Timp de un an, Kevin a fost copilul care descoperea lumea împreună cu părinții săi, care știa de cucu-bau, care râdea la diverse giumbușlucuri ale celor mari, care reacționa când era strigat pe nume… După un anișor, micuțul parcă a intrat într-o bulă. Iar de atunci nu mai vorbește, nu reacționează când i se spune pe nume, nu se mai amuză. Rar se întâmplă să iasă din această lume și să le dea părinților lui o speranță că notele autiste cu care a fost diagnosticat pot fi învinse.
Pentru mulți, povestea lui Kevin, în vârstă de aproape trei ani și jumptate, pare a fi ca a multor altor copii care au astfel de diagnostice. Însă fiecare situație de acest gen este o dramă pentru părinții care primesc vestea că trebuie să înceapă o luptă grea cu un dușman invizibil, pe termen nedeterminat și fără nicio garanție că lucrurile vor avea un final fericit.
Pentru soții Lopătaru, din Băicoi, ceea ce a început ca o etapă frumoasă a vieții, avea să se transforme un an mai târziu într-un coșmar. Copilul lor, cel vesel și jucăuș, nu mai era la fel. Era absent la tot ceea ce-l înconjura. Știindu-l sănătos, chiar dacă avea anumite semne de întrebare în privința comportamentului, mama a tot sperat să fie o pasă, iar Kevin să revină la comportamentul normal.
„De la trei luni am mers cu el în Anglia, acolo unde lucra soțul. Fiind în concediu de creștere copil, eu m-am ocupat de el. A fost totul bine și frumos până la vârsta de un an. De atunci a început să evite contactul vizual, să nu mai răspundă la nume. Nu mai era el, cel cu care mă jucam cucu-bau, cel cu care comunicam etc. M-a pus pe gânduri această situație, trecându-mi prin minte că ar putea fi ceva probleme de sănătate, dar am refuzat să cred în gândurile astea. La un an și jumătate am revenit în țară, în vacanță, și am mers la medicul de familie. Aici aveam să primim prima veste care ne-a schimbat toată viața“, ne-a mărturisit Georgiana Lopătaru.
După o oră de consult, de întrebări, de așteptări, medicul de familie a anunțat-o pe mamă că s-ar putea ca micuțul să aibă autism sau ADHD și i-a recomandat să meargă la specialiști.
Un diagnostic care a venit ca o furtună peste cei doi părinți. Ce înseamnă diagnosticele astea? Sunt vindecabile? Încotro să se îndrepte? Ce vor face de acum înainte? Ce va face copilul dacă nu se va recupera?
A venit și confirmarea specialistului care le-a spus celor doi că Kevin are note autiste și că trebuie să înceapă de urgență terapia ABA.
Au plecat în Anglia, au făcut toate demersurile, numai că au avut de așteptat luni bune până când copilul a putut să înceapă activitățile cu o terapeută româncă. Cele două ore, mult prea puțin față de recomandările pentru astfel de situații, și-au spus cuvântul, iar copilul a început să înregistreze progrese. Doar că minunea a ținut puțin, terapueta a rămas însărcinată, iar soții Lopătaru s-au văzut nevoiți s-o ia de la capăt cu căutările. Între timp, Georgiana, mama lui Kevin a încercat să lucreze cu el.
„Dar nu a fost la fel de cooperant. Eu nu am studii în domeniu și am lucrat așa cum am văzut, citit, crezut de cuviință. Doar că nu am reușit să-i captez atenția, devenea agitat foarte repede“, ne-a mărturisit mama.
La începutul anului, Georgiana a revenit în țară, împreună cu Kevin, în speranța că, poate, aici se vor descurca altfel. „A rămas soțul la muncă în Anglia, iar noi continuăm lupta aici. A fost greu să găsesc locuri în centrele de terapie. Până la urmă, am reușit la Buftea și Plopeni, a început și cursuri de echitație și urmează și cele pentru motricitate“, ne-a spus tânăra mămică.
Doar că toate acestea costă, se ridică la peste 5000 de lei/lunar. „Singurele venituri sunt cele trimise de soțul meu care lucrează în construcții, completate și de ajutorul părinților. Eu, momentan, nu pot lucra pentru că sunt cu el la fiecare pas. Ne descurcăm foarte greu. Sunt și cheltuielile cotidiene, dar facem tot posibilul ca el să facă aceste terapii. Poate că sunt șansa lui. Acum e mic și ne are pe noi, dar când va fi mare, iar noi nu vom mai fi?!”, ne-a mai spus mămica.
Au căutat răspunsuri la întrebările privind cauzele problemelor lui Kevin, însă nu știu ce să creadă pentru că ipoteze sunt multe și diverse, plecând de la vaccinul ROR până la starea emoțională a mamei în timpul sarcinii. Acum însă, cel mai mult vor să aibă o certitudine asupra șanselor de recuperare… Ar dar orice să le vorbească, să-l vadă fericit.
Cei care vor să le fie alături soților Lopătaru în această luptă pe care o duc pentru micuțul lor, Kevin, o pot face donând orice sumă în conturile deschise la Banca Transilvania, titular Georgiana Gabriela Lopătaru
RO60BTRLRONCRT0541354801 -RON
RO10BTRLEURCRT0541354801 – EURO
COD SWIFT – BTRLRO22
Banii vor fi direcționați integral în acoperirea costurilor terapiilor.
Foto: arhivă personală Georgiana Lopătaru
