M-am săturat, vă spun sincer! Munți de gunoaie, „crize”, certuri, acuzații, conferințe de presă, etc! Eu vreau doar să fie luat gunoiul din Ploiești, serviciu pe care îl plătesc! Nu mă interesează cine îl ia, nu mă interesează cine încasează banii, vreau doar să fie curat în oraș!
În urmă cu 8-9 ani, mă trezeam dimineața de zgomotul mașinilor care veneau la încărcat gunoiul. Nu, nu alarma telefonului mă trezea, ci mașina de gunoi! Apoi, după-amiaza, venea din nou mașina. Și asta în fiecare zi. În weekend veneau doar o dată pe zi.
Era curat în zona pubelelor atunci. Cel puțin o dată pe săptămână dădeau și cu soluții dezinfectante. Nu mirosea urât, nici măcar vara, decât rareori.
Apoi a început, brusc, haosul! Mașina de gunoi a început să vină din ce în ce mai rar. Nu mă mai trezea dimineața. Au început să se degradeze pubelele. Nimeni nu le-a înlocuit. În același timp a crescut tariful pentru colectarea gunoiului. Dar seviciul era din ce în ce mai prost.
A venit prima vară în aceste condiții. Am zis că leșinăm de miros. Nu puteai nici să treci pe aleea de lângă pubele. Mergeam să ducem sacii de gunoi ținându-ne respirația. Apoi au apărut șobolanii…
În tot acest timp, în întreg orașul, se adunau munți de gunoaie care, din când în când, erau luate, uneori parțial, de mașina de gunoi. De dat cu soluții dezinfectante, nici nu se punea problema…
Mă îndoiesc de faptul că firmele Rosal, UWS, Bin Go sau Bratner sunt interesate de confortul ploieștenilor
…Într-o nouă „criză a gunoiului”, logic! Primarul Polițeanu cere ploieștenilor să aibă răbdare. Câtă? Până când?
Ca ploieștean nu mă interesează decât să fie luat gunoiul din Ploiești. Am înțeles că asocierea cu ADI Deșeuri nu este benefică pentru oraș. Am văzut, am simțit asta „pe pielea mea și pe nasul meu”. Bun, vreau o soluție să nu mai îmi „pută”, la propriu!
Mă îndoiesc (iertați-mă) că operatorul de salubritate actual (Rosal, UWS, Bin Go, etc.) are în vedere confortul și bunăstarea ploieștenilor. La fel cum mă îndoiesc de faptul că Bratner are în vedere asta. Banul primează… pentru toți!
Nu am o problemă cu asta, atâta timp cât mie nu-mi pute! Dar îmi pute, și îmi pute rău! M-am săturat să aud declarații de presă și să citesc comunicate. Mă enervează jocurile banilor. De ce Rosal s-a transformat în UWS și apoi în Bin Go? Care este logica dacă totul era alb, curat (și nu plin de mizerie, așa cum e Ploieștiul de ani de zile)???
E cusut totul cu ață (nu pot să spun „albă”), și mulți ploieșteni gândesc la fel. Dar, știți ceva, ducă-se toți! Să se redenumească, să facă, să dreagă, să-și dea în cap… dar să ia, naibii, gunoiul!
Pe de altă parte, nici atitudinea de dregător a primarului nu mi se pare ok. „Nu vreau să vă spun unde va fi dus gunoiul!”, a răspuns azi, în conferința de presă. Potrivit Legii 544/2001 este o informație de interes public. De ce a refuzat să răspundă?
M-am săturat! Luați, naibii, gunoiul din Ploiești odată!
…Eu și toți ploieștenii! Ceea ce se întâmplă zilele acestea depășește puterea de înțelegere a oricui. Uite firma de salubritate! Stai, că nu mai e aia! E alta! Dar nu mai e nici aia! Ba e aia, dar se cheamă altfel!
„Mi-a venit o factură de la Bringo (Bin Go – n.r.) pentru gunoi! Ce fac? O plătesc? Nu mai e Rosal? Ce firmă e asta? Eu n-am auzit de ea până acum…”, ne-a scris o cititoare zilele trecute. Și explică-i femeii că e aceeași firmă, dar se numește altfel, și că e ok să plătească factura. Și ca ea sunt mulți.
Aș vrea să spun că ceea ce se întâmplă acum este un „circ ieftin”! Dar numai ieftin nu este, la 28 de lei pe lună, bani pe care îi dau la timp… ca să-mi pută zilnic sub geam de atâta amar de vreme!
