Alin Diniță, rectorul care a schimbat imaginea UPG Ploiești

Într-un oraș născut din mirosul de țiței și respirația rafinăriilor, Universitatea de Petrol și Gaze din Ploiești, pulsează ca o inimă academică, pregătind generații de ingineri, economiști și pedagogi pentru o lume în continuă transformare. De peste șapte decenii, UPG nu este doar o instituție de învățământ superior, ci un simbol al continuității, al științei puse în slujba progresului și al unei comunități care încă mai crede că viitorul se construiește în sălile de curs, în laboratoare și în sufletul tinerilor ghidați cu grijă de profesori dedicați.

”Am crescut cu ideea că trebuie să dăruiești înainte de a cere”

Într-o dimineață din „luna lui cuptor”, Ploieștiul e mai liniștit decât de obicei. Cu gândul de a cunoaște rectorul Universității de Petrol și Gaze, instituție de învățământ superior, emblemă a citadelei noastre, am plecat într-acolo.

Aici, printre zidurile încărcate de istorie și treptele tocite de pașii studenților, Alin Diniță își duce misiunea cu un amestec de rigoare și căldură. Nu este doar rectorul unei universități tehnice, este omul care privește educația ca pe o formă de iubire față de oameni.

Așa a început întâlnirea noastră, într-un birou simplu, cu mobilier rustic, perfect pentru un „conducător” de universitate. Are o voce calmă, dar pătrunzătoare, asemenea celui care nu caută să impresioneze, ci să atingă interlocutorul. Cuvintele îi sunt bine cântărite și pline de căldură.

Chiar dacă eram la prima întrevedere cu omul Alin Diniță, s-a creat din primele momente o ”chimie” perfectă. Poate ca foști absolvenții ai UPG, poate ca o parte dintre aceia ce am trecut prin „școala vieții” aici la Ploiești. În anii demult trecuți era o vorbă printre cei ce deveneau studenți aici: „Întră cine vrea și termină cine poate”. Cât adevăr, câtă realitate. Dar așa s-au format generații întregi de ingineri, cercetători, inovatori, profesori.
Printre aceștia îl regăsesc astăzi pe Conf. Univ. Dr. Alin Diniță, rectorul UPG Ploiești. Profesorul universitar Alin Diniță poate fi descris prin câteva cuvinte: modest, implicat, ambasador al valorilor comunității.

Decan din anul 2020 al Facultății de Inginerie Mecanică și Electrică, Alin Diniță a devenit rector al UPG pe 4 noiembrie 2022. În această perioadă, care a trecut de la preluarea mandatului a reușit să transforme radical, în bine, imaginea universității.

Așadar, cine este Alin Diniță?

Sunt rectorul Universității de Petrol și Gaze din Ploiești și sunt omul care îmi doresc să dau înapoi universității tot ceea ce am primit de-a lungul acestor 25 de ani de când sunt în interiorul acestor ziduri și totodată, să aduc universitatea la gloria pe care a avut-o de-a lungul timpului.
„Mă întreabă uneori oamenii ce înseamnă să fii rector. Și le spun: înseamnă să fii tatăl a mii de copii care nu-ți poartă numele, dar cărora le porți de grijă.”

Domnule rector, pentru început ne puteți spune câteva cuvinte despre parcursul dumneavoastră profesional, până la poziția de rector al UPG Ploiești, Universitatea de Petrol și Gaze, așa cum o știu prahovenii.

Am început în 2004 ca simplu preparator la Facultatea de Inginerie Mecanică și Electrică, venind după un an în care am profesat ca inginer, la o companie producătoare de echipamente industriale. Am ajuns aici datorită profesorului meu coordonator de diplomă care mi-a propus să vin la Universitate, să devin profesor. Nu știam atunci ce înseamnă să fii cadru didactic la Universitatea de Petrol și Gaze din Ploiești.
În treacăt fie spus, familia s-a supărat un pic pe mine pentru că salariul era mai mic ca profesor. Ei bine, am venit la un salariu mai mic cu gândul că totdeauna o provocare în plus nu strică.

