Mihai Bercaru: Drept la replică în scandalul „Toma Caragiu”

Mihai Bercaru, fostul consilier onorific al primarului Mihai Polițeanu, pe probleme de cultură, a transmis redacției Observatorul Prahovean un drept la replică. Acesta cuprinde poziția lui cu privire la toate afirmațiile și informațiile apărute despre el în spațiul public, mai ales în urma declanșării scandalului de la Teatrul „Toma Caragiu”.

Reamintim faptul că, numele lui Mihai Bercaru a fost adus în discuție de mai multe ori, în spațiul public, în cazul scandalului de la Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești, din luna aprilie 2025. De atunci și până la reevaluarea Mihaelei Rus, directorul teatrului, numele lui Mihai Bercaru a fost vehiculat în mai multe rânduri, în diverse situații.

Redăm în continuare dreptul la replică integral, așa cum ne-a fost transmis, urmând ca, în perioada următoare, să clarificăm anumite aspecte din cele sesizate în prezentul „drept la replică”.

„Având în vedere avalanșa de acuzații apărute în spațiul public la adresa mea, acuzații lipsite de orice probă sau argument pertinent, dar reluate cu o tenacitate care pare să fi înlocuit nu doar exigența adevărului, ci și respectul față de nivelul discursiv pe care ni-l dorim, totuși, în spațiul public ploieștean, consider necesar să formulez câteva precizări și dezmințiri, din respect pentru cei care încă mai prețuiesc adevărul, nu doar retorica facilă a denigrării:

I. Cum puteam eu să „orchestrez” o evaluarea având calitatea de consilier ONORIFIC?

La mai puțin de 24 de ore după încheierea evaluării din 24 aprilie, managerul evaluat a început să invoce în spațiul public o serie de teorii, susținând că aș fi transmis „directive” comisiei de evaluare, cu scopul de a-i influența nota și, desigur, de a-i uzurpa funcția.

În cele ce urmează, voi face o scurtă clarificare asupra modului în care a fost, de fapt, alcătuită comisia de evaluare:

Legea privind managementul instituțiilor publice de cultură prevede obligația autorității de a organiza anual evaluarea tuturor managerilor din subordine. În cazul instituțiilor de cultură din subordinea Consiliului Local Ploiești, aceste evaluări se organizează anual în perioada martie – aprilie.

Știind că atât în cazul teatrului, cât și în cazul filarmonicii, întrucât atribuțiile mele, conform dispoziției primarului, vizau domeniul culturii în ansamblu, nu exclusiv teatrul, mandatele celor doi directori urmează să expire la sfârșitul anului, am atras atenția asupra necesității întocmirii unui calendar cât mai precis pentru a respecta termenele prevăzute de lege.

Acest demers era necesar, întrucât Primăria trebuia să organizeze, până la jumătatea lunii septembrie, și evaluarea finală a celor doi directori, ambele proceduri fiind programate la o distanță de doar câteva luni.

Am comunicat acest aspect, primarul a înțeles punctul meu de vedere, iar astfel a început procesul de selecție. În cazul teatrului, NU mi-a cerut mie să propun o listă cu potențiali evaluatori, ci a delegat această sarcină unei alte persoane din domeniu. Persoana desemnată de primar urma să îmi înainteze o listă de persoane, pe care să le contactez pentru a le solicita CV-urile și a le afla disponibilitatea.

Citește și: Protest la Primăria Ploiești pentru susținerea Mihaelei Rus

Țin să precizez că, înainte de a formula acest punct de vedere, am solicitat acordul persoanei respective pentru a aduce în atenția publică această realitate a faptelor. Fac această mențiune nu dintr-o atenție exagerată asupra detaliilor, ci pentru că mi-au fost deja atribuite diverse etichete menite să compromită integritatea mea morală. Dacă tot am fost numit „mazilitor”, consider util să înlătur din start și eventuala speculație care m-ar putea transforma și într-un „turnător”.

Revenind: am primit o listă cu nume și numere de telefon, i-am contactat pe toți cei de pe listă, fără excepție, le-am cerut CV-urile și disponibilitatea. Singurele informații pe care le-am transmis fiecăruia au fost că, în Ploiești, avem un primar cu adevărat independent și integru care își dorește o evaluare cât mai corectă, lipsită de constrângeri sau presiuni.

