Începând cu 2 iunie se dă startul campaniei de vaccinare a adolescenților între 12 și 15 ani. Uitându-mă pe rezultatele parțiale ale sondajului efectuat de Observatorul Prahovean,  fără nicio surpriză din păcate, am observat că în proporție de 61% cititorii au votat „NU” la întrebarea „Sunteți de acord cu vaccinarea copiilor cu vârsta între 12 și 15 ani?”. Doar 35% au votat „DA” iar cei pe care nu îi interesează au totalizat în procent de 4%.

Din păcate este în trendul județului acest rezultat și, mai ales, în trendul municipiului reședință de județ, Ploiești. Sinaia și Câmpina stau mai bine ca Ploieștiul. Nu știu însă cât de relevant este acest lucru…

Întâmplător fac parte din categoria părinților care au copii în această grupă de vârstă. Deși nefiresc pentru unii, care consideră că părerea copilului nu contează, noi am întrebat domnișoara de 14 ani dacă vrea să se vaccineze. „Da, normal că mă vaccinez! Vreau și eu să plec liniștită în vacanță și să scap de masca asta nenorocită! Dacă voi v-ați vaccinat, normal că vreau să mă vaccinez și eu!”

O gândire simplistă, veți spune probabil. Nu este nicio surpriză însă că, la vârsta asta, copiii au o gândire simplistă. Se gândesc la interesele lor mai presus de orice. Bazal, nici nu trebuie să le ceri altceva. În plus, este clar că ceea ce văd în casă, aplică fără să se gândească prea mult.

„Mami, dacă mă vaccinez mai trebuie să port mască în magazine?”, a fost o altă întrebare a fiică-mii. „Da, normal că trebuie să porți. De unde știu cei din magazin că ești vaccinată, scrie pe fruntea ta?”

„Dar la școală mai trebuie? Acolo pot să aduc adeverință că m-am vaccinat.” Da, în principiu are dreptate. Dar, având în vedere că termenul de rapel pentru Pfizer este de 3 săptămâni, iar după rapel trebuie să treacă 14 zile cel puțin, clar nu va prinde sfârșitul de an școlar vaccinată complet. În ultima săptămână de școală abia va face doza a doua. A fost puțin dezamăgită, dar i-a trecut destul de repede la gândul că, în toamnă, are o șansă să înceapă școala fără mască pe față.

Ca părinte de copil viitor vaccinat îmi doresc, în cazul în care în septembrie se va decide continuarea purtării măștii în spațiile închise și mai ales în școli, ca cei vaccinați să nu fie obligați să mai poarte mască la școală. Cum se va ști dacă un copil este vaccinat sau nu? Păi la școală este mult mai simplu decât la magazin sau la restaurant. Fiecare copil are un dosar la cabinetul medical. La acel dosar se depune copie după adeverința de vaccinare. Astfel, la clasă, profesorii vor ști exact care este situația fiecărui copil.

Având în vedere că rata de eficacitate a vaccinului Pfizer la copiii cu vârsta între 12 și 15 ani este, conform testelor, de 100%, nu văd care ar mai fi motivul pentru care aceștia ar mai trebui să poarte mască… la școală sau oriunde.

Nu mi se pare corect față de acești copii, de cei vaccinați vorbesc, să fie obligați să mai poarte mască în continuare. Pentru ei, la vârsta aceasta, este foarte importantă imaginea, și ar fi de-a dreptul frustrant pentru ei, dacă s-au vaccinat, să poarte mască în continuare.

Vaccinul și copiii noștri cobai

Ceea ce nouă, oamenilor moderni, ne lipsește cu desăvârșire este solidaritatea. Fiecare gândește nu mai departe de propria piele: „Dacă eu sau copilul meu nu suntem în zona de risc, de ce să ne vaccinăm?”

Degeaba le spui unor astfel de oameni că ei și copiii lor pot fi purtători și că în prin vaccinare îi protejează pe cei vulnerabili, pe cei care chiar nu se pot vaccina. Nu există solidaritate din acest punct de vedere. Ba mai mult, ai toate șansele să îți iei și câteva înjurături și câteva „aprecieri” deloc pozitive.

