Daniel Dragomir, un prahovean de doar 24 de ani, tată a doi copii, a reuşit o performanţă istorică pentru Ploieşti: a adus în oraş Centura Mondială Colosseum, câştigată în cadrul unei gale mondiale de kickboxing, la categoria 61 de kilograme.
Despre Daniel Observatorul Prahovean a mai scris, i-a urmărit evoluţia, așa că nu a fost vreo surpriză când sportivul ne-a spus: „Ploieștiul are un campion mondial la kickboxing profesionist”. Și da, într-adevăr, Daniel Dragomir este deținătorul centurii mondiale Colosseum.
Născut în Tulcea în urmă cu 24 de ani, Daniel a ajuns să locuiască în comuna prahoveană Gornet-Cricov în urma divorțului părinților săi. Școala a făcut-o în Ploiești, și a absolvit Liceul Tehnologic Administrativ și de Servicii Victor Slăvescu.
A ales să se angajeze în armată pentru siguranța și stabilitatea unui loc de muncă. Dar până să ajungă unde este în prezent traseul nu i-a fost ușor.
A început kickboxingul în timpul liceului și consideră că perioada respectivă a fost cea de cotitură în viața lui. În primele luni de zile de liceu se alăturase unui anturaj nu tocmai „cuminte” și era „șmecher”, cum se spune. Văzând această situație, unchiul său l-a dus la sala de kickboxing.
Pe lângă unchiul său, Daniel îi recunoaște meritele și dirigintei pe care a avut-o în liceu, Adriana Albu, „dânsa mi-a dat aripi”. Chiar și acum are o relație frumoasă cu fosta dirigintă, aceasta urmărindu-i evoluția și distribuindu-i postările pe rețelele de socializare. „Chiar și acum (cu ocazia Galei Colosseum – n.r.), mi-a distribuit postările, m-a chemat la școală în fața elevilor să le vorbesc…”, povestește luptătorul.
Kickboxingul l-a disciplinat, dar după ce l-a practicat mai mult timp
„Este un sport care m-a disciplinat foarte mult. La început mă simțeam bine să știu că practic sportul ăsta (kickboxing – n.r.). Mă credeam mare șmecheraș, mi se părea că e mare chestie să mergi pe stradă și să te iei de lume… Nu mă simțeam bine să fac asta, dar ceilalți din grup o făceau și eu mă luam după ei pentru că mie îmi plăcea să stau cu ei că zicea lumea că suntem șmecheri.
Practicarea îndelungată a unui astfel de sport duce la disciplină pentru că la început nu se pune problema de așa ceva. „Un copil, când s-a apucat de un sport ca box, de exemplu, după trei luni de zile capătă un pic de încredere în el, zice că, mamă, ce șmecher e el, iese pe stradă, bate vreun copil și i se duce vorba că e șmecher…”, spune Daniel despre modul în care mulți copii pot cădea în capcana acestui sport.
„Eu am început să mă disciplinez când am început să tratez cu seriozitate sportul acesta, adică după mai bine de un an, aproape de doi ani, cam așa…”, mărturisește sportivul. Atunci a observat că, dacă vrea rezultate, trebuie să fie disciplinat, să nu piardă nopți, pentru că nopțile pierdute aduc cu sine oboseală și, implicit, meciuri pierdute.
Citește și: Povestea lui Leonard-Daniel Dragomir, cadru militar, tătic și luptător de kickbox: „Performanța se obține prin muncă, echilibru și disciplină”
„Am dat în viață de oameni potriviți. Când am început am avut antrenori stricți, care ne puneau la punct, aveau grijă de noi. Era evident că le plăcea ce făceau, că nu o făceau doar pentru bani…”, spune sportivul.
Când a început antrenamentul de forță l-a cunoscut pe Nicu Matei, omul care avea să-i schimbe total viața și mentalitatea. Daniel era clasa a XI-a, deja practica kickboxing-ul de 2 ani de zile. „El mi-a schimbat total viziunea. L-am întâlnit pe el, un om care era extrem de respectat peste tot de toată lumea, dar, mai era ceva… și el, la rândul lui, îi respecta pe toți. Chiar și cu noi, copiii, vorbea foarte frumos, cu foarte mult respect…”
Acela a fost momentul în care Daniel a realizat cum vrea să fie în viață: nu un „șmecher” de doi bani, ci un om respectat „ca nea Nicu”. „Atunci am realizat că eu ca el vreau să fiu, nu cum umblam eu cu băieții mei de ne luam de lume pe stradă. Eu voiam să fiu respectat ca nea Nicu…”, povestește Daniel Dragomir.
Plecat din Gornet-Cricov și ajuns campion mondial, Daniel și-a păstrat modestia
Cu tot succesul pe care l-a cunoscut în ultima vreme, Daniel și-a păstrat modestia, sinceritatea și „capul pe umeri”, cum se spune. „Eu sunt un om sincer. Am venit de la țară. Nu mi-e rușine de asta. Important este ce faci în viață. Sunt un băiat simplu și, întotdeauna nu am încercat să par ce nu sunt…”
„Este foarte greu, când ajungi la un anumit nivel, să rămâi cu picioarele pe pământ…”, mai spune Daniel. Dezamăgirea lui mare este indiferența cu care este tratat de comuna de baștină, Gornet-Cricov. „Este o singură doamnă de acolo, de la primărie, care mă susține, care îmi urmărește activitatea și îmi lasă comentarii. În rest nu am primit nimic de la nimeni, deși sunt campion mondial plecat de acolo, din Gornel-Cricov”, spune cu regret campionul.
Are prieteni în alte sate și comune din Prahova, cu rezultate notabile, dar nu titluri ca al lui. Și, cu toate acestea ei au fost făcuți cetățeni de onoare ai localităților sau comunelor respective. Pe Daniel Dragomir nu pare nimeni să-l bage în seamă dintre autoritățile comunei de unde a plecat.