Această abordare, centrată pe asigurarea corectitudinii procesului de evaluare, fusese agreată încă de la început împreună cu Mihai Polițeanu. Este o precizare esențială, cu atât mai relevantă în contextul de față, având în vedere că vorbim despre evaluarea unui director de teatru – un domeniu în care aria de selecție este relativ restrânsă.

Sunt puține instituții de acest tip în țară, iar numărul specialiștilor este redus, ceea ce face ca majoritatea să se cunoască între ei la nivel personal. În aceste sens, realitatea și precedentele din țară oferă suficiente exemple că, de-a lungul anilor, parti-pris-urile și relațiile personale au ajuns adesea să prevaleze în fața criteriilor obiective de evaluare.

Citește și: Spectacole de teatru în cartierele din Ploiești. Unde au loc

Să ne întoarcem la cronologia faptelor: după ce Mihai Polițeanu a primit lista cu CV-urile, a ales o persoană din acea listă fără ca eu să insist sau „să fac lobby” pentru cineva. Celălalt nume fusese deja ales de primar întrucât cunoștea activitatea unui teatru din țară și personal pe directorul instituției.

Cu această persoană avusesem câteva discuții înainte ca primarul să decidă numirea sa în comisia de evaluare, însă acele discuții nu au ajuns niciodată în zona unor comentarii gratuite la adresa activității manageriale din instituțiile de cultură din Ploieștii, ci tocmai pentru a cere o părere avizată din perspectiva experienței manageriale a persoanei respective. După ce am aflat că va face parte din comisie, am reafirmat împreună intenția primarului ca evaluarea să fie una cât se poate de corectă.

Lista de specialiști fusese deja definitivată, însă în contextul semnării dispoziției primarului, persoana pe care o alesese primarul de dinainte a spus că nu se poate prezenta la sediul primăriei, dar poate intra online. Am adus acest fapt în atenția primarului, care a decis să înlocuiască persoana respectivă, întrucât legea nu prevede o altă formă de desfășurare a evaluării decât cea la sediul autorității.

Citește și: Se scumpesc biletele la Teatrul Toma Caragiu din Ploiești

Prin urmare, s-a revenit la lista inițială, iar persoanei căreia îi fusese delegată inițial responsabilitatea i s-a solicitat să propună alte nume și CV-uri. Am primit încă o listă, am procedat EXACT ca înainte și primarul a ales comisia pe care o știm cu toții.

Pentru acuratețea informațiilor, menționez că singurele propuneri formulate de mine, independent de acele liste, au fost două nume: un fost ministru al culturii și directorul executiv al unei instituții de profil din țară, o persoană recunoscută în domeniu pentru capacitatea de a atrage fonduri nerambursabile considerabile. Precizez, de asemenea, că niciuna dintre aceste propuneri nu a fost acceptată.

Mai trebuie menționat și că primarul, înainte de a semna dispoziția de numire, primarul s-a consultat cu un alt specialist din domeniu și mi-a solicitat, la rândul său, să discut cu persoane din cadrul instituției care au pregătire juridică, pentru a verifica îndeplinirea criteriilor de eligibilitate. După primirea punctelor de vedere, le-am transmis în forma lor exactă, fără modificări, domnului primar. Ulterior, ținând cont de toate elementele transmise, domnia sa a procedat la semnarea dispoziției.

II. Relația dintre mine și membrii comisiei de evaluare

Spun acest lucru cât se poate de limpede: Nu cunoșteam personal pe niciunul dintre cei doi membri ai comisiei de evaluare, prima mea interacțiune cu aceștia a avut loc în momentul în care i-am contactat pentru a le solicita CV-urile.

Și fac această precizare inclusiv pentru a preveni apariția unei noi construcții speculative, de tipul „Consilierul onorific al primarului Polițeanu se delimitează de prima comisie de evaluare”.

Asta nu înseamnă că nu cunoșteam activitatea lor profesională. Dimpotrivă, eram în temă cu activitatea fiecăruia, ba chiar mă documentasem încă din etapa procedurii de selecție, discutând cu persoane din domeniu în care am deplină încredere atât din punct de vedere personal, cât, mai ales, profesional (actori, profesori universitari etc.). M-am informat special pentru a-i da un feedback cât mai documentat primarului.