După acest prim pas ca preparator, am urmat etapele firești pe care le parcurge orice cadru didactic la universitate, asistent, șef de lucrări, conferențiar. Acum mă pregătesc să susțin teza de abilitare.

Tot pe linie profesională, am susținut și teza de doctorat cu profesorul Zecheru. Au fost anii în care m-am dezvoltat foarte bine, pentru că am lucrat într-un departament care se ocupa foarte mult de contracte de cercetare cu companii externe, companii din domeniul de petrol și gaze. Am învățat extrem de multe, șansa a fost de partea mea, am fost alături de câțiva profesori, le spun eu cu inimă mare, care m-au „adoptat” și m-au ajutat să fiu omul de astăzi.

„Tatăl familiei UPG”

Cum vedeți rolul unui rector într-o universitate precum UPG?

Cred că rectorul trebuie să fie un lider. Rectorul trebuie să fie un semn după care oamenii să se ghideze. Eu încerc zi de zi, să fiu un astfel de lider, să fiu poate chiar și un model pentru colegii mei, cadrele didactice și personalul administrativ.

Văd un rector care trebuie să se implice în aproape toate activitățile universității. Există o diferență între macro-management și micro-management. Dacă întrebăm pe cei de la management, spun că micro-managementul nu este întotdeauna foarte bun, dar dacă rectorul îmbină acest micro-management și această implicare la niveluri diferite, chiar până la portar, cu siguranță succesul nu va întârzia să apară.

Cred și sunt convins de faptul că, aducerea relațiilor acestea într-o zonă așa cum eu doresc, de „familie”, va crea unitate.

De asemenea, rolul rectorului Alin Diniță este de a aduce aceste relații interumane, într-o zonă în care să simți că vii la universitate, ca acasă.
Astfel vin și satisfacțiile, se știe că foarte mulți profesori care din diverse motive, nu mai simțeau plăcerea de a veni la universitate, au început să revină la „familia” UPG. Sunt mai implicați, mai atașați, pentru că rectorul este omul acela care își dorește binele universității și a comunității academice.

De când a fost ales rector, Alin Diniță a înțeles că misiunea sa nu este doar administrativă, ci morală, pedagogică, este „tatăl familiei UPG” – așa cum îi place să spună.

A investit în oameni, nu doar în birouri, amfiteatre, săli de sport, sau de recreere. A redat încrederea profesorilor, a încurajat cercetarea, a sprijinit tinerii fără posibilități, a creat punți către Europa, fără a uita rădăcinile locului unde s-a născut. A avut un model de viață, un model pe care l-a urmat în multe dintre planurile sale. Acela a fost bunicul lui, bunicul care i-a insuflat tenacitatea, ardoarea, perseverența. Bunicul care l-a învățat și sfătuit că în viață nimic nu este gratis, rezultatele se obțin prin muncă!

Aveți o vastă experiență profesională și managerială, și așa cum am aflat de la dumneavoastră, ați deținut funcții de conducere de la prodecan, decan și rector în prezent. Care este viziunea rectorului Alin Diniță pentru următorii ani în ceea ce privește Universitatea de Petrol și Gaze din Ploiești?

Eu, trebuie să recunosc, cel mai mult îmi place funcția de inginer. Îmi place să construiesc, îmi place să proiectez, îmi place să văd ceea ce am proiectat și să fie pus în realitate.
Doar că, într-adevăr, am și avut aceste funcții de la prodecan, decan și acum rector, care m-au ajutat. Faptul că am avut aceste funcții anterioare m-au ajutat în ceea ce sunt eu astăzi ca rector. Iar în ceea ce privește viitorul universității va trebui să rămână legată de domeniul de petrol și gaze. Indiferent că suntem într-o zonă în care sustenabilitatea, zona de „energie verde” este din ce în ce mai mult de actualitate, nu putem să oprim petrolul mâine.

