Vicepremierul Dragoș Anastasiu susține duminică după-amiază o conferință de presă după ce în spațiul public a apărut informația că a dat mită unui funcționar ANAF.
Vicepremierul a recunoscut că a mituit un funcționar ANAF
Vicepremierul numit recent de Ilie Bolojan a dat o declarație prin care a recunoscut că a semnat un contract fictiv prin care s-au mascat plăți de mită către funcționara ANAF.
Instanța a confirmat că Anastasiu a dat mită în formă continuată. Acesta a plătit timp de opt ani câte 2000 de euro, pentru ca firmele sale să nu aibă probleme cu fiscul. În total, șpaga a fost de 150.000 de euro. Detalii AICI
Cum a justificat Anastasiu darea de mită (live text hotnews.ro)
„N-am venit să mă poziționez ca victimă, ci să vă dau câteva explicații pentru a înțelege contextul. O să încep cu contextul anilor 2005, 2006, 2009, așa cum l-au avut companiile conduse de mine în acea perioadă. Am avut o companie care făcea transporturi internaționale, avea suficient de multe autocare, mulți angajați, o activitate care este în așa fel reglementată încât e necesară rambursarea de TVA.
Aș vrea să vă povestesc relația noastră cu statul român la acel moment. Trei ani de zile compania mea a fost anchetată de poliția economică, cu suspiciunea de evaziune fiscală. S-a constatat la un control la graniță al câtorva autocare ale subantreprenorilor noștri că erau mai mulți pasageri decât bilete prezente. Au venit să verifice ultimii cinci ani, 500.000 de bilete, era un munte de cutii.
Ne-au solicitat să detașăm un om ca să fie prezent la verificări, am detașat un om acolo. Lucrul acesta a durat trei ani. După ceva timp am întrebat mirat ce anume caută pentru că am zis că poate putem să ajutăm, au spus că vor să compare numărul de bilete din plicuri cu evidențele de la Poliția de Frontieră. Am întrebat Poliția de Frontieră să ne spună dacă evidențele sunt opozabile justiției și să ne dea intrările și ieșirile șoferilor noștri în perioada unui an de zile. Răspunsul a fost așa: Evidențele noastre nu sunt opozabile justiției. Ne-au dat evidențele legate de fiecare șofer în parte, evidențele erau absolut nerelevante.
Trei oameni au lucrat la Poliția Economică trei ani, timp în care rambursarea de TVA a companiei noastre a fost blocată, că așa era regula, și se adunaseră bani mulți, depășeam un milion de euro. Venise criza financiară. Pe autocarele noastre, jumătate din pasageri. Fiecare cursă era o pierdere, acum mergeam cu 25-30 de pasageri.
Situația companiei era absolut dezastruoasă, motiv pentru care am tot încercat să urgentăm finalizarea anchetei. După trei ani și ceva am fost chemat și mi s-a spus: Nu avem absolut nimic ce să vă reproșăm. Pe un sens aveți mult mai multe bilete decât avem noi evidențe, pe alt sens aveți ceva mai puține, dar per total aveți mult mai multe în înregistrări decât în acele evidențe de la Poliția de Frontieră, care oricum erau neopozabile justiției.
Am fost privit în ochi și mi s-a spus: După trei ani de anchetă eu nu pot să închid pur și simplu acest dosar, voi propune începerea urmăririi penale, nu pot închide dosarul pentru că s-a lucrat prea mult la el. Motiv pentru care s-a solicitat începerea urmăririi penale împotriva mea.
Am fost chemat la parchet și mi s-a spus textual: eu nu știu ce să fac cu acest dosar, pentru că nu am ce să fac cu el, de ce este la noi? Nu știu să spun. Am scris o declarație, peste două săptămâni s-a închis dosarul. Acesta este contextul în care în 2009 vine ANAF cu persoana inculpată în dosarul de care facem vorbire și începe control de fond pe cinci ani. Durează patru luni și la un moment dat colaboratorii mei vin la mine și mi-au spus totul pe contabilitate este foarte bine, dar avem probleme legate de evidențele din ștatele de plată.
Inspectoarea ne-a spus că e grav și are o propunere constructivă: Avem două variante, ori suspendăm controlul, vă uitați pe toate evidențele, le refaceți, ștate de plată de mii de persoane timp de cinci ani, și vedem ce iese – sau închidem acum controlul și vă recomand o firmă care se va ocupa de aceste lucruri, va dura câteva luni, dar eu am încredere în această firmă că va face lucrurile să se întâmple în așa fel încât să avem evidențele la zi.
Acesta e un moment în care eu și partenerul a trebuit să decidem ce facem. Aveam de ales între un posibil faliment, sute de angajați cu familiile lor, munca noastră de 15 ani, 20.000 de călători peste tot în Europa care n-ar mai fi putut să se întoarcă cu aceste autocare ale noastre acasă, sau să dau curs șantajului, să dau curs propunerii și să închidem dosarul. În măsura în care toate celelalte elemente ale controlului erau în regulă.
