Arborii care se prăbușesc peste mașini, carosabil sau cabluri electrice au devenit o imagine obișnuită în Ploiești după episoadele de vreme severă. De cele mai multe ori, vina este dată exclusiv pe vânt. În realitate însă, vijelia este doar momentul în care ies la suprafață probleme acumulate în ani: rădăcini tăiate în timpul lucrărilor, copaci plantați prea aproape de blocuri, spații insuficiente pentru dezvoltare, arbori îmbătrâniți și intervenții care nu pot fi făcute suficient de repede.
Din articol
Pentru intervalul 20–21 iulie 2026, meteorologii au anunțat în nordul, centrul și estul Munteniei vijelii cu rafale de 50–70 km/h și, izolat, de peste 80 km/h. Cantitățile de apă puteau depăși, pe alocuri, 40–50 de litri pe metru pătrat.
În astfel de condiții, arborii vulnerabili din Ploiești pot deveni, din nou, un real pericol. Despre cauzele căderilor și despre problemele particulare ale orașului am discutat cu Constantin Iorga, inginer horticol și specialist în cadrul Muzeului Județean de Științele Naturii Prahova.
În Ploiești, cele mai multe probleme apar între blocuri
Potrivit specialistului, cele mai multe căderi nu se produc neapărat în parcurile largi, unde arborii au loc să-și dezvolte rădăcinile, ci în cartierele de blocuri.
Aici, copacii au fost plantați de multe ori în alveole foarte mici, la distanțe reduse față de clădiri, trotuare și parcări. Clădirile formează, în plus, culoare de vânt, iar curenții pot lovi coroanele din mai multe direcții.
„Ați observat că în parcuri sunt mai puține căderi? Cele mai multe sunt între blocuri. Sunt spații mici și se formează curenți”, explică inginerul horticol.
Citește și: Un copac s-a prăbușit pe fațada unui bloc în zona de nord din Ploiești
„Problema se agravează vara, când masa foliară este la nivel maxim. Coroana compactă se comportă ca o velă, iar întreaga forță a vântului este transmisă trunchiului și rădăcinilor.
Dacă arborele depășește șapte-opt metri, iar rădăcinile lui sunt limitate de beton, asfalt, fundații sau conducte, riscul de prăbușire crește considerabil”, subliniază specialistul.
Pământul îmbibat cu apă își pierde stabilitatea
O vijelie nu acționează singură. Înaintea vântului puternic apar, adesea, ploi torențiale care îmbibă pământul. „La 70–80 de litri pe metrul pătrat într-o oră, terenul se înmoaie și își pierde stabilitatea. Dacă intervine și un vânt de 40–50 de kilometri pe oră, rădăcinile nu mai reușesc să susțină arborele”, spune Constantin Iorga.
Într-un teren tare, rădăcinile au un punct stabil de ancorare. Într-un sol saturat cu apă, copacul poate fi smuls cu totul.
Nici seceta nu este lipsită de consecințe. În perioadele caniculare, pământul crapă, iar rădăcinile fine pot fi afectate. Alternanța dintre secetă și ploi abundente supune arborii unui stres continuu.
Arbori uscați, marcați, care nu pot fi eliminați suficient de repede
Una dintre problemele punctuale semnalate de inginerul horticol este numărul mare de arbori uscați sau cu ramuri compromise, existenți pe domeniul public din Ploiești.
Constantin Iorga susține că o parte dintre aceștia au fost verificați și marcați, inclusiv în anii trecuți, însă intervențiile necesită timp și personal. Potrivit specialistului, echipa SGU care se ocupă de asemenea lucrări are aproximativ 15 oameni și trebuie să intervină în parcuri, în cartiere, la școli și în alte spații publice din întregul oraș.
„Ei încearcă în limita posibilităților, dar sunt foarte multe intervenții. La blocuri poate dura și o zi întreagă să toaletezi sau să dobori un arbore”, spune Constantin Iorga.
Citește și: Copac care stă să cadă peste trecători, în Ploiești. Reacția SGU
În cartiere, lucrările sunt complicate de apropierea față de ferestre, balcoane, aparate de aer condiționat, mașini parcate și rețele electrice. Un copac nu poate fi doborât direct, ci trebuie tăiat controlat, bucată cu bucată, de sus în jos.
