Ploiești, joi seara, aproape de ora 22.00. Frig, foarte frig, cu temperatura scăzută bine sub zero. De la geamul apartamentului său, ploieșteanul Mihai Neagu a suprins unul dintre cele mai emoționante momente din ultima vreme. (Video la finalul textului)
Cu o geantă Glovo în spate, un tânăr mergea pe stradă. Pășea anevoios, fiind vizibilă o afecțiune cu efecte locomotorii. Poate pentru unii este irelevant, nu însă și pentru cel care a avut inspirația să scoată telefonul și să surprindă momentul.
Posibil, din cauza orei, să fi fost una dintre ultimele lui livrări prin Ploiești, poate drumul către casă. Am privit imaginile de câteva zeci de ori, gândindu-ne cum se simțea acel tânăr. Nu compasiunea este sentimentul dominant, ci admirația. Muncește! O face pentru o brumă de bani, pentru a-și câștiga pâinea. Nimeni nu umblă pe jos, prin frig, de plăcere.
Nu îi cunoaștem povestea, deși ne-ar plăcea să o aflăm, să o putem spune tuturor, mai ales celor care au pensii speciale, celor care se pensionează la vârste fragede, pentru că sunt epuizați, stresați… sărăcuții. Am vrea să știm ce este în sufletele lor, dacă este ceva, în momentele în care urmăresc cele 15 secunde de DEMNITATE. Dacă undeva există un handicap, cu siguranță nu la cel din imagini este.
Facem pariu ca tanarul nici nu tine cu dintii de un loc de parcare special pentru el? Apropo, nu vreti sa faceti niste demersuri la niste autoritati ale statului, care sa verifice legalitatea certificatelor de handicapat care le confera drepturi speciale tuturor detinatorilor? Zona Cina, ca si altele de altfel, incepe sa se umple de locuri de parcare pentru persoane cu dizabilitati, desi proprietarii sunt verzi si rumeni in obrajii rotunjori… Inteleg ca legea e lege, dar nu prea par a fii „dizabilitati” in vreun fel, in afara de a fii arsi pe dinauntru de dorinta de a avea un loc de parcare asigurat in fiecare zi…
Regret ca nu va pot trimite un film cu o ceata de ” defavorizati ” care cer de lucru. N=am reusit sa-i gasesc.