Partenerul meu a semnat un contract pe una din firmele noastre pe care el o gestiona și de aici încolo cred că lucrurile sunt clare în rechizitoriu. Eu nu l-am avut la momentul respectiv.
Ce anume s-a întâmplat ulterior și ideea că a durat foarte mult până când partenerul meu a mers la DNA și a denunțat. Au fost niște încercări de rezolvare a problemei, n-au fost de succes, după care nu s-a mai întâmplat nimic, colaboratorii mei au preluat lucrul, au refăcut toate ștatele de plată pentru ca la sfârșit să vedem că sumele plătite de noi către stat erau mai mari decât ar fi fost nevoie.
La un moment dat, au început să fie solicitări de excursii din partea funcționarului de la ANAF și a firmelor respective, care s-au soldat cu facturi pur și simplu neplătite, un an, doi, trei, patru. Eu n-am avut informații cu privire la faptul că de exemplu facturile nu erau plătite și la un moment dat lucrul acesta a explodat, am aflat, am întrebat de ce, mi s-a spus că de frică pentru că persoana respectivă a mai venit în control la noi cu alte ocazii și că de fiecare dată cu aceeași severitate, aceleași țipete, amenințări la adresa colaboratorilor mei, a introdus acest sistem de teroare care a generat frică, de a pune presiune pe reziliere de contracte, pe plata facturilor etc.
Am decis cu partenerul să spunem adevărul, el semnase contractul, el a fost cel care a depus denunțul, eu am fost martor, am știut în primă fază, mi-am asumat într-o situație de foarte mare criză. Ce s-a întâmplat apoi ați văzut.
Am fost declarat șpăgar, aș vrea să vă spun din start că s-a făcut un studiu cu privire la șpăgi în România – există două tipuri, șpăgi de supraviețuire și șpăgi de îmbogățire. În anii `90 era cu plicul sau cu geamantanul, din anii 2000 lucrurile s-au mai sofisticat, se merge cu contracte de consultanță.
Din punctul nostru de vedere, treaba a fost în zona de supraviețuire. În perioada de timp în care au continuat aceste contracte, facturi neplătite, în toată perioada asta a fost zona de frică și supraviețuire. În toată această perioadă compania mea a plătit 75 de milioane de RON impozite la stat. Nu a fost nicio secundă, dar nicio secundă, evaziune fiscală. Avem toate veniturile înregistrate, toate salariile plătite oficial, spre deosebire de foarte multe firme. În niciun moment nu a fost vorba de zona cealaltă, care se cheamă îmbogățire.
E imaginea pe care v-o pun pe masă cu cea mai mare sinceritate. Este totuși în rechizitoriu dacă nu mă înșel. Asta este realitatea, niciuna alta.
Cu privire la calitatea mea, s-a născut o dispută care este una juridică, dacă am fost martor sau am fost denunțător, sau martor denunțător. Eu vă spun ce știu eu – nu eu am semnat un denunț. Eu am fost martor și așa se vede în tot rechizitoriul. Nu am mințit când am spus că am fost martor.
Aș mai vrea să abordez un capitol despre abuzurile statului român. Am primit mii de mesaje, am citit, am văzut spațiul public, au fost foarte multe comentarii, influenceri, comentatori de toate felurile. Multe din comentarii sunt corecte, și cele cu povești similare, au fost foarte mulți antreprenori care au spus că au pățit și ei, asta este realitatea anilor respectivi și probabil și astăzi continuă într-un anumit fel. Și cele care critică pe cei care și-au asigurat supraviețuirea cedând șantajelor și bullyingului statului, și acestea sunt corecte.
Atmosfera în care antreprenorii au trebuit să își facă treaba și să crească această țară… Da, am făcut greșeli și eu, dar țara asta a crescut cu noi, într-o atmosferă complicată, într-un parteneriat cu statul care niciodată n-a fost corect și nici astăzi nu este corect. Statul este partenerul tuturor companiilor, la data de 25 ale fiecărei luni își ia dividendele pe care noi le luăm, dacă există, la sfârșitul anului. Datoria statului e să fie partener, nu dușmanul economiei.
Controalele de la ANAF. În dosar nu compania mea e singura. Un singur funcționar a avut acces multe companii și a lucrat cu toate la fel. Aleg să citesc un singur mesaj primit pe Facebook, de la Rodica Todericiu: Sunt o persoană care vă înțelege foarte bine punctul de vedere, deoarece eu am fost în anul 2004 supusă aceluiași sistem la Bistrița, am dat mită cash la primul control, dar am refuzat alte plătiți. ANAF a fost obligată să returneze 168.000 de lei în 2008, după patru ani de umblat prin tribunale.