Atât concluziile celor consultați, cât și impresia mea personală asupra acestor persoane, pot fi exprimate astfel:

Primul membru al comisiei are o reputație solidă în domeniu, un regizor cu importante realizări care, doar în decursul ultimului an, a regizat spectacole în patru state diferite, inclusiv într-unul dintre cele mai performante teatre din România. Este cadru universitar al Universității de Artă Teatrală din Budapesta unde predă regie alături de Gábor Tompa, persoana care nu are nevoie de alte prezentări, fiind unul dintre „cei trei mari clasici ai regiei românești de după 1989”, împreună cu Andrei Șerban și Silviu Purcărete.

Și pentru a demonta denigrările deja aduse la adresa domniei sale, voi preciza clar: Este român, nici măcar nu este originar din „secuime”. Este născut și crescut într-o localitate din vestul țării în care etnicii maghiari reprezintă mai puțin de 15% din populația orașului respectiv. A realizat studiile în România, inclusiv cele universitare, a fost director de teatru în România și a tradus numeroase piese de teatru în limba română.

Aceste precizări sunt importante în contextul afirmației „Un evaluator din Ungaria, care nici nu pricepea foarte bine ce spun în limba română” – O astfel de afirmație, vădit denigratoare, cu o conotație evident discriminatorie și xenofobă nu face altceva decât să arunce în derizoriu persoana vizată și, în mod indirect, imaginea teatrului ploieștean și a culturii locale. Dincolo de aspectul punctual, este regretabil că un asemenea tip de discurs își mai găsește locul în anul 2025 într-un oraș european condus de o administrație pro-europeană.

Citește și: Mihaela Rus, reevaluată. Primăria admite „viciu de procedură”

Al doilea membru al comisiei este directorul adjunct, de zece ani, al unuia dintre cele mai performante teatre din București și, în ultimii 30 de ani, și-a desfășurat întreaga activitate exclusiv în instituții de spectacole, ocupând diverse funcții, atât administrative, cât și artistice. Persoana respectivă este cunoscută în domeniu pentru „defectul” de a nu închide ochii și de „a nu-și ține gura” în fața deprofesionalizării instituțiilor de cultură din România.

În București, un oraș cu 16 teatre de stat, este bine-cunoscut în rândurile oamenilor din breaslă că doar doi directori adjuncți sunt percepuți ca repere în zona administrativă, fiind adesea consultați de managerii altor teatre pentru sfaturi și soluții legate de funcționarea internă a instituțiilor pe care le conduc. Persoana în cauză este una dintre aceste figuri de referință în domeniu.

Pe această, aș dori să le cer public scuze pentru prejudiciile de imagine care le-au fost aduse în spațiul public ploieștean, întrucât li s-a transmis că vor face parte dintr-un proces de evaluare corect, lipsit de orice formă de influență sau presiune politică. Fac asta prin intermediul acestui drept la replică, însă sunt sigur că nu sunt singurul care datorează scuze.

III. Cum aș fi putut eu să le influențez decizia?!

Nu aș fi avut cum. Nici formal, nici informal. Știu că nu mă puteți crede pe cuvânt, din acest motiv voi explica de ce îmi era imposibil să fac presiuni:

La nivel formal și administrativ, orice ingerință din partea mea care ar putea să le afecteze independența sau imparțialitatea ar fi fost imposibilă. Nu am fost parte din comisie, nu am fost niciodată la nivel formal factor decizional în procesul de evaluare și nici nu am ocupat vreo funcție publică. Calitatea de consilier onorific se desfășoară pe bază de voluntariat, fără a avea orice urmă de autoritate în cadrul autorității locale.

La nivel informal, și aici apelez la un exercițiu de logică:

Eu nu sunt „o autoritate” în domeniul teatrului, realizările mele profesionale de până acum nu îmi acordă această calitate și nici nu aș fi avut cum să o capăt până la vârsta de 26 de ani, nimeni nu a fi putut. Vorbim de doi oameni al căror nivel profesional este incomparabil cu al meu. Dacă aveam o putere de convingere asupra lor, cred că mi-ar fi fost mai ușor să le cer ajutorul în cariera mea artistică decât să le cer „o evaluare trucată” sau „premeditată”. Nu am colaborat profesional în trecut cu primul membru al comisiei și nu am avut nicio implicare în activitățile Teatrului Mic.