Citește și: Profil de campion. Leonard Daniel Dragomir, în vârstă de 22 de ani, luptător profesionist kickboxing: „Îmi doresc o nouă victorie pentru fiul meu în vârstă de 9 luni”
Oamenii locului însă sunt foarte mândri de el și îl apreciază într-adevăr. Și, în final, poate că aceasta este o fericire mai mare decât recunoașterea valorii de către autorități. Oamenii simpli, de rând, sunt alături de campionul lor.
La gala de la Baia Mare, Colosseum Tournament, de unde s-a întors cu centura de campion mondial, Daniel a plecat cu trenul. „De ce să bag benzină de 1.000 de lei? M-am dus cu trenul, a fost mai ieftin…”, spune campionul, care a plecat la gală cu trei prieteni și susținători după el pentru că, în prezent, nu are antrenor. În colțul său, în timpul meciului, i-a stat cel mai bun prieten, partenerul său de antrenament de ani de zile.
În cadrul galei, Daniel Dragomir a luptat în „main event”, cel mai important meci al serii. „A fost o mare bucurie pentru mine să lupt în „main event” la 800 de kilometri de casă. De obicei, la „main event” sunt preferați sportivi locali pentru a aduce publicul în sală…”, explică Daniel.
Bucuria pe care a resimțit-o a fost cu atât mai mare cu cât nu se aștepta ca oameni, de la atâția kilometri distanță de casă, să-l recunoască și să își dorească să se pozeze cu el.
Daniel Dragomir este cel mai urmărit luptător din Prahova pe rețelele de socializare
Cu ceva vreme în urmă, pentru a-și crește notorietatea, Daniel a devenit extrem de activ pe rețelele de socializare. „Mi-am făcut o comunitate. Cred că am cea mai mare comunitate de urmăritori de la noi, din Prahova.(…) Mă știau oamenii de pe TikTok…”, povestește Daniel care, în prezent, este cel mai urmărit luptător prahovean, „cel mai viral”, pentru a folosi expresia împământenită deja în mediul online.
Toate videourile pe care acesta le postează, atât pe Facebook, dar și pe Instagram și TikTok, se viralizează aproape instant, adunând, în total, milioane de vizualizări. Are clipuri cu momente din meciuri la care a adunat și peste 1 milion de vizualizări și da, la ora actuală, chiar este cel mai „viral” luptător din Prahova.
Pe 8 decembrie Daniel se va bate la Ploiești, tot în cadrul unei gale mondiale, împotriva unui adversar cu mai multe victorii la activ decât el. „Nu am voie încă să spun despre cine este vorba…” Ca și la Baia Mare, și la Ploiești meciul său va fi „main event”, adică cea mai importantă partidă a serii. „Aici, la Ploiești, voi avea publicul de partea mea și voi da tot ce pot. Plus că un meci câștigat împotriva unui adversar cotat mai bine ca mine, mă va propulsa și mai mult…”, mai spune Daniel.
Ce presupune menținerea în formă și cât de importanți sunt sponsorii
Pentru a se putea menține la un nivel atât de ridicat, Daniel investește în el. Se antrenează zilnic la Max Gym, în Ploiești, face un antrenament dimineața și unul seara, și încearcă să ducă o viață cât mai sănătoasă.
„Investesc din buzunarul meu în mine, ca să pot să țin pasul cu nivelul la care particip. Am început un regim alimentar, îmi cumpăr suplimente…”. Până să ajungă să câștige cât să-și permită să investească în regim și suplimente, a avut parte de câteva accidentări care l-au ținut o perioadă departe de ring. Acum însă, de trei ani de zile, a revenit și promite să se mențină și în continuare la nivel ridicat.
Singura șansă a sportivilor de performanță în ziua de astăzi o reprezintă sponsorii, este părerea lui Daniel Dragomir. Cei mai buni sunt sponsorii cărora le și place sportul pe care un sportiv îl practică. Aceștia sunt cei care pot susține un sportiv și îl pot ajuta cu adevărat. Când există pasiune pentru un sport anume din partea unui proprietar de firmă, atunci sponsorizarea vine mult mai ușor, este de părere campionul ploieștean.
Citește și: ”Omul sfinţeşte locul!” O profesoară le deschide lumea elevilor Liceului “Victor Slăvescu“ din Ploiești
„Eu m-am descurcat până acum singur, dar pot și eu doar până la un anumit nivel. Nu pot să-mi plătesc, de exemplu, cantonamente singur… și trebuie cantonamente… aici, în afară. Trebuie să mergi să te antrenezi. Și nu poți face asta dacă nu găsești pe cineva care să te susțină și să-i placă sportul ăsta…”, spune Daniel.
Are însă alături de el nume, mai mari sau mai mici, care îl susțin și care i-au văzut potențialul de multă vreme. „Mulțumesc mult celor care sunt alături de mine, celor care rezonează cu mine, urmăritorilor de pe rețelele sociale, dar și sponsorilor mei, fără de care nu aș fi unde sunt acum: MAX Gym Ploiești, Impera Finishing, Restaurant Giulia, Optimal Recovery Ploiești, Knockout și Dy Nutrition. De asemenea, mulțumesc din suflet familiei mele!”, a declarat Daniel Dragomir în încheierea discuției cu reporterul Observatorului Prahovean.
Daniel Dragomir este un nume mare pentru Ploiești și pentru Prahova și, cu siguranță, mai are multe centuri de câștigat pentru orașul nostru. Îi ținem pumnii la gala din decembrie, de la Ploiești, și suntem alături de el!
Credit foto: Ben Pontier Photography, din arhiva personală a lui Daniel Dragomir