Încurajez fiecare antreprenor să vorbească, să spună în ce condiții s-a făcut business în România și cât de bun e statul ca partener. Statul s-a ameliorat în ultimii ani, dar a fost inacceptabil ani și ani de zile.
Controalele ANPC. Am înțeles că sunt multe greșeli în HoReCa, dar una e să îți faci datoria ca stat și să reglementezi, să amendezi ceea ce nu e bine, alta este să umilești antreprenorul public pe TikTok. Umilirea antreprenorilor nu cred că este un comportament corect al statului român. Apelez la stat să nu mai facă așa ceva. Să își facă datoria.
Evaziunea fiscală. Clar că nu mai putem să funcționăm așa. De ce nu digitalizăm ANAF de atâția ani? Ucraina s-a digitalizat în doi ani de război. Nu vrem, pentru că în continuare tolerăm același comportament al controalelor…
Statul are miliarde de lei datorii la firmele private, miliarde. Vă dau exemple. Rambursarea plăților pe concediile medicale, miliarde. Plata companiilor de energie care au făcut plafonarea în energie și sunt neplătite. Am sunat doi constructori mari, ieri, și mi-au spus că au împreună 1,5 miliarde lei nefacturați pe lucruri pe care le-au prestat deja, alt miliard facturat și neplătit. Au spus că nu facturează pentru că li se spune că nu sunt bani și dacă facturează se încarcă și cu TVA.
Intrarea mea în Guvern a avut de-a face cu normalizarea, reforme poate e prea mult spus. Ca să ajungem la reforme trebuie să ne normalizăm, iar statul trebuie să devină partener, mai ales într-un moment greu ca acum, în care sunt afectați pensionari, mame, elevi. Nu mai putem continua așa, cu un stat asupritor al companiilor din România.
Ce urmează? Intrarea mea în Guvern a avut de-a face cu faptul că am vrut să ajut. M-a întrebat premierul ce vreau să fac cu restul vieții mele și i-am spus că lucrul cel mai simplu e să continui ce făceam, zona de business, să merg înainte cu proiectele. Am trăit în Germania și m-am întors benevol, a fost cea mai bună decizie a vieții mele, România e o țară plină de oportunități, care a fost tratată prost de noi toți în ultimii 35 de ani și trebuie să regândim modul în care vrem să avem o țară.
Asta i-am spus premierului că e cel mai simplu pentru mine, dar în același timp i-am spus că vreau să am impact. I-am spus că sunt dispus să fac acest pas, atâta timp cât pot să ajut. În acest climat, mie îmi este foarte clar că nu mai pot să ajut, pentru că indiferent ce aș spune și aș face va continua procesul de denigrare, bazat pe niște fapte, dar dus la extrem. Este motivul pentru care discutând cu premierul i-am spus că voi face mai mult rău decât bine și că e momentul să fac un pas în lateral, în spate, și să demisionez.
Plecarea mea din Guvern nu înseamnă că reformele premierului Bolojan trebuie să se oprească – dimpotrivă! Fac un apel public premierului să preia personal grupul de lucru pe care memorandumul trecut în Guvern îl prevede a fi înființat pentru reformarea companiilor de stat. Îl rog să țină cont de toate pregătirile făcute pentru a repune pe picioare AMEPIP.
Îl rog să continue această muncă, punându-i la treabă și pe cei din privat care și-au declarat intenția să ajute și au fost luați la țintă – nu degeaba, probabil. Nu vreau să decredibilizez imaginea Guvernului.
Am discutat foarte mult cu foarte multe organizații de business, a fost o efervescență extraordinară, au venit idei, au venit propuneri, au venit soluții, au venit oameni, cum n-a fost niciodată, pentru că au simțit că se poate face reformă. Îi rog să nu se demobilizeze.
Știu că toți mi-au trimis mesaje să rezist, să merg mai departe. Eu rezist, am trecut prin multe grele, am făcut multe greșeli și am plătit pentru ele. Să nu fie dezamăgiți că cineva venit din mediul privat face un pas în lateral. Îi rog pe toți cei care au criticat și pe toți cei din mediul privat să găsească pe cineva mai bun, pe cineva curat, perfect, dacă se poate, dar nu să stea și doar să critice.
Este momentul ca oamenii să nu mai suporte, să vorbească, să arate cu degetul către toți, OK, eu plec, să introducem măcar standardul ăsta la nivelul partidelor.
Nu, nu sunt șpăgar. Sunt un om onest și integru. Când am avut întregul adevăr, m-am dus la DNA. Reforma trebuie să continue. Plecarea mea nu va opri acest lucru, să nu se bucure prea mulți. Avem un premier decis să continue reforme”, anunță declarat Atanasiu.