Joi, 27 noiembrie 2025, în calitate de părinte, am participat la workshop-ul „Online-ul pentru copii, între pericol și resursă”, desfășurat la Școala Gimnazială „Radu Stanian” din Ploiești de Asociația pentru Transparență în Comunitate (APTC).
Deși consideram că am un oarecare control asupra a ceea ce fac copiii mei în mediul online, în urma exemplelor, recomandărilor și sfaturilor auzite în timpul acestui workshop, am ajuns acasă și am luat dispozitivele la verificat.
Menționez că este vorba de doi copii, unul cu vârsta de 8 ani și unul cu vârsta de 15 ani. Ambii aveau deja setate dispozitivele conform vârstei lor (de-asta și stăteam liniștită într-un fel…), dar, recunosc, cel mare nu avea Controlul Parental activat. Și el era cel mai în pericol.
În urma verificărilor, am constatat o medie zilnică de aproximativ patru – cinci ore înregistrate de fiecare dispozitiv, majoritatea timpului fiind petrecut pe jocuri. Prima reacție: „Huh! Bine că măcar nu stă pe TikTok!”, fiind vorba, în acest caz, de cel mare.
Dar, cu toate acestea, ecranul este ecran și dopamina aceea ieftină este valabilă și în cazul jocurilor, nu numai în cazul like-urilor de pe rețelele de socializare. Așa că am început să ne construim strategia, ca părinți, despre ce și cum abordăm problema în continuare, astfel încât să nu ne transformăm copiii în dușmani.
Pregătirea psihică a copiilor a fost primul pas
Nu, nu am ajuns acasă și le-am zis să ne dea telefoanele să instalăm Family Link. Am ajuns acasă și i-am luat la discuții „serioase”. Au percutat, pentru că sunt obișnuiți cu acest gen de abordare pe alte subiecte.
În prima seară i-am anunțat doar că, începând cu luna decembrie vor avea restricționat accesul la telefon, respectiv tabletă. La întrebările lor: „De ce?”, „Dar cât o să avem voie?”, le-am răspuns cu calm că este pentru sănătatea lor și că vom stabili timpul exact în perioada următoare.
Le-am explicat (sau măcar am încercat), pe înțelesul lor, cum îi afectează timpul petrecut în fața ecranelor și cât este de nociv pentru ochii și creierul lor în dezvoltare.
I-am rugat ca, în zilele următoare, să se gândească ca și cum ar avea deja acces restricționat și să încerce să folosească dispozitivele doar cât/când au cu adevărat nevoie.
„Și voi, părinții, aveți acces restricționat?”
A urmat, bineînțeles, întrebarea la care ne așteptam, venită din partea copilului cel mic, în vârstă de 8 ani: „Dacă este pentru sănătate, veți avea și voi, părinții, acces restricționat?”. Hmmm, noroc că eram pregătită, datorită sfaturilor Eugeniei Popovici, psihoterapeutul APTC.
„Eu nu am cum, din păcate. Banii mei depind de accesul la telefon și laptop. Dacă nu mai am acces, dacă îl limitez, limitez și salariul care îți cumpără ție jucării și mâncare, și nu-ți dorești asta! Dar, crede-mă, dacă nu ar depinde banii mei de accesul la dispozitive, mi l-aș limita și mie, pentru că este foarte nesănătos să stai atât în fața unui ecran!”, a fost răspunsul meu. Dacă a înțeles sau nu, nu-mi este foarte clar. Probabil mă voi lămuri în perioada următoare… 😉
Două – trei zile i-am urmărit cu atenție sporită pentru a le vedea exact comportamentul și a ști la ce să ne așteptăm. După trei zile a venit concluzia: „O să iasă haos! O să ne strângă de gât când o să li se închidă, brusc, ecranul dispozitivului!”. Și asta am dedus doar observându-le comportamentul vizavi de folosirea telefonului, respectiv tabletei.
Cu toate acestea, am trecut, după trei zile, la pasul următor: Instalarea Family Link, urmând pașii indicați în ghidul Asociației pentru Transparență în Comunitate.
