Ploieștiul are nevoie de arbori pentru umbră, reducerea temperaturilor și diminuarea poluării, însă aceștia trebuie plantați în locurile potrivite, verificați periodic și înlocuiți înainte să devină un pericol. Inginerul horticol Constantin Iorga atrage atenția că intervențiile făcute doar după vijelii nu sunt suficiente și că orașul are nevoie de inventariere, aparatură de diagnostic și echipe mai numeroase.
Din articol
După fiecare episod de vreme severă, pompierii și angajații administrației locale sunt chemați să îndepărteze arbori sau ramuri căzute peste mașini, carosabil, cabluri și clădiri.
În cele mai multe cazuri, vijelia este considerată cauza principală. Specialistul Constantin Iorga, inginer horticol în cadrul Muzeului Județean de Științele Naturii Prahova, spune însă că vântul scoate la iveală probleme acumulate în ani.
Arborii pot avea rădăcinile afectate de asfaltări și lucrări la rețele, pot fi plantați în spații mult prea mici sau pot fi degradați în interior, chiar dacă la exterior sunt încă verzi.
Pentru reducerea riscului, Ploieștiul are nevoie de măsuri luate înaintea furtunilor, nu doar de intervenții de urgență după producerea pagubelor.
Registrul spațiilor verzi trebuie să arate starea fiecărui arbore
Primul pas este realizarea unei evidențe reale a arborilor din oraș. Registrul spațiilor verzi nu ar trebui să fie doar un tabel cu numărul copacilor, ci un instrument care să arate ce specie este plantată în fiecare zonă, vârsta aproximativă a exemplarelor și starea lor de sănătate.
Fiecare arbore ar putea fi încadrat într-o categorie: sănătos, de monitorizat, cu nevoie de toaletare sau cu risc de prăbușire.
„Știu că se lucrează la Registrul spațiilor verzi. Trebuie făcută o inventariere, iar apoi stabilite principiile de intervenție. Trebuie să știm ce avem, în ce stare sunt arborii și ce specii se potrivesc în fiecare zonă”, explică inginerul horticol.
O asemenea evidență ar permite prioritizarea intervențiilor în zonele aglomerate, în apropierea școlilor, locurilor de joacă, parcărilor și arterelor intens circulate.
În lipsa unei inventarieri complete, lucrările ajung să fie făcute mai ales în urma sesizărilor locuitorilor sau după apariția unor semne evidente de degradare. „E târziu”, comentează specialistul.
Un arbore verde poate fi periculos
Evaluarea cu ochiul liber nu este întotdeauna suficientă. Un arbore poate avea frunze și o scoarță aparent sănătoasă, în timp ce interiorul trunchiului sau rădăcinile sunt putrezite.
Constantin Iorga oferă exemplul unui tei căzut pe strada Andrei Mureșanu din Ploiești. Arborele era încă verde, dar rădăcina era compromisă.
„Chiar și un specialist poate fi păcălit de aspectul exterior. Scoarța pare bună, arborele este verde, dar în interior poate fi uscat sau la rădăcină poate fi putrezit”, explică acesta.
Teiul de pe strada Andrei Mureșanu fusese plantat într-o alveolă cu un diametru de aproximativ 80 de centimetri, insuficientă pentru un arbore ajuns la maturitate. Abia după prăbușire s-a putut observa cât de degradată era baza acestuia.
SGU Ploiești are nevoie de aparatură pentru verificarea arborilor
Există echipamente care pot identifica golurile și degradările din interiorul trunchiului fără ca arborele să fie tăiat. Potrivit lui Constantin Iorga, SGU Ploiești a analizat achiziționarea unui aparat pentru verificarea viabilității arborilor, însă investiția depinde de bugetul disponibil.
Echipamentul ar putea fi utilizat cu prioritate pentru copacii bătrâni sau de mari dimensiuni aflați în apropierea blocurilor, școlilor, trotuarelor și parcărilor.
Crăpăturile, scorburile, ciupercile, furnicile, ramurile uscate și scoarța desprinsă pot indica existența unor probleme, dar nu toate degradările sunt vizibile. „Fără acel aparat nu ne putem da întotdeauna seama. Arborele poate fi verde la exterior, dar putrezit la rădăcină sau uscat în interior”, spune specialistul.