O spun mai direct de atât: era perfect imposibil ca măcar unul dintre cei doi să se supună unor directive impuse de mine sau să răspundă la comenzi prin interpuși.

IV. Vicii de procedură

Nu cunosc rezoluțiile oficiale ale comisiei de contestație, mi s-a comunicat care sunt acestea, însă nu am avut acces la documentele respective și de aceea nu mă pot pronunța. Ce știu, în schimb, este că din comisia de contestații făceau parte exclusiv angajați ai primăriei, subordonați direct acelorași persoane la care primarul m-a îndrumat să solicit un punct de vedere privind procedura de evaluare și constituirea comisiei.

Aceasta nu este o acuzație voalată, este un fapt prezentat cu dovezi pe care orice cetățean al orașului le poate afla în baza Legii 544 privind liberul acces la informațiile de interes public dacă formulează o întrebare cu privire la redactarea și avizarea dispoziției prin care se constituie comisiile de evaluare ale instituțiilor de cultură din Ploiești.

De asemenea, un cetățean responsabil și nu unul care aruncă prin intermediul tuturor canalelor posibile cu acuzații nefondate și imposibil de dovedit, ar înțelege că fiecare persoană implicată ia decizii în funcție de propriile valori și propria interpretare a legii. Nu știu dacă admiterea contestației a stat la baza constituirii comisiei sau la ce procesul de evaluare și notare, însă, având în vedere că vorbim despre o informație de interes public, iar cazul a generat un ecou semnificativ în comunitate, cred că ar fi firesc și oportun ca acele rezoluții să fie făcute publice.

Legea stipulează următoarele: „Lucrările şi dezbaterile din cadrul comisiei sunt confidenţiale”. Rezoluțiile și deciziile, însă, pot fi aduse în atenția publicului.

V. Dezmințirea (și) altor informații false

„Și-a dorit să îmi ia locul”

Este absurd să dezmint niște acuzații asupra cărora nu s-au adus dovezi sau argumente (pentru că nu există: nici dovezi, nici argumente), dar dacă acesta este nivelul conversațional al unora, fie, o voi face. Nu mi-am dorit să fiu director și nici nu am afirmat asta, primarul știe asta, alți factori decidenți din primărie știu asta, doar persoana care m-a acuzat nu știe și nici nu poate dovedi acuzațiile formulate.

În termeni legali, nici nu aș fi putut ocupa funcția de director, deoarece legea nu mi-ar fi permis acest lucru întrucât nu îndeplinesc criteriile specifice stipulate în Ordonanța de Urgență nr. 189/2008 privind managementul instituțiilor publice de cultură.

„Am eu niște mesaje. De luni bune le am!!!”

Sunt curios să le văd și eu, doar să nu fie niște mesaje în care și-a pus cineva numele la Whatsapp – Mihai Bercaru – și o poză cu mine și a zis că vrea să fie director, că asta oricine poate să o facă. Sau, cine știe, poate e vorba de conversații de tipul „mi-a spus cineva care a aflat de la altcineva că a zis Bercaru că va fi viitorul director al teatrului”.

Dincolo de orice urmă de ironie, deși această afirmație nu poate fi luată în serios într-o lume civilizată, țin să aduc aminte că am aflat la mijlocul lunii octombrie că voi fi consilier onorific al primarului. Această veste mi-a fost dată chiar de primar în contextul unei discuții care a atins subiecte precum transparentizarea, gestionarea eficientă a fondurilor publice și atragerea de fonduri nerambursabile pentru instituțiile de cultură din Ploiești, iar acest fapt poate fi ușor de dovedit întrucât erau mai multe persoane prezente la acea discuție.

Citește și: Mihaela Rus, de pe patul de spital: „Voi face plângere penală”

Da, mi-am exprimat opinia încă de atunci cu privire la aceste deficiențe în cazul Teatrului „Toma Caragiu” și, încă o dată, DA, mi-am exprimat-o și în trecut, iar primarul era perfect conștient de părerile mele atunci când mi-a propus să fiu consilierul său și atunci când a semnat dispoziția de numire în calitatea de consilier onorific.

