Când a fost desemnat organizatorul concertului caritabil susținut de Phoenix la Ploiești, în 2013, pentru finanțarea spitalului de pediatrie, un proiect între timp abandonat de autorități, Costin Adam nici nu visa că acel eveniment îi va schimba complet viața. Au trecut aproape cinci ani de atunci, timp în care Costin a susținut numeroase concerte alături de cea mai cunoscută trupă rock din România, pierzându-și și doi buni prieteni în tragedia de la Colectiv.
Cum ai ajuns să cânți cu legendara trupă Phoenix?
Am ajuns lângă Phoenix în 2013, din postura de organizator! Știi, era visul ăla frumos cu închipuitul Spital de Pediatrie ce urma să funcționeze în fostul sediu Petrom… Un vis frumos în care eu și căâiva oameni am crezut foarte tare… Pe-atunci eu lucram la SGU – „Cimitire” 🙂 Am ceva de povestit, dar rămân pe subiect! Recte, pentru strângere de fonduri și expunere al acestui plan frumos cu spitalul sus-numit, direcțiunea m-a numit organizator, dat fiind și istoricul meu în domeniu.
Zis și făcut: am luat legătura cu Phoenix, Grigore Lese și Bucium și-am facut aranjamentul. Spectacolul și-a atins scopul, din câte știu, au intrat într-un cont ceva peste vreo 50 000 de euro… După eveniment, am ajuns cu Nicu și gașca la o masă, la o bere și impresii de după. Cum are (avem!) și acum obiceiul, acolo unde ne simțim bine după eveniment, scoatem chitara și facem un afterparty… Așa s-a întâmplat și atunci și am deschis gura, am făcut câteva piese, i-a plăcut și m-a invitat în Spania „să încercam ceva”! În următoarele 6 luni am mai ținut legătura, discutat, apoi trupa și-a schimbat formula: fostul vocalist, domnul Bogdan Bradu (om excepțional, ne-am împrietenit între timp) a luat decizia de a părăsi trupa. Februarie 2014 mă gasea acasă la Nicu și de-acolo… Aici!
Cum l-ai convins pe Nicu Covaci să devii solistul formatiei?
S-a convins singur! :))
Puțini știu că înainte de a deveni vocalistul trupei ai fost angajat la SGU Ploiești. Cu ce te ocupai?
Domnul Marcel Apostolescu, poate cel mai bun prieten al meu, era în staff-ul fostului primar… Și m-a recomandat pentru un post la Spații Verzi, însă eu trebuia să am un ochi pe sediul Petrom, pentru a mă familiariza cu spațiul pentru un eventual concurs pentru postul de administrator în cazul în care devenea Spital de Pediatrie…
Ceea ce am și făcut, am și niște detalii interesante… Mă rog, n-a mai fost cazul, după cum știi – hoție, combinații, pușcărie, și eu mi-am prezentat demisia la aproximativ o lună sau, poate, două după ce a pornit scandalul. Înainte de asta am fost ceva vreme tot în SGU, da la Cimitirul Bolovani. Profit de ocazie pentru a-mi saluta fostele colege, știu dânsele care sunt!
Esti absolvent de Agronomie, cum se împacă asta cu rock-ul?
Da, specializarea mea este Controlul și Expertiza Produselor Alimentare. Nu știu ce să zic, rocker mă aflu de la 13 ani, iar membru de trupă de la 13 ani și jumătate. Rockerii îs băieti citiți, marea lor majoritate bine școliți, de-acolo și bunul-gust.
De-aia am zis că e bine să am ceva studii, deși, îți mărturisesc, nu m-au ajutat cu mare lucru în viață: am trecut prin corporație, am avut vreo duzină de slujbe… Ce mi-a ajutat din școală a fost Limba Română – mulțumesc celor ce m-au ajutat s-o stăpânesc (cât de cât), ceva studii juridice ș Limba Engleză! Și desenul! Atât…
De curând ai concertat la Ploiețti. Cum a fost spectacolul?
La Ploiești a fost ACASĂ! Ce pot să spun – e greu să cânți în fața alor tăi, e o responsabilitate mai mare decât de obicei – îțti vezi prietenii în sală, familie, cunoscuți, trebuie să fii la măsura așteptărilor… RECUNOSC, am avut emoții mari! Dar când se încheie cu sala în picioare, eu spun că-i bine! Așa a fost și la Ploiești, ACASĂ!
În ce alte proiecte mai ești implicat?
Mai am încă proiectul din care am plecat în Phoenix, este vorba de trupa NeXuS – o trupă de metal melodic înființată în studenție, în 2003, însă odată cu COLECTIV am luat o pauză.. Avem un membru încă în recuperare, Alex Penescu, și doi pe care i-am pierdut acolo. Unul din membrii fondatori este Adrian Rugină, iar la chitară bas a fost Alex Pascu. E trist, dar sper să ne reîntâlnim cândva, cumva… Din când în când, mai cânt cu mare plăcere cu Valentin Stefan de la DOAR ATÂT, o trupă ploieșteană de mare angajament! Oricum, mai mult decât o prioritate pentru mine este PHOENIX. Le mulțumesc colegilor mei pentru instrumentiștii și oamenii care sunt: VLADY&LAVINIA SATEANU, FLAVIUS HOSU, CRISTI GRAM și SFANTULUI NICOLAE!
Un mesaj pentru cititorii observatorulph.ro?
Da, am un mesaj și pentru voi si pentru cititorii voștri (printre care mă număr): DAȚI ȘI CĂUTAȚI ADEVĂRUL! Fără nuanțe de gri și fără influențe! RESPECT!
