Vă mai amintiți finalul anului trecut? O țară speriată de elucubrațiile unui individ care avea mari șanse să ajungă președinte, de perspectiva ca România să fie condusă de ceea ce părea a fi un om al rușilor, de anularea unor alegeri, de perspectiva unei alianțe care să salveze țara? Și de la ce să o salveze, de la ceea ce aceeași alianță distrusese?
Din articol
Tot ceea ce se întâmplă azi era previzbil. Și nu îți trebuie prea multă inteligență sau pregătire în analiză politică de profunzime pentru a anticipa cum va reacționa societatea, atât timp cât vezi că ceea ce o nemulțumește nu se schimbă.
Încă nu ne sunt clare motivele pentru care primul tur al alegerilor prezidențiale a fost anulat în 2024. Da, ne uitam uimiți către niște bizari, le auzeam elucubrațiile, citatele fără noimă din filme celebre, rostite pe post de adevăr absolut, ușor de asimilat mental de către oameni care nu au exercițiul verificării unor adevăruri banale.
Este extrem de simplu să le iei nemulțumirile și să jonglezi cu ele, cu aparentele soluții care să le ușureze viața. Da, oamenii aveau toate motivele să fie nemulțumiți, sătui de o clasă politică pe alocuri mizerabilă, sătui să cotizeze lună de lună la privilegiile unora care își bat joc constant de ei. De aici și până la a vedea salvatori în orice loază care le dă dreptate nu e cale lungă.
Așa s-a scris istoria celor mai cruzi dictatori, cățărați pe nemulțumirile maselor. E treaba noastră că nu învățăm nimic din asta și că repetăm ciclic aceleași greșeli. Ignoranța ne face să credem că le știm pe toate.
Frica – principala temă de campanie
Deși justificate temerile, fie că erau ale celor care au înțeles ce înseamnă personaje precum Călin Georgescu sau George Simion, eventual și mai rău de atât – Diana Șoșoacă, fie că erau speriați de perspectiva unei guvernări PSD – PNL -UDMR (aka aceeași mizerie) cu upgrade de nevoie USR, românii s-au polarizat în două tabere, doar ca să scape de necaz. Necazul avea două chipuri, două fețe hidoase, două întruchipări ale răului absolut, așa că, din nou, au dat năvală la urne să aleagă ”răul cel mai mic”, după cum îl identifica fiecare tabără. Frica a decis…
Nu face convingerea ce face frica din om. Apoi, așteptarea a fost cuvântul de ordine. Să vedem ce se întâmplă, poate a înțeles și clasa politică faptul că așa nu se mai poate, că trebuie să facă ceva pentru omul de rând, pentru Măria Sa poporul, pentru Icoana făcătoare de minuni a alegătorului.
Eh, na!… Fix asta nu s-a întâmplat, iar rezultatele unui sondaj recent arată că AUR este pe primul loc, azi, urmat de PSD, împreună având peste 50%. Nu cred în sondajele lor, dar cel pe care l-am văzut în aceste zile are toate șansele să fie adevărat. De ce? Pentru că te uiți la ce s-a întâmplat cu ”reforma” lui Bolojan.
De ce Bolojan a făcut doar jumătate din ce a promis
După rateurile numite Orban, Cîțu, Ciucă și nefericitul dulap de la Sibiu, care nu era nici măcar liberal, PNL nu a avut încotro și și-a desemnat un lider care a demosntrat ceva în viață, mă rog, în cea administrativă. Pentru următoarea etapă post-electorală Bolojan a fost colacul de salvare al liberalilor, deși aproape toți ar fi meritat să se ducă după modelul de ”succes” al PNȚCD. Nici nu aveți idee câți liberali opozanți are Bolojan în PNL, câți așteaptă să își frângă acum gâtul, să fie omul de sacrificiu, pentru ca apoi să revină ei în prim-plan.
Ilie Bolojan nu a avut timp să curețe PNLul, să îl scape de gunoiul din teritoriu, de atârnătorii la sinecuri, de fariseii care fac mizerii în timp ce plimbă chipul Domnului prin fața electoratului. Nici nu putea să scape Bolojan de ei, pentru că ar mai fi rămas vreo 7-8 inși în partid. Asta-i armata, cu ea a defilat…
Programul său de guvernare avea două teme pentru același scop. Scopul era reducerea deficitului pentru ca România să nu intre în colaps finaciar și să mai poată accesa fonduri UE, iar cele două teme firești erau: strânsul curelei pentru toată lumă și tăierea privilegiilor celor care nu le meritau.
Ce s-a întâmplat în realitate? Cureaua s-a strâns prin măriri de taxe, pe care tot fraierii buni platnici le suportă, scăderea implictă a nivelului de trai și… așteptarea să vedem că vine în paralel și pachetul de tăieri de la cei care nu se mai satură.