Am putea să asemănăm cu epoca de piatră pentru umanitate. Universitatea este acum, într-o zonă în care se fac cercetări, pentru a îmbunătăți procesele atât de extracție cât și de rafinare a petrolului, astfel încât să limităm emisiile de CO2. Indiferent ce va urma, viitorul universității noastre va fi tot în același domeniu, respectiv petrol și gaze. Pe lângă toate acestea, sunt conștient că trebuie să ne adaptăm pieței din jurul nostru, oamenilor, schimbărilor actuale.

Și nu vorbesc neapărat de schimbări climatice sau de altă natură, ci mă refer la om efectiv. În acest sens, ca noutate, începând cu anul școlar 2025-2026, am deschis o specializare nouă, Psihologia, unde vom avea 50 de locuri pentru noii studenți. Și tot ca noutate pentru cititorii Observatorului Prahovean, vă spun că, implementăm documentele pentru o altă specializare nouă în cadrul UPG și anume, Specializarea Drept Civil și Constituțional.
De asemenea, la inginerie încercăm să implementăm și domenii care nu sunt neapărat din domeniul de petrol și gaze și sunt poate în zona de surse regenerabile. Avem acum un masterat în parteneriat cu o universitate din Grecia pe zona de energie regenerabilă, sisteme fotovoltaice, pe sisteme eoliene, practic cam tot ce înseamnă producerea de „energie verde”.

Universitatea trebuie să țină pasul cu aceste schimbări, atât în zona climatică cât mai ales în ceea ce privesc companiile din județul Prahova ținând cont de faptul că județul nostru cred că este pe primul loc, în ceea ce privesc parcurile industriale din România. Sunt diferite firme care produc aceste sisteme, fie voltaice, fie eoliene.
Îmi doresc ca universitatea să devină „furnizorul” de ingineri care să ofere în proporție de peste 90%, forța de muncă a acestor companii.

Ce planuri de viitor aveți pentru introducerea unor programe interdisciplinare cu parteneriate internaționale în afară de cel cu universitatea din Grecia pe care mi l-ați enumerat deja?

Un prim proiect pe care l-am demarat deja anul acesta, este în a face o specializare împreună cu Universitatea Tehnică a Moldovei, pe domeniul vinului. Suntem într-o zonă în care avem destul de multe crame în jurul nostru, iar în România nu există o specializare acreditată care să se ocupe de vinificație. Republica Moldova și Universitatea Tehnică a Moldovei au această tradiție bine dezvoltată.

Vinurile lor nu înseamnă că sunt mai bune decât cele românești, doar că ei au știut să facă un marketing mai bun decât al nostru. Referitor la acest aspect, formăm specialiști, o specializare cu dublă diploma. Viitorii absolvenți vor avea diplomă atât de la Universitatea Petrol și Gaze din Ploiești cât și de la Universitatea Tehnică a Moldovei, pe această specializare. Vor fi studenți din România dar și din Republica Moldova.

O altă direcție pe care am demarat-o, este învățământul dual, împreună cu Petrom, în care vom forma o altă specializare nouă – ingineri de biodiesel. De ce dual? Pentru că 50% din tot ce înseamnă studii, se vor face practic la rafinăriile Petrom.
Pe lângă toate acestea, studenții din cadrul Facultății de Inginerie Mecanică și Electrică vor face tot cu Universitatea Tehnică a Moldovei o specializare în domeniul echipamentelor de energii regenerabile. Mă refer aici la sisteme eoliene, la pompe de căldură și panouri fotovoltaice.

”UPG nu este o simplă instituție. Este o comunitate vie.”

Rectorul Alin Diniță vorbește despre Universitatea Petrol și Gaze cu o pasiune ce pare greu de redat în cuvinte. A fost student aici, iar acum este rector. Știe fiecare laborator, amfiteatru, fiecare colțișor.