Puțini sunt cei care se gândesc în urmă. Toți blamează „big farma” și interesele oculte ale acesteia. Nimeni nu se gândește că dacă această „big farma” n-ar fi existat, mulți dintre ei înșiși nu ar fi ajuns să populeze Terra.

Tot ce înseamnă medicamente, vaccinuri, li se datorează celor din industria farmaceutică. Speranța de viață a crescut în ritm alarmant, „selecția naturală” nu mai există datorită (sau din cauza) acestor companii farmaceutice. Mulți înaintea noastră au fost „cobai” și datorită lor au fost eradicate boli grave, cum ar fi poliomielita și variola, boli care contribuiau la „selecția naturală”.

În ultima vreme sunt din ce în ce mai mulți „steeriști” (adepți ai convingerilor Oliviei Steer, care, între noi fie vorba, are copiii vaccinați dar îi sfătuiește pe alții să nu-și vaccineze copiii). Din cauza lor au început să apară cazuri de boli eradicate. Pe asta nu o vede nimeni?

Ce înseamnă că suntem cobai acum, noi și copiii noștri? Exact ce a însemnat pentru generațiile anterioare introducerea vaccinului anti-polio, de exemplu. A dat rezultate acest vaccin? Da, a dat. Așa cum dă acum și cel anti-COVID. Diferența majoră este că acum vocile anti vaccin sunt mai puternic auzite prin intermediul mass-media și al rețelelor de socializare. Și se crează isterie în masă.

Campania de vaccinare în școli

Acum un an, înainte de apariția oricărui vaccin, odată cu ridicarea lockdown-ului, am ieșit la o plimbare pe Bulevardul Castanilor. La un moment dat vine la fiică-mea un puști de vreo 7-8 ani cu un fel de revistă. Fără să îi spună nimic, i-o întinde și pleacă înapoi pe banca de unde se ridicase. Am luat revista și am răsfoit-o. Am citit detalii șocante, demne de filme pe Netflix, despre ce se întâmplă de fapt la testarea PCR, despre cum se va introduce în organism, odată cu apariția vaccinului, numărul fiarei, 666, și, bineînțeles, ce îmi place mie cel mai mult, orchestrarea situației globale de către oculta mondială.

Campania anti-vaccin și anti testare a apărut cu mult înainte de primele vaccinuri. Toți „nostradamușii” știau ce urma să se întâmple.

Acum, avem vaccin, chiar și pentru adolescenți, dar campania pro-vaccinare este atât de slabă în rândul acestora încât… lipsește cu desăvârșire.

„Ați discutat cu profesorii la școală despre vaccin?”, mi-am întrebat copilul care se încadrează în respectiva categorie de 12-15 ani. „A, nuuuu. La noi nimeni nu vorbește de asta. Probabil profii nu vor să se pună rău cu anti-vacciniștii, și avem o grămadă în clasă. În plus, am eu așa, o senzație, că profii noștri nu prea sunt cu vaccinarea…”, mi-a răspuns. Și a continuat dându-mi câteva exemple de profesori care „cred” că s-au vaccinat și de alții care „cred” că nu se vor vaccina niciodată. Cel puțin la ea în clasă, la școala unde învață, până acum vaccinarea este un subiect aproape tabu. Este normal?

Știu că într-un final decizia este a părinților dar, ar putea totuși începe și în școli o campanie pro-vaccinare.

Așa cum au știut să dea norme peste norme de igienă și comportament, nu ar fi normal să distribuie și flyere (chiar și în format electronic) pentru vaccinarea grupei de vârstă 12-15 ani?

„Stai să vezi, după ce mă vaccinez, cum vor sta colegii cu ochii pe mine să îmi vadă transformarea.”, mi-a spus fiică-mea pe un ton jumătate amuzat, jumătate amar. Da, e conștientă ce colegi are în clasă iar profesorii, mai mult ca sigur, nu o vor ajuta cu nimic.

„Și cu toate astea vrei să te vaccinezi?”, am întrebat-o încă o dată pentru a fi siguri.

„Da, normal că vreau! Treaba lor ce cred sau ce zic! Ai uitat când te-ai vaccinat în februarie și m-au întrebat dacă mai trăiești?”

Așa că în week-end mergem să facem prima doză de vaccin. Este alegerea corectă pentru toți.

Copiii voștri se vaccinează?

Sursa foto economica.net