Omul care se ruga să fie rău…

6

Se spune că era odată un om care se ruga tot timpul să fie rău. Cine l-a auzit spunea că s-ar fi rugat așa: “Doamne Dumnezeule, ascultă ruga mea fierbinte și dă Doamne să fie rău !” Oamenii din jurul lui îl ponegreau și îl evitau deja în mod constant. Când era în orice împrejurare, chiar și la cârciumă, deodată îl vedeai că începe să se roage arzător la Dumnezeu să fie rău.

“Omule, ți s-a urât cu binele!” îi spuneau oamenii din jurul lui dar nimic, el continua să hulească.

La muncile câmpului era tot timpul înlăturat din grup și era nevoit să muncească mai tot timpul singur. Nevasta, la fel și ea, l-a părăsit pentru că îl considera un om cu inima haină și putredă. Dar lui nu-i păsa, treceau zilele pe lângă el, treceau anotimpurile și anii pe langă el iar el nu prididea cu rugăciunile sale către Dumnezeu.

Într-o buna zi, un om mai hâtru, auzindu-l rugându-se, îl intrebă: “Bine omule, de ce hulești ? Dacă ai trecut de partea necuratului, de ce nu te rogi la acesta ca să fie rău ? “

Omul nostru, îi răspunse molcom: “Mă rog celui atotputernic. Și acesta este doar Dumnezeu !“

Nicio comunitate nu-l mai primea în sânul ei și nici în biserică nu mai era binevenit pentru că era considerat un blasfemiator și astfel preoții și enoriașii îl considerau un paria deși omul le tot spunea că el este credincios și se declara un iubitor de Dumnezeu. Pentru faptul că se ruga tot timpul să fie rău, nimeni nu îl considera ca fiind un bun companion întru credință.

Astfel, înlăturat fiind de către oamenii din jur și de către comunitate în general, nemaiputând să-și câștige în niciun fel existența, omul alese fără să stea prea mult pe gânduri, singura ocupație pe care și-o dorise dintotdeauna și care îi oferea din plin satisfacție dar și distanțarea necesară față de oameni, făcându-l astfel stingher în fața lumii. Se făcu oier.

Reuși să convingă unii apropiați și câteva rude mai binevoitoare să-i dea în păstorit oile și plecă pe munte. Începu să-și construiască stâna și staulul, își tăie lemne pentru iarna, pregăti ceaunele pentru brânză, caș și urdă și își ciopli cu mâinile proprii toate putinelele pentru depozitarea laptelui și untului.

Într-o buna zi, pe când era cu oile la păscut pe o muchie de deal, găsi într-un șanț săpat de ploaie cu o noapte înainte, un pui de câine, zgribulit, costeliv și plin de purici. Omul îl luă și îl îngriji. Îl duse la căldură, îi dete de mâncare, îl spălă și îi oferi afecțiune. Câinele crescu mare și mândru iar de stână nu se mai apropia de-acum picior de străin sau de fiară hrăpăreața. Pentru aceasta, oile pășteau acum liniștite și dădeau lapte bun și lână fină, fătau miei grași și se înmulțeau văzând cu ochii. Din ce în ce mai mulți oameni din comunitate își duceau de-acum oile la omul nostru să li le păstorească și omul deveni un oier renumit.

Într-una din zile coborî în vale să dea la argăsit niscai saci cu lână și după mult timp de când n-o mai făcuse se opri și la vechea crâșmă din sat. Oamenii îl recunoscură dar de-acum îl priveau cu alți ochi și îi acordau respectul cuvenit prin renumele de oier priceput și corect pe care și-l câștigase.

Cum stătea el singur la masă și se cinstea cu o cinzeacă, omul cel hâtru care intrase și mai demult în vorba cu el, se apropie și îi puse mâna pe umăr zicându-i: “Văd că nu te mai rogi la Dumnezeu sa fie rău. Ai renunțat ?”

Omul nostru zâmbi dar nu-i răspunse.

Celălalt continuă: “Ia spune, care e secretul succesului tău ca cioban ? Când ai plecat din sat la stână, nimeni nu credea că ai să treci peste prima iarnă !”

Omul nostru, se întoarse către curios și îi răspunse senin. “Nu e niciun secret. Dumnezeu mi-a ascultat ruga.”

“Cum așa ?” se arătă mirat primul, în timp ce alți și alti oameni se apropiară curioși.

“E adevărat că m-am rugat fierbinte la Dumnezeu sa fie rău. Iar Dumnezeu, în mărinimia și înțelepciunea Sa nemărginită mi-a îndeplinit dorința. Chiar este rău !”

“Este rău ? Ce este rău ?”

Omul nostru se ridică de pe scaun, își puse bocceluța pe umăr și înainte sa închidă ușa cârciumii în urma sa, întoarse capul și spuse zâmbind: “Câinele.”

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0785 075 112 pe WhatsApp sau Signal.

Vreau să mă abonez la serviciul de mesagerie WhatsApp - Trimite un mesaj pe Whatsapp cu textul VREAU SĂ MĂ ABONEZ la numărul de telefon la 40785 075 112

6 COMENTARII

Lasă comentariul tău. Click AICI

Comentariul tău
Numele tău