Arborii uscați și ramurile periculoase trebuie eliminate înaintea furtunilor
Cea mai urgentă măsură este îndepărtarea arborilor complet uscați și a ramurilor care se pot desprinde. O creangă uscată de mari dimensiuni poate cădea chiar și în timpul unui vânt moderat și poate avaria mașini sau răni persoane.
„Trebuie să eliminăm toate uscăturile, în primul rând. După ce arborele a căzut, este deja prea târziu. Trebuie să prevenim”, subliniază Constantin Iorga.
Citește și: De ce cad arborii la vijelii în Ploiești. Copaci uscați, plantați greșit sau afectați de lucrările din oraș
Nu orice copac care prezintă probleme trebuie doborât. În unele situații sunt suficiente eliminarea ramurilor uscate, reducerea controlată a coroanei și corectarea dezechilibrelor.
Doborârea completă trebuie să rămână soluția pentru exemplarele care nu mai pot fi stabilizate.
Arbori marcați care așteaptă intervenția
În Ploiești există arbori uscați care au fost deja verificați și marcați, dar care nu au putut fi eliminați imediat. Constantin Iorga spune că una dintre cauze este volumul foarte mare de muncă în raport cu numărul angajaților disponibili.
Echipele trebuie să intervină în parcuri, pe străzi, în curțile școlilor și între blocuri. Potrivit specialistului, SGU dispune de o echipă de aproximativ 15 oameni pentru lucrările asupra arborilor.
„Ei încearcă în limita posibilităților, dar sunt foarte multe intervenții. Trebuie acoperit tot orașul, domeniul public, școlile și spațiile dintre blocuri”, spune Constantin Iorga. Problema nu este doar numărul arborilor, ci și dificultatea intervențiilor.
Între blocuri, un singur arbore poate necesita o zi de muncă
În cartierele Ploieștiului, copacii sunt adesea foarte apropiați de geamuri, balcoane, aparate de aer condiționat, cabluri și mașini parcate.
În asemenea situații, arborele nu poate fi doborât direct. Acesta trebuie demontat bucată cu bucată, începând din partea superioară, pentru a nu produce pagube. „Între blocuri este foarte greu. Arborele trebuie tăiat de sus în jos și, uneori, o intervenție poate dura o zi întreagă”, explică inginerul horticol.
Lucrările la copacii foarte înalți necesită nacele de mari dimensiuni. Potrivit specialistului, pentru unii arbori ar fi nevoie de utilaje care să permită intervenții la înălțimi de peste 20 de metri.
În apropierea rețelelor electrice este necesară și colaborarea cu operatorul de distribuție. Uneori, alimentarea trebuie întreruptă temporar pentru ca lucrarea să poată fi realizată în siguranță.
Echipa de intervenție ar trebui mărită
Constantin Iorga consideră că Ploieștiul are nevoie de mai mulți angajați și de utilaje suplimentare pentru lucrările de toaletare și eliminare a arborilor periculoși.
O echipă mai numeroasă ar putea interveni mai rapid asupra exemplarelor deja identificate ca fiind uscate sau instabile.
În prezent, lucrările complexe pot bloca o parte importantă a personalului timp de mai multe ore sau chiar o zi întreagă. În paralel, sunt necesare inspecții periodice, în special după lucrări de infrastructură, furtuni și perioade lungi de secetă.
Toaletarea nu înseamnă ciuntirea arborilor
Reducerea coroanei poate diminua presiunea exercitată de vânt, dar lucrarea trebuie realizată în funcție de specie, vârstă și starea arborelui. Tăierile excesive produc răni mari și pot grăbi degradarea. În jurul tăieturilor pot apărea lăstari slab ancorați, care se rup mai ușor la următoarele furtuni.
„Unii arbori răspund la tăieri, alții nu răspund. Trebuie făcute lucrări de corecție și întreținere în funcție de specie”, explică specialistul. Platanul, de exemplu, suportă mai bine tunderea și poate fi format prin intervenții periodice. Alte specii reacționează mult mai slab la tăierile severe.
