Faptul că toată lumea a devenit expertă în arta războiului, făcându-l pe Sun Tzu să pălească chiar și post-mortem, faptul că mulți înțeleg geopolitica așa cum înțeleg eu noile facturi de la Electrica, asta nu ar fi o mare problemă. Na… oamenii vorbesc după pricepere. Cu totul alta este problema spațiului public invadat de micimea sufletească a unora dintre noi.
Ne-am dat doctoratele în microbiologie, virusologie, tehnologie 5G, teoria conspirației, economie și orice domeniu ajunge de interes în spațiul public. La capitolul război aveam dubii că ne pricepem, iar asta pentru că dementul de la Moscova nu se manifestase încă în toată ”splendoarea” sa. Uite că psihopatul a făcut-o, iar noi ne-am pus pe analize militare, ca un popor școlit în totalitatea sa la Academia Militară (obligatorie). Măcar așa am avut ocazia să aflăm că România are ditamai granița cu Ucraina, descoperind că nu suntem despărțiți de Republica Moldova.
Că o fi iar o conspirație mondială, că dementul de Putin are sau nu o înțelegere cu vestul pentru o nouă ordine mondială, un nou pact Ribbentrop-Molotov, asta nu am de unde să știu. Orice e posibil, deși nu aș vrea să cred asemenea bazaconii. Vom vedea. Înclin să cred mai degrabă că vestul doar profită de disperarea unui kgb-ist ahtiat după păstrarea puterii, care îi cam zboară de sub fund.
Ceea ce refuz să înțeleg e răutatea gratuită a unora dintre noi. Ok, nu sunt fanul pozelor de profil cu steagul țărilor unde se întâmplă ceva rău, dar pot să înțeleg că unii așa simt să se manifeste, cum la fel de adevărat e că în cazul unora e doar ipocrizie. Asta chiar e dezgustătoare. Fiecare se manifestă cum simte, cum înțelege că e mai bine.
În cazul postărilor și știrilor cu și despre Ucraina, nu am cum să înțeleg imbecilitatea unora care au acum de împărțit ceva cu oamenii de rând de acolo, ”pentru că la ei se află Basarabia noastră”, pentru că politicienii Ucrainei i-au chinuit sub diverse forme pe românii de acolo. Vorbesc de parcă toată viața lor ar fi fost militanți activi pentru unirea cu românii de dincolo, dar, na(!), contextul politic le-a fost potrivnic și de aia nu au putut să acționeze întru refacerea României Mari.
Ce vină are ucraineanul de rând? De ce să nu-l ajuți acum, de ce să nu-l găzduiești și să nu-i dai un coltuc de pâine? Și dacă alții au fost mizerabili, ceea ce nu e cazul amărâților din poporul lor, trebuie să fim și noi la fel? Am găsit acum momentul răzbunării istorice? Cât de mici pot fi unii… Și nu sunt puțini.
Uite, spre exemplu, tu ești supărat pe toate guvernările de după revoluție. Și noi suntem. Am ajuns să fim priviți în multe feluri și prea puține favorabile. Și dacă mâine pleacă de aici, din calea vreunui război, soția și copilul tău, cum te-ai simți să spună sârbii că ”pe ăștia nu merită să-i ajutăm, pentru că i-a durut în fund când noi eram bombardați?” Doar ești român, nu? Nu e normal să tragi ponoasele deciziilor politicienilor din țara ta? Mai gândește-te și din perspectiva asta, dacă tot invoci ceea ce s-a întâmplat în fosta Iugoslavie, deși sunt multe elemente care nu pot face comparabilă situația de atunci cu cea din Ucraina de azi.
Mă uitam peste reacțiile unora pentru care î din a e ok de folosit când scriu numele proprie țări. Este vorba de reacții la câteva știri despre cum s-au mobilizat mulți prahoveni, care s-au decis să ajute concret. Îi știu pe cei care varsă lături peste cei care fac un bine unor semeni. Sunt printre cei care pun emoticoane cu maimuțoi care râd la accidente cu victime. E poza lor de profil emoticonul zâmbitor. Este felul de a claxona în public al tâmpitului care se bucură de răul altuia și se enervează cumplit când altul face o faptă bună. Spre exemplu, au ales să împroaște și la articolele cu preoții și călugării de la Mănăstirea Turnu, cei care s-au oferit să găzduiască refugiați (femei și copii).
