Nu am vrut, așa s-a nimerit… Concediul nostru la Istanbul a coincis cu declanșarea protestelor generate de arestarea primarului orașului. Bineînțeles că, având deja bilete de avion luate, nu am luat în calcul anularea vacanței, mai ales că nu părea a fi nicio problemă în zona unde ne propusesem noi să mergem.
Am scris când am ajuns, după prima zi, că totul părea a fi normal. De la aeroportul Sabiha Gocken până la Sultanahmet nu era niciun semn de vreun protest. Metroul circula normal, trenul la fel. Și, ca o paranteză, mai avem ani lumină până să atingem nivelul de civilizație în ceea ce privește transportul în comun din Istanbul.
Revenind la proteste… Nimic nu sugera, în zona turistică a orașului, că ar exista vreo problemă. Nici la obiectivele turistice, cum ar fi Moscheea Albastră, nu era nimic deosebit. Aceeași coadă de zile mari.
Transportul în comun a funcționat, în cele șase zile de stat acolo, fără reproș. Amuzant era că, în metrou rulau reclame electorale cu primarul Istanbulului, proaspăt arestat. 😉
Turcii cu care am interacționat în toate cele șase zile, erau de-a dreptul zen. Singura lor grijă era să profite de rarefierea poliției de pe străzile din zona lor, poliție relocată în zonele cu probleme. „Acum e timpul să se spele bani aici, că poliția e ocupată dincolo”, spunea amuzat un turc.
Haos în Istanbul… dar haos turistic, așa, ca de obicei
Au urmat câteva zile în care ne-am plimbat pe jos mult… foarte mult, cu tot cu cei trei copii din dotare. Am fost pe malul Bosforului, am fost în croazieră, am mers și pe podul Galata, la pescari. Nicăieri, dar nicăieri nu am văzut ceva care să sugereze situația tensionată din Istanbul.
În ultima zi înainte de plecare, duminică, 23 martie, ne-am făcut curaj să mergem la Turnul Galata și pe strada Istiklal. Știam că zona este cu probleme. Nu ca piața Taksim, unde clar nu intenționam să ajungem, dar… oricum.
După ce am traversat Podul Galata, înainte să începem urcarea spre Turnul Galata, am văzut câteva mașini de poliție oprite lângă trotuar. Ne-am dus să întrebăm care este situația și dacă este o zonă sigură cea unde intenționam să ajungem. „Don t worry! It s safe… very safe!”, ne-a răspuns unul dintre polițiști. Și ne-am continuat drumul cu încredere.
Haos pe străzi până la turn… dar nu haos din acela de proteste, ci haos din acela turistic, cu vânzoleală în toate direcțiile, cu magazine și terase pline. Oamenii erau veseli, râdeau, turcii strigau după turiști să le treacă pragul.
Pe Istiklal, celebra stradă cu tramvaiul roșu pe mijloc, am nimerit în alt haos… tot turistic. Am înaintat preț de câteva sute de metri, am făcut câteva poze și am aruncat un ochi la prețurile de acolo. Moment în care, pentru că se apropia ora prânzului, am decis să părăsim de urgență zona. Era peste puterile bugetului nostru… 😊)))
Și asta a fost tot. Concluzia după șase zile petrecute în Istanbul în timpul protestelor: Care proteste? În afară de ce citeam în presa din România, nu am simțit nimic din aceste tulburări pe tot parcursul sejurului nostru.