„Am văzut cum Universitatea, și-a păstrat identitatea într-o lume în care reperele se schimbă prea repede. Suntem un loc în care formăm caractere.”
Când spune asta, tonul vocii devine și mai apăsat. Simți că în sufletul omului Alin Diniță este o trăire emoțională, o credință de nestrămutat. La UPG nu se oferă doar cunoștințe, ci și sens. De când a fost ales rector, universitatea a devenit mai vizibilă, mai deschisă, mai conectată la nevoile reale ale societății.

”Fabrica” de ingineri

Și totuși, domnule rector, la UPG a rămas o tradiție – aceea a formării inginerilor din domeniul petrol și gaze. Cum reușiți să „construiți” ingineri cu specializare vinificație, drept sau psihologie?

Trebuie să ne păstrăm tradiția. Aici, lângă noi, a fost prima rafinărie din lume, construită în anul 1857, de frații Mehedințeanu. Este clar, că noi suntem unica universitate din sud-estul Europei care are această tradiție. Suntem mândri de trecut și trebuie să-l onorăm de fiecare dată când discutăm despre acesta, doar că trebuie să ne uităm și către viitor.
Un inginer de foraj, poate să fie aibă legătură și cu energia geotermală. Adică, nu o să forăm numai după petrol, trebuie să forăm și după apă. Abia ce am terminat un proiect de aproximativ două milioane de euro, în care avem săpate, patru puțuri la 120 de metri adâncime, pentru pompe de căldură prin care încălzim și răcim un corp din cadrul Universității noastre.

Cei care au forat aceste puțuri sunt foști studenți ai Facultății de Foraj. Adică ne adaptăm, indiferent că sunt eu inginer pe partea de utilaj, va trebui să cunosc și ce înseamnă o pompă de căldură sau de ce utilaje am nevoie, pentru a executa un foraj.

Laboratoarele de la UPG sunt foarte bine dotate. Totodată știm toți că de pe băncile Institutului de Petrol și Gaze( IPG așa a fost denumit anterior) s-au născut profesori de mare valoare, cercetători care au brevete și inovații în diferite domenii, conexe forajului și exploatării zăcămintelor de petrol și gaze. Cum duceți mai departe această tradiție și dacă aveți proiecte de viitor care să lanseze noi proiecte?

Privind baza materială a laboratoarelor, stăm foarte bine. Dacă rămâi în urmă cu laboratoarele, rămâi în urmă și cu tehnologia pe care o aplică companiile. Și atunci, se creează o discrepanță între ceea ce învăță studenții, respectiv absolvenții care doresc să se angajeze la o companie. Ne dăm seama că există diferență între laboratoare și activitățile practice pe care le are compania.

Am încheiat de curând, un proiect în valoare de 7 milioane de euro la chimizare, în care toate laboratoarele sunt modernizate și cu aparatură de ultimă generație. Putem să facem toate tipurile de analize, teste de laborator pentru orice tip de industrie, de la partea de industrie alimentară până la partea de chimizare și rafinare.

Iar la foraj, la utilaj, la ingineria mecanică și electrică, pe lângă dotările actuale ne vom dezvolta. De când eram decan am descoperit, influențat de domnul profesor Minescu, (care a fost prorector și președinte de Senat al UPG) că decanul sau rectorul nu trebuie să stea „ascuns” în birou, ci trebuie să se îndrepte către companiile din domeniu. Așa am învățat că mergând către acestea le pot propune dotarea laboratoarelor, sau chiar construcția unora noi.

Firmele sunt dispuse să finanțeze realizarea acestor laboratoare pentru studenți. De când sunt aici, am atras fonduri într-un singur an de peste de 2 milioane de lei, doar adresându-mă companiilor și spunând nevoia pe care o avem. Acum, atât la Facultatea de ingineria mecanică și electrică, cât și la Facultatea de ingineria petrolului și gazelor, avem laboratoare moderne în domeniile pe care le patronează fiecare dintre cele două facultăți. Sunt laboratoare foarte bine dotate.