Vezi AICI și AICI detaliile gestului remarcabil al celor de la Mănăstirea Turnu.
Sunt oameni deosebiți cei de la Turnu. Am zis că este imposibil să apară vreun redus mintal care să aibă ceva de spus de rău. Însă nimic nu este imposibil, așa că i-am blocat imediat. Ce să discuți cu ei? Ce să îi spui unui puțintel la minte care pune problema așa: „Bine că îi ajută popii pe ăia, că de la români știu doar să fure…”? Pe bune, ce să îi spui redusului care nici măcar nu a fost vreodată acolo și care nu îi cunoaște pe cei pe care îi judecă, ba chiar îi blamează pentru un gest de omenie pură? Le-am spus simplu: MARȘ!… și i-am blocat. Sunt necivilizat cu specimenele la care fac referire? Poate, dar nu cred că se mai poate altfel.
Și mai sunt cei care bat toba cu facturile la energie, cu prețurile carburanților și alimentelor de la noi. „Păi, la cum o ducem noi, ce să ne mai intereseze de ăia?” Unuia i-am răspuns: „Păi, dacă ai probleme și sunt atât de grave, de ce nu ieși în stradă? Ce faci concret ca să îi sancționezi pe nemernicii de la noi? Sau cei din Ucraina sunt de vină?” Chiar avem probleme, chiar e evident că la multe capitole suntem tratați ca niște sclavi, dar să ne imaginăm cum ar fi fost să fim sclavii rușilor. Întrebați-i pe bunici sau folosiți google search. Abia au trecut 32 de ani.
Cât despre problemele grave de la noi, poate devenim ceva mai incisivi în proteste, nu ale mizerabililor care fac din necazul omului capital politic, ci proteste masive împotriva sfertodocților care ajung lideri la noi și decid. Poate ieșim din ”vitejia online” și o arătăm în stradă. Acum ne bat la ușă probleme grave. Unele au legătură cu influențele externe asupra prezentului și viitorului nostru, altele țin de latura pur umanitară, cea care ne dă speranța că nu suntem o specie pierdută.
În fine, e greu cu ei. Nu are sens să te pui cu ei, pentru că nu există argumente pe care să le priceapă. Pierzi înainte de a încerca măcar cu argumente logice, de bun simț. Ei le știu pe toate. Eu recunosc că nu… Și vin vremuri cumplit de grele.
”Ce ne interesează pe noi, că doar nu la noi e conflictul?” Ignorantule (!!!), e la ușa noastră, iar mâine poate fi în casa ta. Nu de alta, dar l-ai auzit pe viezurele psihopat de la Moscova ce atacuri verbale lansează la adresa României. Sau nu l-ai auzit? Sau nu l-ai înțeles? Măcar din instinct de conservare ar trebui să stai mai rezervat. Și dacă mâine ți-o furi, pariez că îți iei catrafusele și o tai rapid, iar cei care se vor apăra sunt chiar cei care astăzi ajută niște suflete nevinovate, gonite de nenorocirea numită război.
În general, în situații de genul ăsta, obișnuiesc să spun: „Prietene, să te ferească Dumnezeu, să nu treci prin ce trec alții!” Acum nu simt să spun la fel, așa că le doresc sincer să simtă măcar o zi cum e să le bage vreun nebun grenada în fund, ei să fugă încotro văd cu ochii, pentru că asta știu cel mai bine să facă, iar pe unde trec să nu le deschidă nimeni ușa sau să le arunce fie și în silă o bucată de pâine. Parcă-i și văd… „Ce lume nenorocită, ce suflete mici…”
Ajută (dacă vrei și poți) sau taci. Dacă insiști să claxonezi, înjurându-i pe cei care din puținul sau prea-plinul lor oferă… DISPARI!