Așa că, terminați circul odată și luați gunoiul! Nu vă crede nimeni că vreți doar binele ploieștenilor! Vreți doar banii, asta e clar! Autorizații, avize, drept de ridicare… scuze, pentru ploieșteni asta este doar birocrație! Criza gunoiului tinde să devină o adevărată criză sanitară! Nu sunteți conștienți de asta?!?!
Cui îi pasă de ploieșteni? Nimănui, e clar! Măcar de banii noștri să le pese, dacă nu cerem prea mult! Dăm bani dar luați-ne gunoiul odată!!!
Dupa parerea mea era mai eficient sa citati din domnul Farfuridi. In fond, ajungeti la aceleasi concluzii: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale…”
Sa-l intrebati pe domnul primar cum ne putem recupera banii pentru perioada in care nu a fost ridicat gunoiul. Poate reuseste sa ofere un raspuns.
Prefer sa mai stau o saptamana in mizerie decat sa ramana la butoane mafia gunoaielor. Pe vremea lui Volo cand am stat cu saptamanile in sir cu gunoiul neridicat (in plina vara) parca a fost scandalul mai mic decat acum, cand macar e cu un rost.
Acest articol reflectă perfect societatea de astăzi și explică, indirect, de ce avem politicienii pe care îi avem. Problema colectării gunoiului are cauze complexe: poate fi vorba de contracte prost gestionate, lipsa infrastructurii adecvate sau schimbări legislative recente. Însă, în loc să ne întrebăm de ce s-a ajuns aici și ce soluții există pe termen lung, mulți oameni par preocupați doar de faptul că gunoiul nu este ridicat imediat și că îi deranjează mirosul.
Un jurnalist are responsabilitatea de a informa publicul, nu doar de a reflecta frustrările acestuia. În loc să explice de ce s-a ajuns în această situație – cine sunt actorii implicați, ce măsuri s-au luat în trecut și ce alternative există – articolul pare să alimenteze doar nemulțumirea generală, fără să ofere clarificări utile. Dacă în trecut lucrurile nu erau gestionate bine și acum se încearcă o altă abordare, de ce reacția este aceeași – „nu ne interesează cum, doar să dispară problema din fața noastră”?
Comentariile de pe Facebook reflectă aceeași atitudine: oamenii sunt furioși, dar puțini dintre ei întreabă de ce există această problemă și cum poate fi rezolvată pe termen lung. În loc să existe o discuție constructivă despre cauze și soluții, predomină doar reacțiile de moment, bazate pe disconfort personal.
Primarul acesta are doar câteva luni de mandat și încearcă să facă ceva. Totuși, în loc să înțelegem contextul și să vedem dacă există o strategie pe termen lung, preferăm să-l atacăm doar pentru că ne deranjează mirosul. În acest context, un jurnalist ar trebui să clarifice situația, nu doar să instige.
Acest articol este o opinie. Ziarul nostru a publicat zeci de analize si articole despre criza gunoiului, e suficient sa cautati in arhiva noastra
De acord că este o opinie și de acord că ziarul dvs. a publicat numeroase analize despre criza gunoiului – sunt un cititor frecvent și apreciez efortul informativ.
Acum înțeleg de ce nu mi-ați aprobat până acum comentariul.
Totuși, consider că, atunci când un jurnalist scrie pe o platformă care reprezintă o întreagă comunitate, ar trebui să existe o delimitare clară între informare și exprimarea frustrărilor personale.
Un astfel de articol, deși încadrat ca opinie, poate influența percepția cititorilor într-un mod care nu contribuie la o înțelegere reală a problemei. Dacă ar fi vorba de un blog personal, unde autorul își poate exprima liber sentimentele, ar fi perfect justificat. Însă pe o platformă de știri, există o așteptare de obiectivitate și echilibru.
Dacă această abordare este considerată potrivită de către redacție, este, desigur, o alegere editorială. Însă, ca cititor, mi s-a părut un articol deplasat și am considerat că merită semnalat acest aspect.
Pentru a ilustra mai clar, dacă eu, lucrând în IT, mi-aș folosi pagina companiei pentru a-mi exprima frustrările personale, fără o legătură clară cu activitatea profesională, probabil nu ar fi considerat potrivit. Cred că același principiu ar trebui să se aplice și aici
Este dreptul dvs.
De acord că este o opinie și de acord că ziarul dvs. a publicat numeroase analize despre criza gunoiului – sunt un cititor frecvent și apreciez efortul informativ. Totuși, consider că, atunci când un jurnalist scrie pe o platformă care reprezintă o întreagă comunitate, ar trebui să existe o delimitare clară între informare și exprimarea frustrărilor personale.