Unele intervenții necesită și o nacelă de mari dimensiuni. Atunci când ramurile sunt apropiate de cablurile electrice, este necesară și colaborarea cu operatorul de distribuție a energiei, astfel încât lucrarea să se desfășoare în siguranță.
Un copac verde poate fi putrezit în interior
Aspectul exterior al unui arbore nu arată întotdeauna starea sa reală. Scoarța poate părea sănătoasă, iar coroana poate fi verde, în timp ce trunchiul sau rădăcinile sunt compromise.
Constantin Iorga dă exemplul unui tei care s-a prăbușit pe strada Andrei Mureșanu. „Era în vegetație, era verde, dar rădăcina era afectată. Când a căzut, s-a văzut că era putrezit la bază”, povestește specialistul.
Teiul fusese plantat într-un spațiu cu un diametru de aproximativ 80 de centimetri, mult prea mic pentru dezvoltarea unui arbore ajuns la maturitate.
Crăpăturile, scorburile, furnicile, ciupercile apărute la baza trunchiului, scoarța desprinsă și ramurile uscate pot semnala degradarea. Există însă și probleme care nu pot fi observate cu ochiul liber.
Potrivit lui Constantin Iorga, SGU încearcă să achiziționeze un aparat cu ajutorul căruia să poată fi verificată viabilitatea arborilor și gradul de degradare din interior. În lipsa unei asemenea aparaturi, un specialist poate analiza aspectul exterior, dar nu poate vedea întotdeauna ce se întâmplă în interiorul trunchiului sau sub pământ.
Canalizările, asfaltările și bordurile pot afecta rădăcinile
O mare parte dintre arborii din Ploiești au crescut în zone în care s-au realizat, de-a lungul timpului, numeroase lucrări de infrastructură. Canalizări, rețele electrice, conducte, fibră optică, sisteme de irigații, asfaltări și borduri – toate presupun săpături care pot afecta rădăcinile.
„Mai vine cineva și face o canalizare, altcineva introduce o rețea electrică sau fibră optică. Toate trec prin pământ. Dacă sunt afectate rădăcinile, arborele suferă, chiar dacă nu se usucă imediat”, explică inginerul horticol.
Citește și: Copac prăbușit în Ploiești, la intersecția străzilor Torcători cu Peneș Curcanul
Arborii au rădăcini groase, care asigură stabilitatea, dar și rădăcini active, mult mai fine, prin care absorb apa și substanțele nutritive. După secționarea acestora, copacul poate continua să înfrunzească mai mulți ani. La exterior pare sănătos, însă capacitatea lui de a rezista vântului scade.
Constantin Iorga atrage atenția că proiectele pot arăta bine pe hârtie, dar trebuie adaptate situației din teren și rețelelor existente în subteran.
De ce nu au putut fi plantați arbori pe axa Primărie–Mihai Viteazul
Un exemplu concret este zona centrală a Ploieștiului, între Primărie și Piața Mihai Viteazul.
Potrivit inginerului horticol, a existat ideea plantării unor arbori pe axa centrală, însă sub aceasta se află canalul de termoficare, o structură betonată amplasată la mică adâncime.
Într-un asemenea spațiu, rădăcinile arborilor nu s-ar putea dezvolta normal. „Arăta frumos proiectul, dar nu se preta. Acolo trebuie plantați arbuști, nu arbori. Trebuie studiat ce se află sub teren și dacă specia respectivă poate fi plantată”, explică specialistul.
Acesta este și motivul pentru care plantările urbane nu trebuie făcute doar în funcție de aspect. Înainte de alegerea arborilor trebuie analizate solul, rețelele subterane, distanța față de clădiri și dimensiunile pe care specia le va avea la maturitate.
Copacii din Parcul „Regele Mihai I” au ajuns la maturitate
Constantin Iorga amintește și situația arborilor din Parcul „Regele Mihai I al României”, cunoscut de ploieșteni drept parcul de la Sala Sporturilor.
Tăierile și lucrările de întreținere realizate aici au generat, în trecut, nemulțumiri și controverse. Specialistul spune însă că o parte dintre arbori au fost plantați în perioada amenajării parcului, în anii 1920–1930, și au ajuns la maturitate fiziologică.