Vorbind acum de proiecte, avem, cel puțin la facultățile de inginerie, foarte multe proiecte de cercetare în care suntem implicați în rezolvarea unor probleme ale companiilor.
Este dacă vreți, plăcerea noastră să rezolvăm o problemă a companiilor cu care colaborăm. Și de ce să nu recunoaștem, este și o sursă de a ne crește veniturile pentru universitate. Din aceste relații pe care le aveam în cadrul contactelor de cercetare, reușim să atragem și alte fonduri necesare pentru modernizarea laboratoarelor.

Scăderea natalității, o provocare pentru toate universitățile

Care sunt principalele provocări cu care se confruntă Universitatea de Petrol și Gaze în prezent?

Principala provocare pe care o are universitatea, de fapt pe care o au aproape toate universitățile din România, este scăderea natalității.
Anul acesta, de exemplu, avem cel mai mic număr de absolvenți de liceu din ultimii 20 de ani. Au obținut diploma de bacalaureat aproximativ 70.000 de elevi. Dintre aceștia cam 20.000 nu și-au dorit continuarea studiilor. Așa că, ne întrebăm de ce nu mai avem studenți?… Fac o precizare, datele comunicate sunt la nivel național. Faptul că nu sunt copii care se vină la universitate, într-adevăr, este o vulnerabilitate și un risc pe care nu ai cum să-l controlezi. De ce nu avem programe pentru a crește natalitatea?
Este o întrebare pe care eu recunosc, mi-am adresat-o de acum câțiva ani. Este o problemă la care factorii decizionali ai României, poate chiar președintele ar trebui să o ia în dezbatere!

Dar asta este o altă discuție. Principala noastră problemă este, cel puțin anul acesta, numărul foarte mic de absolvenți de liceu cu diplomă de bacalaureat.

O altă problemă este cea legată de atragerea tinerilor în cadrul universității pentru a deveni cadre didactice. Mai ales că tinerii din ziua de azi nu mai au răbdare, pentru a deveni cade didactice. Ai nevoie de minim patru ani pentru ca să-ți faci teza de doctorat.
La început, în primii 4-5-6 ani de zile, trebuie să muncești, să te implici în absolut tot. Eu de aceea am ajuns rector, tocmai datorită implicării.
Faptul că n-am refuzat niciodată o sarcină, faptul că întotdeauna eram acolo când era nevoie, m-a ajutat în cariera mea. Poate aceasta fost cheia succesului!

Alin Diniță este genul de om care atunci când va încheia mandatul va ieși pe aceeași ușă pe care a intrat. Fără aplauze orchestrate. Poate cu o carte sub braț. Poate cu o scrisoare de la un student, poate cu trecutul care să îi fie viitor…
Dar în urma lui va rămâne o universitate care a învățat să iubească din nou oamenii.

Efectele AI în mediul academic

Cum vedeți transformarea educației în era digitalizării și a inteligenței artificiale?

Întotdeauna este loc de schimbare. Nu poți să trăiești fără să te adaptezi. Inteligența artificială va avea locul ei. Că vrem, că nu vrem, inteligența artificială va fi din ce în ce mai prezentă. Sunt de părere că inteligența artificială ne va ajuta. Important este cum adresezi întrebarea, dar mai ales cum citești și cum interpretezi răspunsul. Modul cum ceri să rezolvi problema. Primul pas a fost la momentul când calculatorul a câștigat partida de șah cu celebrul Gari Kasparov. Atunci „AI”-ul nu învăța, ci știa să mute doar piesele.
De acolo inteligența umană a căpătat noi valențe. De la Revoluția industrială din 1876 până în zile noastre, cercetătorii ne spun că suntem la nivelul cinci al revoluției industriale.
Doar că… De când „AI” gândește pentru noi, omenirea a făcut un pas în spate. De ce ? Pentru că noi nu mai gândim, punem „AI” să gândească în locul nostru!

