Cotidiene masculine
Ne trezim, ne spălăm, uneori chiar și pe dinți,
acasă dejunăm frugal: “azi au covrigi calzi la brutăria din colț!”,
plecăm în grabă, conducem agresiv chiar dacă nu ne grăbim,
înjurăm mult, frânăm brusc: “cine i-a pus și ăstuia volanul în mâini?”
ascultăm resemnați la radio cel mai recent hit autohton,
ca de obicei nu ne place,
salutăm plictisiți necunoscuți care ne cunosc, intrăm la muncă,
telefonăm: “stai, pe cine trebuia să sun?!”,
tocănim știrile locale: gropi, incendii, rateuri, poluare, certuri, incompetență,
apoi pe cele naționale: politică, indexări, pensii, scumpiri, “hmm…l-au arestat și pe ăsta”,
apoi știrile de-afară: Ronaldo, Ucraina, Musk, greve, asteroizi, proteste, puciuri,
credem, negăm, invocăm motive stupide nouă înșine,
dojenim dac-avem pe cine… dacă nu, glumim hâtru pe seama oricui
…ca de obicei la limita bullying-ului: “uite-l pe ăla cum aberează!”
suntem dojeniți de șefi, acceptăm blazați: “mâine e zi de leafă!”,
prânzim indecent, apoi ne facem cruce involuntar,
dar ne frecăm pe burtă voluntar,
bem cafele, multe, foarte multe…
revenim la treabă, telefonăm iar,
uneori mai și muncim, și câteodată chiar cu plăcere,
ceva mai târziu îi sunăm pe cei dragi…, apoi pe ceilalți,
mai căutăm câte ceva în spațiul virtual, sau niște fișiere mai vechi…
modelăm avioane din hârtie: “ce altceva mai poți face azi cu ea?”,
râdem la niște prostioare primite pe WhatsApp, le dăm mai departe,
începem să privim ceasul din perete, des, din ce în ce mai des,
foarte des, obsesiv de des,
sună șeful…”Fir-ar! … am ratat și meciul din seara asta!”