Scopul unei toaletări corecte este eliminarea uscăturilor, echilibrarea coroanei și reducerea ramurilor care exercită o presiune prea mare asupra trunchiului.
Speciile trebuie alese în funcție de fiecare stradă
Prevenția începe încă din momentul plantării. Într-o alveolă mică, aflată lângă un bloc sau sub fire electrice, nu trebuie plantată o specie care va ajunge la 15–20 de metri.
„Trebuie alese specii cu talie și coronament adaptate spațiului, rezistente la poluare și cu un sistem radicular potrivit. Nu plantăm un arbore doar pentru că puietul arată frumos când este mic”, avertizează Constantin Iorga.
Printre speciile care pot fi folosite în mediul urban, în funcție de amplasament, specialistul menționează frasinul, paltinul, catalpa, teiul și platanul. Alegerea trebuie făcută în funcție de dimensiunea spațiului, tipul solului, rețelele existente și distanța față de clădiri.
Platanii nu trebuie plantați sub cablurile electrice
Platanul este o specie folosită frecvent în orașe deoarece rezistă relativ bine la poluare și suportă lucrările de tundere.
Are însă o creștere rapidă. „Platanul poate crește chiar și un metru pe an. În cinci-șase ani poate ajunge în fire dacă este plantat sub rețeaua electrică”, spune Constantin Iorga.
Un exemplu de plantare corectă este aliniamentul de platani din zona fostelor platforme industriale din Ploiești, spre Teleajen. Arborii au fost plantați la distanțe suficiente și au beneficiat de spațiu pentru dezvoltare. O mare parte dintre ei se află și astăzi într-o stare bună, deși zona este poluată.
Problema nu este, așadar, platanul, ci amplasarea sa într-un spațiu în care nu are loc să crească.
Plopii nu sunt potriviți între blocuri
Plopul are o coroană mare și o capacitate ridicată de filtrare a aerului. Poate fi util în perdele de protecție și pe aliniamente largi. Între blocuri sau lângă parcări, dimensiunea lui devine însă o problemă.
La maturitate, ramurile se pot rupe, iar rădăcinile puternice pot ridica trotuarele și afecta amenajările din jur. „Plopul este foarte bun antipoluant, dar trebuie să găsim locul în care se pretează. Nu orice arbore trebuie plantat lângă blocuri”, explică inginerul horticol.
O analiză similară trebuie făcută pentru salcâm, glădiță, nuc, stejar și alte specii cu rădăcini puternice sau cu talie mare. „Plantarea nucului, de exemplu, este exclusă în orașe”, spune el.
Copacul trebuie imaginat așa cum va arăta peste zece ani
Puieții folosiți la plantare au, de regulă, aproximativ doi metri și ocupă foarte puțin spațiu.
Greșeala apare atunci când proiectul este gândit doar în funcție de dimensiunea arborelui în momentul plantării. „Trebuie să ne gândim cum va arăta arborele peste zece ani. Cât va crește, cât de mare va fi coroana și ce spațiu vor ocupa rădăcinile”, spune Constantin Iorga.
Distanța de plantare diferă în funcție de specie. Unii arbori pot fi plantați la cinci-șase metri, în timp ce alții au nevoie de zece metri.
La început, aliniamentul poate părea prea rar. După ce copacii ajung la maturitate, distanța corectă le permite să își dezvolte coroanele fără să se sufoce reciproc.
De ce nu pot fi plantați arbori pe axa Primărie–Mihai Viteazul
Înaintea unei plantări trebuie verificat ce se află sub pământ. Constantin Iorga amintește un proiect care prevedea plantarea unor arbori pe axa centrală dintre Primăria Ploiești și Piața Mihai Viteazul.
Sub teren, spune inginerul, se află însă canalul betonat de termoficare, la o adâncime de aproximativ un metru. Rădăcinile arborilor de talie mare nu ar avea unde să se dezvolte.
„Nu ai cum să plantezi arbori acolo. Se pot pune arbuști, dar nu arbori de talie mare. Proiectul poate arăta frumos, însă trebuie văzut dacă se pretează terenului”, explică specialistul.
