De ce oare nu se mai fac astfel de filme în ziua de astăzi? Unii dau vina pe curentele milenialiste de tip “woke” sau “cancel culture”, alții, pur și simplu, invocă ignoranța, mercantilismul sau ultra-liberalismul dus la extrem.
Tot ce știm sigur însă este că nu vom mai vedea niciodată pe marile ecrane, astfel de producții cinematografice. Dealtfel, în toate ramurile artei moderne, ținta principală, cu mici excepții, nu mai este sufletul omului, ci banul său.
Filmele:
Filmele pe care vi le voi propune pentru astăzi, nu au fost create pentru recorduri de box-office. Nu căutați la faptul ca ambele filme sunt producții alb-negru; căutați, în schimb fondul și nu forma acestor diamante cinematografice. Precum un giuvaergiu antwerpian veți descoperi în ele, mai degrabă, miezul lor nefisurat și mai puțin numărul fațetelor cele prismate.
Chiar dacă, ulterior lansării lor s-au scris munți de recenzii despre aceste pelicule, ele nu s-au vrut a fi, de la bun început, nimic altceva, decât niște grăitoare declarații despre gândirea umană.
Filmul mai vechi este despre credință. Atenție, am spus credință, nu religie! Veți fi de acord cu mine, poate, când la finalul filmului veți constata un cadru anume, în care liderul spiritual al acelei comunității este cel care îngenunchează, cel de pe urmă. (Film suedez de impact și introspecție.
Citește și Festival de Film și Sport la Băicoi, începând de astăzi. Prima ediție vine cu ateliere dedicate copiilor și adulților din Ucraina
La nici 12 ani după lansarea acestei producții, un alt regizor scandinav, Carl Theodor Dreyer, lansa pelicula daneză cu același nume, despre care criticii au spus că a fost chiar mai reușită decât prima. Eu însă v-am propus pentru astăzi, originalul 🙂).
Filmul mai nou este despre religie. Atenție, de data asta am spus religie, nu credință! Probabil că veți fi de acord cu mine atunci când veți descoperi, până la finalul acestuia, care dintre cei doi corifei ai baroului a fost adevăratul sclav al dogmelor. (Film american, cu inegalabilii Spencer Tracy și Gene Kelly; doi actori ai comediei care ne dovedesc că sunt la fel de mari actori și în roluri dramatice. Actorul Fredric March este la rândul său, deținător al unui Premiu Oscar. Urmărindu-l în acest rol veți afla și de ce?).
Un singur lucru mai adaug: În cele două filme ar fi putut fi vorba, la fel de bine, despre orice confesiune din lumea asta. Problema va rămâne însă, peste tot, mereu și mereu, aceeași: faptul că, fundamentalismul religios viciază adevărata credință!
Filmul mai vechi: Ordet (Cuvântul); An: 1943, Regia: Kaj Munk; Cu: Gunn Wållgren, Holger Löwenadler, Inga Landgré; Gen: Dramă.
Filmul mai nou: Inherit the wind (Procesul maimuțelor), An: 1960, Regia: Stanley Kramer; Cu: Spencer Tracy, Gene Kelly, Fredric March; Gen: Dramă.
Melodiile:
Melodiile de azi sunt “din același film” 😉.
Melodia mai veche: Personal Jesus; Artist: Depeche Mode; An: 1989; Gen: Alternative electro-blues rock.
Melodia mai nouă: Losing my religion; Artist: R.E.M.; An: 1991, Gen: Alternative indie pop-rock.
Vizionare ori/și audiție plăcută!