Instalarea Family Link pe tableta unui copil de 8 ani
La copilul cel mic, de 8 ani, a fost simplu. Avea deja tableta setată cu contul propriu de mail și a trebuit doar instalat Family Link și setat conform a ceea ce ne-am propus, ca părinți.
Ne-am întrebat dacă să scădem timpul brusc, sau treptat. A fost o dilemă: Trecem de la patru ore, la trei ore, apoi două și tot așa? Sau fixăm direct o oră pe zi, cât aveam „target-ul”.
După o analiză atentă am zis că, cel mai bine, setăm direct timp maxim de oră, în fiecare zi, pentru toate aplicațiile disponibile. Asta înseamnă și jocuri, și Youtube Kids și tot ce mai folosește el, conform PEGI 7.
A durat maxim 10 minute instalarea și controlul parental a fost, astfel, activat. Nu la fel de simplu și rapid a fost cu setarea Family Link pe telefonul adolescentului de 15 ani însă… ☹
Instalarea Family Link pe telefonul unui adolescent de 15 ani
Dacă la tableta copilului de 8 ani lucrurile au fost foarte simple, la telefonul adolescentului ne-am chinuit peste o oră. De ce? Deoarece, ca orice copil pasionat de jocuri online, ne-am trezit că, pe dispozitivul respectiv (smartphone cu Android) sunt trei conturi instalate și activate: unul principal și două de rezervă.
Pentru ce erau conturile de rezervă? Aceste conturi erau folosite pentru fel de fel de conectări și „cheat-uri” la jocuri, pentru a primi „boost” și „reward-uri”, așa cum el însuși, copilul, ne-a mărturisit. Adică acea dopamină ieftină și periculoasă care îi aduce pe copii în fața ecranelor
Aha… cu ocazia asta am aflat că avem în casă un mic „hacker” în devenire, căruia noi, ca niște părinți răi ce suntem, i-am tăiat aripile spre NASA probabil. Da, cam așa s-a simțit din atitudinea lui, când l-am anunțat că îi vom dezactiva și șterge cele două conturi secundare.
Problema a fost că, după dezactivare aceste conturi încă apăreau. Ba chiar, la un moment dat, dispăruse contul principal… o întreagă nebunie.
La un moment dat, în disperare de cauză, am strigat: „Asta e! Revenim la setările din fabrică ale telefonului și o luăm de la zero!”. Acest lucru ar fi însemnat pierderea multor date și setări, deloc o situație plăcută pentru copil.
Tatăl a insistat însă să mai încerce, să nu cumva să rămână băiatul fără ce avea salvat. Și, după încă vreo două „manevre”, a reușit să rămână cu un singur cont pe telefonul copilului. De acolo, lucrurile au mers simplu.
Ce aplicații am lăsat „la liber”
Pentru adolescent, am setat 1h și 30 de minute timp zilnic, petrecut pe telefon. Toate aplicațiile se vor închide după terminarea acestui timp mai puțin Adservio, Bolt, Moovit și Maps, asta ca nu cumva, la un moment dat, să reclame faptul că nu a putut ajunge la timp acasă că i s-a terminat timpul pe telefon… 😉
Ceea ce se va întâmpla în continuare, rămâne de văzut. Cum vor suporta copiii (și noi alături de ei) perioada „sevrajului”? Rămâne de văzut. A fost greu de spus: „De azi, gata!”. O să fie greu în continuare să trecem de etapele specifice sevrajului (pe care promit că le voi detalia, dacă vor fi).
De asemenea, suntem conștienți că lor, copiilor le va fi cel mai greu, printre prieteni și colegi, când vor fi luați în vizor ca fiind „ăia fraieri care au limite pe net”. Acum se va vedea dacă educația tuturor acestor ani va fi suficient de „tare” încât să reziste și să aducă, în apărarea lor, argumente solide.
Personal, consider că primul pas a fost făcut. Sunt sigură că vom reuși să trecem cu bine de „sevraj” și că ei, copiii, vor fi mai ancorați în realitate și vor petrece mai constructiv orele pe care, până acum, le petreceau în fața ecranului.
Cu siguranță voi reveni cu detalii 😊