La Universitate, inteligența artificială, ne poate ajuta, pe diferite domenii să facem simulări, să facem teste. Poate vom ajunge la ziua în care vom avea o hologramă, un roboțel care va fi în locul profesorului. Sunt convins că dacă se ajunge acolo nu va fi bine. Eu nu îmbrățișez acest lucru. Când dispare relația umană dispare iubirea. Să nu uităm de iubirea umană, de educația primită în anii copilăriei. Educația mea, cei șapte ani de acasă, i-am primit de la bunicul meu. El a fost modelul meu de viață.

Relația dintre oameni nu este o ecuație. Nu are formule exacte. Iubirea nu stă în vorbe. Ea stă în gesturile mici. Stă în acel „ai grijă de tine” care uneori valorează mai mult decât o declarație.
Iubirea este să fiu acolo. Fără să mi se ceară. Fără să fie nevoie să demonstrez nimic!

Care sunt cele mai noi realizări ale rectorului UPG?

Am tot discutat de familia UPG, de plăcerea de a veni la serviciu, la facultate. Pentru a confirma aceste dorințe le-am pus în practică printr-un studio de podcast, o sală de jocuri, o sală de relaxare, pentru cadrele didactice o sală de sport.

Ce pasiuni are omul Alin Diniță?

Pe lângă plăcerea de a fi inginer, plăcere descoperită la Universitate, mai apoi lucrând aici, sunt un sportiv căruia i-a plăcut fotbalul și tenisul. Deși am oarece probleme medicale, încă joc fotbal, tenis cu piciorul și tenis de câmp.

Însă pasiunea cea mai mare a fost și este să cutreier munții. Să privești zarea, să ai gustul escaladării unui vârf, să simți libertatea… Sunt trăiri unice și de câte ori pot, îmi iau familia să mai facem un galop de sănătate pe crestele munților noștri. Bucuria este greu de redat prin cuvinte!

Mesajul pentru viitorii absolvenți

Pentru finalul acestei întrevederi, care a fost o plăcere deosebită pentru mine, ce mesaj le transmiteți colegilor dumneavoastră, studenților, viitorilor absolvenți?

Mesajul meu este simplu, dar este dorința mea: Universitatea ca o familie. Vreau să „îmbrac” această universitate în culori frumoase, viu colorate, care să îți nască dorința de a veni de plăcere la facultate, de a nu veni doar ca să înveți, să vii pentru relaxare si plăcere. Să poți să fii respectat, să te simți bine împreună cu colegii tăi.
Să aducem bunătatea și umanitatea pe care, poate le-am pierdut, să simțim emoția de a veni la universitate!
Când treci pe stradă, să întorci capul și să spui: aici a fost Universitatea mea!
Să simți mândria că ai fost parte a familiei, aici la Universitatea din Ploiești!

Am plecat de la această întâlnire cu inima deschisă, dar și cu nostalgia anilor de studenție. Bucuria cea mai mare a fost aceea că am cunoscut un profesor universitar, rectorul UPG Ploiești care cu siguranță lasă ceva bun în urma sa. Astăzi, sufletul meu s-a îmbogățit cu un prieten. Numele lui – Alin Diniță, rectorul Universității de Petrol și Gaze Ploiești.

Când încheiem interviul, îmi strânge mâna cu o sinceritate dezarmantă. Nu există mască în gestul lui, ci o căldură aparte, de om care își face datoria cu plăcere zi de zi și cu o dedicare desăvârșită.

Și am mai aflat ceva: La finalul mandatului său va rămâne o universitate care a învățat să iubească din nou oamenii.

„Educatia este cea mai puternică armă pe care o poți folosi pentru a schimba lumea” – Nelson Mandela