Un astfel de articol, deși încadrat ca opinie, poate influența percepția cititorilor într-un mod care nu contribuie la o înțelegere reală a problemei. Dacă ar fi vorba de un blog personal, unde autorul își poate exprima liber sentimentele, ar fi perfect justificat. Însă pe o platformă de știri, există o așteptare de obiectivitate și echilibru.
Dacă această abordare este considerată potrivită de către redacție, este, desigur, o alegere editorială. Însă, ca cititor, mi s-a părut un articol deplasat și am considerat că merită semnalat acest aspect.
Pentru a ilustra mai clar, dacă eu, lucrând în IT, mi-aș folosi pagina companiei pentru a-mi exprima frustrările personale, fără o legătură clară cu activitatea profesională, probabil nu ar fi considerat potrivit. Cred că același principiu ar trebui să se aplice și aici.
De ce nu-mi aprobati comentariul?
De acord că este o opinie și de acord că ziarul dvs. a publicat numeroase analize despre criza gunoiului – sunt un cititor frecvent și apreciez efortul informativ. Totuși, consider că, atunci când un jurnalist scrie pe o platformă care reprezintă o întreagă comunitate, ar trebui să existe o delimitare clară între informare și exprimarea frustrărilor personale.
Un astfel de articol, deși încadrat ca opinie, poate influența percepția cititorilor într-un mod care nu contribuie la o înțelegere reală a problemei. Dacă ar fi vorba de un blog personal, unde autorul își poate exprima liber sentimentele, ar fi perfect justificat. Însă pe o platformă de știri, există o așteptare de obiectivitate și echilibru.
Dacă această abordare este considerată potrivită de către redacție, este, desigur, o alegere editorială. Însă, ca cititor, mi s-a părut un articol deplasat și am considerat că merită semnalat acest aspect.
Pentru a ilustra mai clar, dacă eu, lucrând în IT, mi-aș folosi pagina companiei pentru a-mi exprima frustrările personale, fără o legătură clară cu activitatea profesională, probabil nu ar fi considerat potrivit. Cred că același principiu ar trebui să se aplice și aici.
L-am publicat
Nu mi se pare ok atitudinea de a nu-mi aproba comment-ul atâta timp cât nu aduce vreo ofensa.
De acord că este o opinie și de acord că ziarul dvs. a publicat numeroase analize despre criza gunoiului – sunt un cititor frecvent și apreciez efortul informativ. Totuși, consider că, atunci când un jurnalist scrie pe o platformă care reprezintă o întreagă comunitate, ar trebui să existe o delimitare clară între informare și exprimarea frustrărilor personale.
Un astfel de articol, deși încadrat ca opinie, poate influența percepția cititorilor într-un mod care nu contribuie la o înțelegere reală a problemei. Dacă ar fi vorba de un blog personal, unde autorul își poate exprima liber sentimentele, ar fi perfect justificat. Însă pe o platformă de știri, există o așteptare de obiectivitate și echilibru.
Dacă această abordare este considerată potrivită de către redacție, este, desigur, o alegere editorială. Însă, ca cititor, mi s-a părut un articol deplasat și am considerat că merită semnalat acest aspect.
Pentru a ilustra mai clar, dacă eu, lucrând în IT, mi-aș folosi pagina companiei pentru a-mi exprima frustrările personale, fără o legătură clară cu activitatea profesională, probabil nu ar fi considerat potrivit. Cred că același principiu ar trebui să se aplice și aici.
Cum ramane cu libertatea de opinie?
Sunt de acord partial cu parerea doamnei autor. Da, vrem sa se ia gunoiul din Ploiesti cat mai repede si vrem sa nu mai exista situatii ca aceasta, dar opinia dvs uita sa ia un lucru foarte important in considerare: Rosal ne-a lasat de mai multe cu gunoiul in strada, in toiul verii. Si si cand colecteaza Rosal gunoiul, o face execrabil. Da, e greu si naspa acum, dar dupa ce trecem de criza asta putem evalua daca primarul a facut un bine sau nu. Daca primarul ne aduce un nou operator care face treaba, eu zic ca atunci toata aceasta criza merita si bine ca macar s-a inceput iarna si nu vara.
Nu e pentru prima data cand Dna Corina Matei scrie un articol prin descarcare emotionala, uitand sa argumeteze jurnalistic, nu visceral. Ii propun sa lase la dospit macar pentru cateva ore emanatiile supararilor domniei sale, sa le reciteasca cand se mai calmeaza si sa hotarasca apoi daca le mai acorda „bun de tipar”.
Este dreptul colegei mele la opinie, noi vă respectăm dreptul de a nu fi de acord cu dânsa.