Culiță Sterp și polițistul din Brașov, Dani Cek, salvatori pentru Sofia, fetița din Breaza, azi în vârstă de patru ani și jumătate, care, cu o forță uluitoare, luptă încă de când s-a născut cu peste 32 de diagnostice cutremurătoare.
Povestea Sofiei e, cu siguranță, una care „bate filmul”. Încă de când a deschis ochii în această lume, micuța prahoveancă luptă. Doar șapte kilograme de om, la vârsta la care alți copii zburdă prin parc, și eforturi uriașe din partea unei mame care mereu și-a spus că niciun efort nun e prea mare pentru fetița ei. „Dacă Dumnezeu mi-a dat această cruce, o duc”, spunea Andreea Gurgu în 2021.
Tot atunci, prahoveanca, timp de 15 minute, nu a făcut altceva decât să îmi enumere diagnosticele pe care micuța Sofia le-a primit încă de naștere. Totul, cu minuțiozitatea, deloc dorită, a unui specialist.
Andreea rămâne acea mamă care nu s-a plâns niciodată. A îndurat, a tăcut și a luptat. Pentru ce? Pentru ca fetița ei să respire și să lupte cu boli atât de multe, de grave și greu de dus de un suflet nevinovat. Tânăra mămică a spus atunci, în 2021, spune și azi, în 2025, cu voce stinsă, că va lupta până în ultimul moment pentru a o salva pe Sofia Maria. Nu știe când va fi acel ultim moment și speră să nu afle vreodată.
„Au fost zile în care îmi înghițeam rușinea și mă rugam de oameni să mă ducă la spital”
„Au fost zile când nu aveam ce pune pe masă. Când frigiderul era gol și inima plină de teamă. Nu știam ce să mai vând, nu mai aveam de unde să mă împrumut. Îmi vândusem până și adidașii din picioare, doar ca să pot cumpăra o pâine și un lapte cald pentru fetița mea.
Au fost zile în care îmi înghițeam rușinea și mă rugam de oameni să mă ducă la spital. Știam că n-am cu ce să le plătesc, dar n-aveam de ales. Era vorba despre fetița mea. Mă uitam la singurul televizor din casă și mă întrebam dacă mai pot trăi cu o liniște falsă sau să-l vând, ca să ajung cu fetița la niște analize de sânge.
Au fost zile în care eram internată într-un salon, la Timișoara, și mă rugam în gând ca cineva, oricine, să-mi treacă pragul cu o farfurie de mâncare. Mă țineam tare pe dinafară, dar înăuntru mă rupeam în bucăți. Mergeam pe stradă, cu pași rătăciți, fără să știu încotro s-o iau.
Aveam sentimentul că pierd tot, și mai ales, că o pierd pe ea, pe fetița mea. Au fost zile în care m-am simțit cea mai neputincioasă mamă de pe lume. Nu pentru că n-aș fi vrut, ci pentru că nu mai aveam cu ce. M-au judecat mulți. Au aruncat cuvinte, dar n-au știut prin ce trec. Și nici n-au întrebat.
Dar tot ce am făcut, am făcut pentru copilul meu. Pentru fiecare zi în plus pe care mi-o pot petrece cu ea. Pentru fiecare zâmbet pe care încă mai am speranța să-l văd.” , ne-a povestit Andreea Gurgu.
Strigăt de ajutor auzit de zeci de mii de oameni
Astăzi, micuța Sofia se pregătește să plece spre Barcelona, la spitalul Sant Joan de Deu. Medicii de acolo au promis că vor face tot ce le stă în putere pentru a o salva și pentru a o ajuta să ducă o viață cât mai aproape de normal.
Incredibil este faptul că, în doar 24 de ore, strigătul de ajutor al unei mame disperate s-a făcut auzit. 60.000 de euro au fost necesari pentru salvarea micuței prahovence. 60.000 de euro pentru o viață mult prea chinuită.