Înaintea plantării trebuie cunoscute traseele conductelor, canalizărilor, rețelelor electrice și cablurilor de comunicații. Este, de asemenea, necesară și verificarea solului, a expunerii la soare și a accesului la apă.
Asfaltările și lucrările la rețele pot destabiliza arborii
Chiar și un copac plantat corect poate deveni instabil după ce se execută, în zona unde este plantat, lucrări d einfrastructură. Săpăturile realizate lângă trunchi pot secționa rădăcinile groase care asigură stabilitatea. Montarea bordurilor și extinderea asfaltului reduc și mai mult suprafața de sol disponibilă.
„Cei care fac asfaltări, canalizări sau introduc rețele trebuie să respecte zona rădăcinilor”, subliniază Constantin Iorga.
O soluție ar fi realizarea unor culoare dedicate rețelelor subterane, astfel încât fiecare intervenție nouă să nu afecteze din nou rădăcinile arborilor. După lucrări importante, copacii din apropiere ar trebui reevaluați, chiar dacă nu prezintă imediat semne de uscare.
Alveolele de 50–80 de centimetri sunt insuficiente
Solul din jurul trunchiului nu trebuie acoperit complet cu asfalt sau beton. Rădăcinile au nevoie de apă și aer.
Alveolele foarte mici împiedică dezvoltarea normală și favorizează degradarea sistemului radicular. „Dacă arborele are o alveolă de numai 50–80 de centimetri, nu are cum să se dezvolte normal. Trebuie să îi asigurăm spațiu, apă și un sol corespunzător”, explică specialistul.
Ca exemplu pozitiv, Constantin Iorga indică arborele de Albizia julibrissin din fața Primăriei Ploiești. Acesta beneficiază de spațiu, lumină, apă și lucrări periodice de întreținere, condiții care îi permit să se dezvolte și să înflorească timp îndelungat.
„Dacă nu îi creezi condițiile de care are nevoie, nu are rost să plantezi doar de dragul de a planta”, spune inginerul horticol.
Locatarii se opun uneori intervențiilor
În unele cartiere, toaletarea sau eliminarea arborilor este întârziată și de opoziția locatarilor. Oamenii nu vor ca un copac să fie tăiat deoarece le oferă umbră sau consideră că, dacă este verde, este și sănătos.
Un arbore poate fi însă periculos chiar dacă are frunze. „Sunt locatari care spun să nu fie tăiat pentru că le ține umbră. Dar arborele poate fi periculos chiar dacă este verde”, arată Constantin Iorga.
Pentru evitarea conflictelor, autoritățile ar trebui să explice public rezultatele evaluărilor și motivele pentru care este necesară intervenția. Atunci când un arbore trebuie eliminat, măsura ar trebui însoțită, unde este posibil, de plantarea unei specii potrivite pentru spațiul respectiv.
Ploieștiul are nevoie de mai mulți arbori, dar plantați corect
Prevenirea accidentelor nu înseamnă tăierea masivă a vegetației. Ploieștiul, un oraș afectat de poluare și de temperaturi ridicate în timpul verii, are nevoie de arbori și de extinderea suprafețelor verzi.
Diferența trebuie făcută între un copac sănătos, bine amplasat, și unul degradat sau plantat într-un loc în care nu se poate dezvolta. „Trebuie să păstrăm habitatul natural și să găsim un echilibru între dezvoltarea orașului și protejarea naturii. Avem nevoie de vegetație, dar trebuie să lucrăm după o strategie, nu să plantăm la întâmplare”, concluzionează Constantin Iorga.
Inventarierea, verificarea cu aparatură, eliminarea uscăturilor, mărirea echipelor de intervenție, protejarea rădăcinilor și alegerea speciilor potrivite sunt măsuri care trebuie aplicate permanent.
După ce începe vijelia, posibilitățile de prevenție sunt aproape inexistente. Munca esențială trebuie făcută înainte, prin întreținere, monitorizare și intervenții realizate la timp, concluzionează inginerul Constantin Iorga
