. Au un bebeluș de doar câteva luni și, înainte de a ajunge aici, nu aveau unde să locuiască.
”Când l-am cunoscut pe părintele, n-am crezut că mai există oameni ca el. A fost șansa noastră, șansa care ne-a schimbat viața”, povestește emoționat Bogdan.
Părintele visează însă mai departe. În fosta clădire a zilierilor, cu 24 de camere, a început să amenajeze un centru social care să poată găzdui tot atâtea cazuri sociale. Însă lucrările merg greu. Lipsesc banii, materialele de construcții, mobilierul, electrocasnicele.
„Renovăm cu ce avem, cu ce mai primim, cu ce putem. Nu cer nimic pentru mine, ci pentru acești oameni care altfel ar fi pierduți. Dacă în fiecare comunitate ar exista o astfel de mână întinsă, poate am fi cu toții mai puțin singuri și mai puțin triști”, spune părintele Petru.
Finalizarea centrului social de la Tohani este visul său pentru anul viitor. Un vis pe care speră să-l transforme în realitate cu ajutorul celor cu suflet mare.
„Eu cred în oameni. Cred că Dumnezeu lucrează prin fiecare dintre noi. Dacă cei care pot ajuta vor face un gest, vom reuși. Nu pentru mine. Pentru ei”, mai spune preotul.
