În „orașul lui Caragiale”, salvarea companiei de transport local (TCE) s-a transformat dintr-o necesitate administrativă într-o piesă de teatru cu final nefericit, jucată pe banii publici.
Deși Legea Bugetului de Stat reprezenta o fereastră de oportunitate pentru a introduce mecanismul de salvare de la insolvență — acea formulă „magică” a stingerii datoriilor prin compensări — amendamentul salvator s-a rătăcit pe drumul de la Guvern la Parlament, ca o scrisoare buclucașă purtată de un cetățean turmentat.
Deși datoria de parlamentar este să legifereze pentru întreaga țară, există momente când aceștia ar trebui să lase deoparte interesele de partid și să acționeze ca avocați ai comunității care i-a trimis în funcție.
În cazul TCE Ploiești, am asistat însă la un joc de pase politice în interiorul puterii si cu opozitia pe post de spectator, executat cu o stângăcie demnă de o comedie de moravuri.
Distribuția și „rolurile” asumate:
Guvernarea (PNL, PSD, USR): Deși dețin majoritatea și toate pârghiile executive, reprezentanții acestor partide s-au încurcat în explicații demne de Cațavencu sau Tipătescu.
Unii au invocat blocaje „de sus”, alții au susținut că au așteptat un prim pas care, previzibil, n-a mai venit. Pentru ploieșteni, rezultatul este același: mecanismul de salvare a fost „omis” din textul final al legii, probabil pentru a nu deranja liniștea coaliției.
Cum a ajuns TCE Ploiești victimă colaterală în scandalul dintre PNL și PSD
Opoziția (AUR): S-a limitat la un rol de spectator critic, preferând să privească spectacolul de la distanța sigură a live-urilor pe Facebook. Au demonstrat încă o dată că, atunci când vine vorba de detalii tehnice și pragmatism administrativ, e mult mai simplu să fii „vocal” decât util.
„Să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimic!” – pare a fi deviza sub care parlamentarii de Prahova au gestionat criza transportului public.
Mecanismul care ar fi permis salvarea TCE a fost sacrificat cu grație pe altarul negocierilor de partid. Parlamentarii de Prahova au avut șansa rară de a arăta forță și unitate pentru Ploiești, dar au preferat să rămână fideli disciplinei de vot.
Acesta este un moment care ne reamintește că eficiența unui ales nu se măsoară în numărul de postări, ci în capacitatea de a strecura soluții necesare în lege atunci când are șansa sa o facă.
Din păcate, pentru Ploiești, „scrisoarea” a fost pierdută din nou, iar salvarea companiei de transport a rămas, ca de obicei, un subiect de discutat la o cafea, după ce trece criza.