Apropo, dacă își dorește cineva cu tot dinadinsul „să mă demaște” prezentând cine știe ce conversații personale de-alea mele, ar fi bine să arate și data trimiterii acelor mesaje, că poate am spus înainte să fiu consilier, într-un cadru privat, că dacă aș fi fost în locul directorului din Ploiești, nu aș fi fost de acord ca o parte semnificativă din personalul artistic angajat să nu își respecte norma legală de muncă, așa cum este prevăzută de lege și de contractul colectiv de muncă. Această situație nu poate fi imputată personalului, ci reprezintă o deficiență în gestionarea eficientă a resurselor umane.

„Plângere penală pe numele lui Mihai Bercaru pentru denigrare și răspândirea în spațiul public a unor informații mincinoase și defăimătoare”

Eu nu mă ocup eu cu denigrări și nici nu răspândesc informații mincinoase sau defăimătoare, aceste practici sunt în apanajul altora.

Accesul liber la justiție este un drept garantat de Constituție. Totuși, dacă alegem să formulăm și să anunțăm public plângeri penale prin intermediul presei, ar fi util să știm, înainte de toate, care fapte intră cu adevărat în sfera penalului și care nu, mai ales că toate acuzațiile care îmi sunt aduse, fără nicio dovadă, nu au legătură cu Codul Penal.

Nu am scris, în viața mea, vreo postare pe rețelele sociale referitoare la subiectul „Teatrul din Ploiești” și nu am răspândit niciodată, în spațiul public – nici pe pietonala teatrului, nici în alte zone publice din Ploiești sau din alt oraș – informații false ori afirmații neîntemeiate. Tot ceea ce am susținut s-a bazat exclusiv pe documente oficiale sau pe fapte care pot fi dovedite.

Da, am sesizat primarului și altor factori decidenți din administrația publică locală o serie de nereguli legate de respectarea angajamentelor bugetare asumate, de gestionarea defectuoasă a fondurilor publice, precum și de diverse disfuncționalități privind utilizarea resurselor umane și materiale într-un mod eficient. Toate aceste sesizări sunt întemeiate exclusiv pe acte normative în vigoare și pe informații publice, fie din Hotărârile Consiliului Local al Municipiului Ploiești, fie din documentele disponibile pe site-ul oficial al teatrului.

Sesizările mele vizează disfuncționalități și nereguli din cadrul unei instituții publice de cultură

Sesizările mele nu au fost și nu sunt îndreptate împotriva unei persoane, ci vizează disfuncționalități și nereguli din cadrul unei instituții publice de cultură. Exact cu asta se ocupă un consilier, e partea ce mai importantă din „fișa postului”. Faptul că am semnalat probleme nu poate fi corelat cu presupusa intenție de a viza o funcție publică.

De exemplu, am sesizat faptul că în cadrul secției Dramă numărul mediu de reprezentații per angajat este de aproximativ 1,5 pe lună, pe întregul an bugetar 2024, iar aproape jumătate dintre actori nu au fost implicați în nicio premieră și nici nu au participat la repetiții pentru alte spectacole. Participarea la cel puțin o premieră reprezintă un reper esențial al activității profesionale în domeniul artistic, întrucât presupune un proces de lucru susținut, desfășurat pe o perioadă extinsă (pregătirea rolurilor, repetiții etc.).

Un alt exemplu ar fi contracte încheiate pe perioadă determinată cu artiști pensionari, care cumulează pensia cu salariul, deși legea permite instituțiilor de spectacole să folosească și contracte pe drepturi de autor, apare o problemă clară de eficiență financiară.

Un calcul simplu arată că sumele totale plătite anual pentru aceste persoane în cadrul teatrului din Ploiești sunt, în majoritatea cazurilor, cel puțin duble față de media pieței pentru aceeași activitate, dacă acestea ar fi fost remunerate prin contracte pe drepturi de autor. Iar acest lucru devine cu atât mai discutabil cu cât Primăria Ploiești plătește contribuții sociale și de sănătate pentru persoane care, având calitatea de pensionari, beneficiază deja de aceste asigurări.

Veniturile teatrului sunt doar 5,20% din totalul veniturilor, și nu 17,07%, așa cum apare în raportul de activitate din 2024

Când văd toate aceste probleme, și multe alte, pe care nu are rost să le expun în acest drept la replică pentru că nu doresc să plictisesc receptorul cu diverse tehnicalități, nu pot să nu îmi exprim punctul de vedere, chiar și cu riscul de a fi acuzat că vânez funcții sau de a fi supus oprobriului public.

