Vin sărbătorile! Vin cu globulețe, luminițe, puhoaie de omuleți care cumpără și dacă nu au nevoie, cu aglomerație pentru nimic, cu atmosfera specifică. Poate o să vină sărbătorile și cu puțină zăpadă. Dar sărbătorile vin și cu atacul la buzunar pe bază de naivitate.
Să ningă, să fie frumos! Să nu ningă prea mult, pentru că prevăd o luare prin surprindere a autorităților, pregătite ca de obicei să achite facturi astronomice pentru deszăpezire, dar să aștepte soarele să o facă. Nu de alta, dar am mai văzut filmul ăsta… Te topești de plăcere revăzându-l…
Totuși, ar fi frumos să ningă, cum frumos ar fi să fim mai buni… pe bune. Mai buni, nu mai proști, cum uneori obișnuim. La fel de adevărat este că trebuie să fim mai buni nu doar de sărbători, ci asta ar trebui să fie o stare permanentă, neprilejuită de o anume perioadă anului. În fine, fiți cum vreți, dar nu fiți răi!
Permiteți-mi, totuși, să fiu eu rău, preț de câteva rânduri, vorbindu-vă despre minunea mutului căruia i-a revenit miraculos glăsciorul, când o doamnă i-a spus că nu se lasă ”prostită” în parcarea unui supermarket. Mutul a înjurat-o ”ca la ușa cortului” și nu era deloc pe modul silențios, ceea ce mă face să cred că Dumnezeu când face o minune nu se încurcă… Îi dă mutului Watti cu nemiluita.
La fel de bine aș putea să vă povestesc despre unul cu membrele amputate în PhotoShop, care are nevoie urgentă de 4-5 piciorușe și 8 mânuțe.
”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește pomană!” Fiți profesioniști, ce mama @#$*!”
Sunt multe cazuri grave, cazuri în care bieți semeni au nevoie de ajutor. Sunt copii bolnavi, sunt oameni amărâți, care fără susținerea noastră nu ar avea nicio șansă. Sunt campanii menite să mobilizeze comunitatea, campanii publice care de cele mai multe ori au adunat fondurile necesare. Uneori cazurile au fost rezolvate, alteori a fost prea târziu… Am încercat, ați încercat, am făcut ce s-a putut.
Spuneam că astfel de campanii sunt publice. Cele mai multe se derulează prin fundații sau asociații verificate, știind în orice clipă ce se întâmplă cu donațiile. Sunt și situații în care sumele au fost strânse de un reprezentant al familiei celui care a avut nevoie imediată de ajutor. În ceea ce ne privește am susținut cauzele umanitare, o vom face în continuare din toată inima, dar întotdeauna vom verifica documentele medicale și traseul donațiilor, în primul rând din respect față de cei care contribuie și cărora le mulțumim!
Revin la aparițiile unor cetățeni spășiți, cu precădere prin parcările supermarketurilor. Nici cerșetoria nu mai e ce a fost. S-a rafinat și acum este o combinație cât se poate de productivă cu escrocheria. Uneori, apar și pe la ușile apartamentelor sau pe la porți. Au în brațe un vraf de ”documente”, un dosar impresionat cu ”acte medicale”, o poveste scrisă pentru impresia artistică și, bineînțeles, o imagine pe măsura solicitării, una care să stârnească emoție. Poate printre ei, se află și unii care chiar au probleme și au nevoie de ajutor, dar nu știu unde și cum să îl solicite. Totuși, cei mai mulți sunt escroci. Îmi asum să afirm asta.
Cum vă explicați că de sărbători este ”hemoragie” de cazuri, apoi se rarefiază? O fi de la minunile specifice perioadei? Nicidecum…
Deși pozează în oameni amărâți, cu o atitudine de-ți dă cel puțin o lacrimă, escrocii știu foarte bine când și cum să acționeze, când să apese pedala, când să speculeze stările prin care oamenii trec și care îi predispun la mărinimie.
Se bazează pe faptul că astfel de contribuții nu sunt mari, că unii sunt conștienți că ar putea fi păcăliți, dar nu-și mai bat capul să sesizeze autoritățile pentru câțiva lei. ”Păcatul lor să fie”, spun cei mai mulți. Dar, puțin de la mulți înseamnă foarte mult.
Probabil că veți avea prilejul să întâlniți astfel de cazuri. Urmăriți-i cu atenție și veți vedea că unii, deși țin aparent privirea în pământ, un amestec de umilință cu rușine și urme de smerenie, sunt totuși permanent atenți să nu apară cineva în uniformă, să nu cumva să le strice o frumusețe și productivă ”acțiune caritabilă”. Și unde mai pui că mai toți dau și un număr de cont, știind că nimeni nu-l notează și că cei care donează prin parcări preferă să dea cash.
Repet, poate că sunt și cazuri reale, dar nu așa se procedează. Nu le judec alegerea celor care disperați fiind încearcă orice. Poate, dacă îi întâlnim, îi putem îndruma către fundații și asociații respectabile. (găsiți pe www.observatorulph.ro numeroase cazuri de acțiuni de succes derulate astfel).
Și dacă nu sunteți dispuși să ”contribuiți” la bunăstarea escrocilor din parcări, atenție și la cei online. Urmează o invazie de postări despre cazuri inexistente, despre drame care nu au corespondent în realitate. Nu înseamnă că trebuie să ignorați tot ce întâlniți în cale, ba chiar vă încurajăm să susțineți cazurile semenilor aflați în dificultate, dar faceți-o după ce verificați! Merită să ”pierdeți” puțin timp, mai ales că avem atât de mult timp de pierdut în trafic sau la cozi fără noimă…
