Agonie, extaz, agonie. Cum am trăit campania prezidențială

Au fost două săptămâni de coșmar pentru noi, în redacție. Semnale contradictorii, mesaje „din culise”… „Câștigă Simion!” „Câștigă Nicușor!”. Nu aveam cum să mai credem nimic, din partea nimănui, așa că ne-am făcut propriul fir logic.

Luni, 5 mai 2025, viitorul arăta sumbru. George Simion, candidatul AUR, câștigase detașat primul tur al alegerilor prezidențiale, cu un scor de aproape 41%. Alături de el, în cel de-al doilea tur, a intrat Nicușor Dan, primarul Bucureștiului și candidat independent, care abia sărise de 20%, după o luptă umăr la umăr cu Crin Antonescu, candidatul alianței PNL-PSD-UDMR.

Calculele matematice arătau clar că nimeni nu-l poate învinge pe George Simion. Norocul nostru a fost că și el a fost convins de asta. Adevărul este că, ceea ce a reușit Nicușor Dan în doar două săptămâni, este istoric. O asemenea recuperare nu a fost văzută niciodată în România. O recuperare de 20 de procente, plus încă 9%, părea imposibilă luni, 5 mai. Dar… românii au știut să arate ce vor.

Agonia primei săptămâni de campanie prezidențială

Nicușor Dan… un candidat fără carismă, fără abilități de comunicare trebuia să-l învingă pe George Simion, „protejatul” lui CG, un personaj „tare-n gură” cu un debit verbal incredibil și cu un discurs populist care impresionează. Părea imposibil. Și am simțit agonia!

Soarele a început să se întrevadă la prima dezbatere între cei doi candidați, de la Euronews, care, dealtfel, a fost și singura. De ce? Pentru că atunci pe George Simion l-a lovit trenul Dan! La propriu!

O țară întreagă a văzut, cum iese din carapace cel care nu părea capabil să o facă. Toți au văzut și au auzit argumentele logice aduse de acesta, versus debilitățile candidatului AUR. Și au fost atâtea ore în care fiecare a putut să-și facă o părere. Dar nu era de ajuns…

Votanții lui George Simion nu au fost conduși de logică, de rațiune, de matematică… Speranța era ca ceilalți să iasă la vot.

Marele merit al acestei dezbateri a fost faptul că însuși George Simion și-a dat seama că nu poate susține nimic în fața lui Nicușor Dan. Așa că, sub diverse pretexte, a dat bir cu fugiții de la toate celelalte dezbateri. Asta deși anunțase că va participa la orice dezbatere, oricând, oriunde… „De ce fugem de dezbatere?”

Extazul celei de-a doua săptămâni

A doua săptămână a fost cea care ne-a dat speranță. George Simion, băgat în corzi, a început să-și arate adevărata față și să-și dezvăluie adevăratul caracter… și incultura de care dă dovadă. A fost bine pentru noi toți că individul nu rezistă la stres.

Săptămâna a fost presărată de gafe peste gafe din partea lui George Simion, în timp ce Nicușor Dan a continuat maratonul dezbaterilor de unul singur. De fapt nu, el în fața unui scaun gol a dezbătut problemele României și a prezentat, detaliat, viziunea lui pentru țară.

În tot acest timp, George Simion alerga buimac dintr-o țară în alta pentru a strânge pozele și mesajele de susținere din partea liderilor care, spunea el, erau de partea lui. Și cu ce s-a ales? Cu o cădere în penibil, și în derizoriu, pe care puțini am anticipat-o.

De la gafa cu folosirea termenului „autist” în sens peiorativ, până la jignirea Franței și a președintelui Macron chiar la el în țară, derapajele au devenit din ce în ce mai dure.

Atunci românii au înțeles că, indiferent cât sunt de scârbiți de clasa politică din România, trebuie să iasă la vot pentru a nu lăsa țara pe mâna acestui specimen.

Jubilam în redacție în fiecare zi a acestei a doua săptămâni. Ne distram copios de noua gafă a liderului AUR și savuram fiecare nouă glumă apărută pe seama lui în social media. Vedeam și noi că oamenii încep să se trezească.

Agonia și extazul zilei de 18 mai

Duminică, 18 mai 2025, a început bine. Lumea se mobiliza la vot. Ieșeau oameni care nu fuseseră cu două săptămâni înainte. Era de bine…

Până când, în cursul zilei, au fost date publicității imaginile cu susținători ai lui George Simion, la o secție din Franța, care se comportau ca și cum abia ar fi coborât din copaci. Vocabularul lor era departe de a putea fi redat iar imaginile… Doamneee!!

Se vedea clar cum unul dintre ei, cu pantalonii „pe juma de bucă”, cum se spune, se încorda precum culturiștii urlând din toți rărunchii: „AUUUUR! AUUUUR!”. Și am simțit cum îmi pică sistemul, la acea vedere. „Și dacă ei sunt mai mulți ca noi?”, a fost întrebarea care mi-a răsărit în minte.

Și, din cauza asta, am stat cu sufletul la gură toată ziua, deși dimineață eram ferm convinsă că românii nu sunt atât de grobieni, încât să ajungem conduși de un specimen precum George Simion.

La ora 21:00, la anunțarea exit-poll-urilor, nu m-am putut bucura. „Să așteptăm numărătoarea oficială!”, am zis. De ce? Păi am mai adormit eu o dată cu Ciolacu în turul doi și m-am trezit cu unul, de al cărui nume nici nu auzisem, în locul lui.

Dacă adormeam cu Nicușor președinte și mă trezeam un Simion în loc?

Așa că am stat cu ochii pe roaep, dând refresh din cinci în cinci minute.

Mai mult, declarațiile lui Simion cum că el a câștigat alegerile și că este președintele românilor, mi-au dat fiori reci pe șira spinării. Ce bine că nu a fost decât: „Mihaela, dragostea mea!”… unii dintre voi știu ce spun 😉

În tot acest timp, am văzut tinerii cum se strâng în București, lângă Cișmigiu, cu bucurie, cu speranță, cu sentimentul că „am învins”. Și a început să mai îmi crească puțin moralul…

Liniștea a venit abia după miezul nopții când, matematic, chiar și dacă toate voturile rămase de numărat s-ar fi dus la George Simion, tot nu avea cum să câștige. Și am simțit victoria! Abia atunci…

M-am bucurat că mi-am îndemnat copiii să rămână în țară și să pună umărul la dezvoltarea ei. M-am bucurat că știu ce înseamnă importanța votului și că au aplicat ștampila (adică a aplicat-o, pentru că am un singur copil major), cu încrederea că votul chiar contează.

Și da, iată cât contează! Această recuperare fabuloasă a lui Nicușor Dan a fost posibilă doar pentru că fiecare român a crezut în puterea votului lui. Și despre asta este democrația. Despre asta trebuie să fie România.

Felicitări, români! Sunt mândră că trăiesc aici!