Poate ar fi momentul ca și contribuabilii, din ale căror taxe funcționează teatrul, să știe că veniturile proprii obținute din spectacolele acelea #SOLD OUT nu reprezintă decât 5,20% din totalul veniturilor, și nu 17,07%, așa cum apare în raportul de activitate din 2024. Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, puteți să verificați pagina 28 din raportul de activitate pentru anul 2024 care se află pe site-ul primăriei.

Nu mai vorbim de fondurile nerambursabile atrase, sau, mai corect spus, neatrase, mai ales dacă facem comparația cu alte teatre de stat din țară. Și, într-adevăr, nici n-am putea vorbi despre ele, pentru că nu apar deloc în raportul de activitate, deși modelul-cadru prevede în mod explicit includerea unei asemenea secțiuni.

Nu cred că cineva are pretenția ca instituțiile de cultură să fie profitabile. Dar nici nu putem justifica la nesfârșit proporția redusă a veniturilor proprii invocând, obsesiv, acel arhicunoscut #SOLD OUT. Acesta a fost principalul argument invocat de toți susținătorii în fața „execuției politice”, deși ne referim la un teatru care are două săli: una cu 250 de locuri și cea de-a doua cu 150 de locuri, într-un oraș cu 180.000 de locuitori, reședința unui județ cu 700.000 de locuitori pe raza căruia activează un singur teatru.

Execuția bugetară a Teatrului „Toma Caragiu” în 2024 a fost mai mare decât cea a Teatrului Național din Cluj

Dar da, e întotdeauna mai simplu să ne agățăm de sloganul #SOLD OUT decât să prezentăm o analiză reală a capacității de atragere a publicului. Studiu care, oricum, nu va fi realizat vreodată. La fel cum nu va exista, cel mai probabil, niciodată un audit #PE BUNE la teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești.

Poate că Ploieștenii nu cunosc acest aspect, dar execuția bugetară a Teatrului „Toma Caragiu” în 2024 a fost de 21 de MILIOANE de lei, mai mare decât cea a Teatrului Național din Cluj sau a celui din Iași, instituții care generează venituri proprii semnificativ mai mari în raport cu subvenția primită, dar și față de cele ale Teatrului „Toma Caragiu”.

De fapt, teatrul din Ploiești beneficiază de o finanțare publică mai mare decât majoritatea teatrelor din București, iar aceste instituții desfășoară un număr mediu mai mare de spectacole săptămânal. Totodată, dintre toate teatrele aflate în subordinea Primăriei București, doar unul singur are un efectiv de angajați mai mare decât Teatrul „Toma Caragiu”.

„L-au dat afară de la master și de la doctorat”

Masteratul la U.N.A.T.C., pe care l-am început în 2021, l-am absolvit în 2023, susținând examenul de disertație și obținând nota 10, la fel cum am făcut la toate examenele finale de la toate licențele și disertațiile susținute până acum. În prezent, sunt doctorand, în anul III în cadrul U.N.A.T.C. și nu am fost dat afară nici de acolo.

Și de această dată, unii jurnaliști independenți din Ploiești, care au făcut referire la aceste informații, ar fi putut, cu ușurință, să apeleze la Legea 544 pentru a solicita informații de la U.N.A.T.C. și, astfel, să verifice corectitudinea datelor: un demers simplu și eficient în spiritul deontologiei jurnalistice.

Final

Știu că este un drept la replică este foarte lung. Vă mărturisesc că, deși această variantă finală este o formă deja comprimată, nu am reușit să o scurtez mai mult de atât pentru că am considerat că orice afirmație trebuie argumentată.

Am considerat că ploieștenii au dreptul să cunoască realitatea, nu doar să primească zvonuri și acuzații nefondate. Adevărul, de multe ori, este lung și plicticos, în vreme ce invectivele sunt scurte și, după cum am putut observa în ultimele luni, mult mai eficiente.

Celor care au ales să citească până la final le sunt recunoscător și să îi admir că apreciază dezbaterea reală, susținută prin argumente în detrimentul aruncatului cu noroi și alte mizerii”, a transmis Mihai Bercaru, fost consilier onorific pe probleme de cultură, al primarului Mihai Polițeanu, suspendat din această funcție pe data de 28 aprilie 2025.