Cum Dumnezeu lucrează întotdeauna prin oameni, banii s-au strâns. Și mult peste, undeva la peste 100.000 de euro. Polițistul din Brașov, care i-a ajutat și pe gemenii Mario și Medeea, frățiorii diagnosticați cu parapareză spastică ereditară tip 56, a căror poveste poate fi citită AICI, este exact acel om în fața căruia merită să te înclini.
În fața lui și a zecilor de mii de oameni care, după cum ne-a povestit Andreea, mama Sofiei, au donat de la un leu până la 10.000 de euro. Totul pentru ca Sofia, mâna de om de doar șapte kilograme, să fie, într-o bună zi, bine.
Mesajul disperat al polițistului Dani Cek
„Culiță Sterp, nu cred că îți mai aduci aminte de mine, dar te-am întâlnit într-o noapte, în Brașov. Eram la serviciu și te-am oprit să facem o poză. Îți scriu aceste rânduri fiindcă știu că și tu ai un suflet mare. Te cunosc și știu câți oameni ai ajutat. De asemenea, știu că primești multe mesaje și nu ai cum să alegi mereu. Nici timp pentru frumoasa ta familie nu ai, fiind mereu plecat.
Dar sper ca rândurile acestea să ajungă, într-un final la tine.
Vreau să-ți lansez o provocare și te rog să o accepți cu inima deschisă. Nu pentru faimă, că te cunoaște o țară întreagă, ci pentru că știu că îți pasă. Știu că și tu crezi în bine, în oameni, în puterea de a face diferența.
Dacă vei răsfoi pagina mea, vei vedea că, dincolo de uniforma pe care o port, stă un om simplu, care încearcă să schimbe ceva. Fac asta de câțiva ani buni și nu știu cât timp voi mai putea continua. Probabil atât cât îmi va permite Dumnezeu.
Zilele acestea lupt pentru Sofia, o fetiță cu cu zeci de diagnostice cumplite, care apasă trupul ei firav. Fetița asta se stinge încet, sub ochii mamei ei, Andreea Gurgu, o mamă care urlă de neputință fiindcă nu are 60.000 de euro pentru a-i salva viața într-o clinică din Barcelona. O singură șansă are, de care încerc să mă agăț cu toată puterea mea, împreună cu cei de pe această pagină.
Îndemn toți oamenii să doneze și, încet, au început să se strângă bani în conturile mamei. Dar este o luptă grea pentru mine. Nu pot reuși singur. Mi-e tare greu.
În speranța că îmi vei răspunde, te asigur că îți voi sta la dispoziție cu orice detaliu.
Te provoc, Culiță, să rupi puțin din timpul tău și să distribui măcar povestea Sofiei, să donezi, oricât poți, sau măcar, să lași un mesaj de încurajare pentru mama ei.
Cu speranță,
Un simplu polițist”, scria Dani Cek pe 22 mai.
Iar răspunsul a venit și banii s-au strâns. Nu doar 60.000 de euro, ci undeva la 100.000. În doar 24 de ore.
Azi, mama micuței brezence plânge. De data aceasta, însă, de fericire
Astăzi, mama Sofiei, fetița din Breaza a cărei viață a însemnat doar durere, plânge. Nu de disperare, însă, ci de fericire. Va pleca cu micuța ei spre Barcelona miercuri, 4 iunie. Va zbura sperând că medicii de acolo vor face minuni. Așa cum au făcut și zecile de mii de oameni care au pus mână de la mână pentru a ajuta un suflet nevinovat și mult prea chinuit.
Povestea aceasta e doar una din sutele, poate miile, care au în prim plan copii ce luptă pentru viață. Povestea aceasta nu e decât încă o dovadă a faptului că mulți dintre oamenii din jur sunt frumoși cu adevărat și merită toată aprecierea.
Azi, pentru Sofia Maria, ei au scris încă o poveste. Una de care, cu siguranță, fetița, când va crește, își va aduce aminte și va ști să spună simplu: „vă mulțumesc”.