Citește și: De ce se taie copacii de la Sala Sporturilor
Durata de viață diferă în funcție de specie, de spațiul disponibil și de condițiile de dezvoltare. Arborii înghesuiți se degradează mai repede decât exemplarele solitare, deoarece rădăcinile se suprapun și concurează pentru apă și substanțe nutritive.
În schimb, stejarii vechi existenți pe strada Gheorghe Doja, pe strada Tudor Vladimirescu sau în zona Războieni au rezistat tocmai pentru că au beneficiat de spațiu și și-au creat propriul microhabitat.
Platanii din zona Teleajen, exemplu de plantare corectă
Un exemplu pozitiv oferit de specialist este aliniamentul de platani din zona fostei Uzine Mecanice, spre Teleajen. Aceștia ar fi fost plantați în jurul anului 1910, iar o mare parte se află încă într-o stare bună, deși zona este una puternic afectată de poluare.
Explicația ține de modul în care au fost plantați: în aliniament, cu distanțe suficiente și cu spațiu pentru dezvoltarea rădăcinilor.
Platanul este însă o specie viguroasă, care poate crește rapid și poate ajunge în câțiva ani la nivelul rețelelor electrice. Din acest motiv, trebuie plantat numai în locuri potrivite și întreținut periodic.
Plopii nu sunt potriviți între blocuri
În Ploiești au fost plantați, de-a lungul timpului, numeroși plopi. Specia are o coroană bogată și o capacitate mare de filtrare a aerului, însă poate deveni periculoasă în spații înguste.
Plopul este mai potrivit pentru perdele de protecție și aliniamente largi, nu pentru zonele aglomerate dintre blocuri. Odată ajuns la maturitate, poate avea ramuri casante, care se rup la vânt. Rădăcinile puternice pot afecta asfaltul, trotuarele sau alte amenajări.
Pentru cartiere, specialistul recomandă specii de talie mai mică, cu o coroană redusă și cu un sistem radicular adaptat spațiilor urbane. Printre variantele indicate se numără catalpa, frasinul, paltinul și anumite varietăți de tei, cu condiția să fie plantate în zonele potrivite și întreținute.
Arborii trebuie gândiți pentru cum vor arăta peste zece ani
Una dintre cele mai frecvente greșeli este plantarea unui puiet fără a lua în calcul dimensiunile pe care le va avea la maturitate. Un copac de doi metri poate părea potrivit lângă un bloc. Peste zece ani, însă, poate depăși zece metri, iar coroana sa poate ajunge la ferestre, balcoane și cabluri electrice.
„Oamenii plantează copacul mic la un metru de bloc, dar nu se gândesc cum va arăta la maturitate. Fiecare vrea verdeață și umbră, ceea ce este firesc, dar plantarea trebuie făcută cu inteligență”, spune Constantin Iorga.
Distanța de plantare trebuie stabilită în funcție de specie. Pentru unii arbori pot fi suficienți cinci-șase metri, în timp ce alții au nevoie de zece metri sau chiar mai mult.
Ploieștiul are nevoie de prevenție, nu doar de intervenții după furtună
Potrivit specialistului, orașul are nevoie de o strategie coerentă pentru inventarierea, verificarea și înlocuirea arborilor.
Registrul spațiilor verzi ar trebui să permită identificarea speciilor, a vârstei și a stării fiecărui arbore. Pe baza acestor informații pot fi stabilite prioritățile de intervenție, înainte ca arborii vulnerabili să se prăbușească.
Constantin Iorga consideră că Ploieștiul are și un deficit important de spațiu verde. Soluția nu este însă plantarea oricărui copac în orice spațiu liber. Arborii trebuie aleși în funcție de poluare, dimensiunea străzii, apropierea față de clădiri, rețelele subterane și spațiul de care vor avea nevoie la maturitate.
„Orașul trebuie să se dezvolte, dar și natura trebuie protejată. Este nevoie de un echilibru și de o strategie. Nu putem planta cum vrem, când vrem și unde vrem”, concluzionează inginerul horticol.
În cazul arborilor din Ploiești, vijelia este doar ultima verigă dintr-un lanț lung de vulnerabilități. Problemele încep cu mult înaintea furtunii, prin plantări nepotrivite, lucrări care afectează rădăcinile, lipsa spațiului și întârzierile în eliminarea exemplarelor compromise.