Nu a fost o surpriză să constatăm că partea a doua, cea mai interesantă și așteptată nu a venit. Era lesne de înțeles că nu vor renunța la privilegii nici măcar liberalii pe care Bolojan îi păstorește. PSD nici atât.
Joaca PSD de-a fata mare și suveranistă prin prisma propriei virginități
Pentru propriul interes PSD a jucat excelent. Nici nu mă îndoiam că are această capacitate. Să se taie, dar nu acum, nu așa, nu lor. Să se facă reformă administrativă, dar prin tăierea de pe hârtie a posturilor oricum neocupate și care nu a aveau costuri, să nu se renunțe la veniturile din administrații și din toată caracatița societăților și regiilor de stat, să nu dispară instituții inutile dar full de sinecurile lor, să nu se facă nicio concediere în adminstrația publică.
Și dacă s-ar fi întâmplat ca Bolojan să forțeze mai mult, zânele de la PSD săreau imediat să amenințe cu ieșirea de la guvernare. De ce? Pentru că PSD avea varianta unei alianțe cu AUR. Sunt din același film, în mare cu aceiași sforari în spate, mai nou și cu aceeași doctrină suveranistă. Nu e mare lucru pentru ei să se cațere pe curentul suveranist. O fac toate partidele, mai mult sau mai puțin voalat, zi de zi, în fiecare campanie, doar să mai stoarcă o lacrimă a nemulțumirii.
PSD e pregătit în orice moment ca pentru ”interesul național” să o cotească nu spre opoziție, așa cum spune actualul lider Sorin Grindeanu, ci spre necesara alianță cu AUR și cu grupul aparent independenților format din refugiații oprimați de la POT, Șoșoacă și… AUR. Nu vă faceți iluzii că nu le trece repede supărarea. Pentru privilegiul corect oricine poate fi vesel.
Ce ar putea face AUR?
Nimic fără PSD. Absolut nimic, cel puțin în următoarea perioadă. Nu de alta, dar nu au nicio șansă să treacă singurei de 51%. Nu acum, nu în următorul an, poate nu în tot acest ciclu electoral, asta dacă Europa nu insistă să ne bată rușii la ușă… cu bocancii.
Simion nu îl iubește pe Grindeanu și îl terfelește pe unde apucă. Același Simion este însă deschis la un PSD pe stil vechi, cu bătrânii comunistoizi, puținii care mai sunt dar extrem de bogați și influenți. Cu alte cuvinte, oricând este posibilă o strângere de mână cu mici ajustări ale leadershipului social democat.
Poate unii vor fi uimiți, dar în marmelada suveranistă care se pregătește, vor vedea și câțiva liberali care ”nu au mai suportat” opresiunea și care își iubesc atât de mult țărișoara încât se poleiesc imediat cu AUR. O să îi auziți spunând că Dumnezeu le-a arătat calea, că Ăl de sus le-a deschis mintea și au din nou viziune și raportare corectă la valorile brătienilor.
Și este de așteptat ca această alianță să se formeze nu după căderea guvernului Bolojan, ci după un pic de circ, unul declanșat de fond de instabilitate, de imposibilitate de formare a unei noi majorități, ceea ce echivalează cu alegeri anticipate. Abia atunci se va putea lăfăi alianța AUR-PSD în procente majoritare.
Totuși, prin poziționarea de acum a AUR față de scandalul din justiție, respectiv pro menținerea sistemului actual, știindu-se cu cine se înrudește George Simion, acest partid are de dat explicații propriului electorat. Și încă ce explicații…
Cum să justifice în fața simpatizanților săi și mai ales în fața susținătorilor înfocați că susține sistemul pe care tocmai ei îl acuză că a distrus țara, că i-a făcut scăpați pe jefuitorii urmașilor demni și oarecum liberi ai geto-dacilor? Păi nu pentru neatârnarea lor lupta AUR, nu pentru eliberarea de sub jugul celor ca Vanghelie și al altora ca el? Nasol moment…
Din toată ecuația asta va lipsi exact cel care ar trebui să conteze… contribuabilul. Momentan e ocupat să plătească mai mult de la o zi la alta, apoi va fi ocupat să înțeleagă că nimic nu se va schimba pentru el, că va avea de plată în continuare, doar că la ruși sau Dumnezeu știe cui. Important e să plătească!
Aproape că uitasem să scriu de POT (Partidul Oamenilor Tineri), însă atât de mulți au plecat, ca să nu zic toți, încât nici Ana Maria Gavrilă nu cred că vrea să mai stea. Aș mai fi zis câte ceva și despre USR, dar i-a rezolvat Moșteanu. Domnul Nicușor Dan e bine-merci și va fi până la previzibila suspendare, cea de după previzibilele alegeri parlamentare anticipate. Imprevizibil e doar viitorul de după.
Hai, Sărbători fericite și nu uitați să vă înghesuiți la cumpărături și după cadouri! Dacă nu vine Moș Crăciun, oricum vine Moș Gerilă (prietenii știu de ce)!
