Cine este Vlad Mateescu, sufletul Filarmonicii Ploiești

Începând de astăzi, Observatorul Prahovean demarează campania „Omul sfințește locul”, dedicată oamenilor care sunt parte activă a comunității prahovene. Este vorba de oamenii prezenți printre noi, oameni care fac diferența în domeniul care activează și care aduc plus valoare comunității lor.

De multe ori, în tumultul vieții cotidiene, uităm să ne oprim atenția asupra loc și considerăm plusurile pe care aceștia le aduc, ca fiind firești. De obicei, observăm asta, abia atunci când oamenii respectivi încetează să-și mai aducă aportul și… abia atunci se vede ce au făcut.

În încercarea noastră de a nu ajunge să-i apreciem decât atunci când se opresc, dintr-un motiv sau altul, din a face ce fac, am demarat această campanie de conștientizare a celor de lângă noi.

Astăzi am stat de vorbă cu Vlad Mateescu, directorul Filarmonicii Paul Constatinescu din Ploiești, cel de numele căruia se leagă unele dintre cele mai frumoase momente culturale ale comunității. Puțină lume știe însă ce muncă titanică se află în spatele acestor realizări.

Vlad Mateescu, directorul Filarmonicii Ploiești, este ploieștean, născut și crescut aici, și unul dintre puținele produse ale orașului care a ales să rămână și să dea ceva comunității în care s-a dezvoltat. Provocările nu sunt puține, zi de zi confruntându-se cu greutăți și „bețe-n roate”, cum se spune. Nu o dată a fost tentat să plece fără să se uite înapoi, și, din cauza piedicilor pe care le întâlnește, tentația încă există. Deocamdată însă rezistă. De ce? Nici el nu știe… Dar oare cât va mai rezista?

Născut la Ploiești, într-o familie fără studii muzicale

Născut într-o familie de intelectuali, dar fără studii în domeniul muzicii, cariera lui Vlad Mateescu a început încă de la o vârstă fragedă, de când avea trei ani și jumătate.

„Părinții mei nu au avut studii muzicale. Mama mea a fost inginer iar tatăl meu profesor universitar. Tatălui meu îi plăcea să cânte la pian dar nu știa ce cântă acolo… avea o ureche fantastică și îi mergeau mâinile. Dar, atâta tot”, mărturisește directorul Filarmonicii, care este și profesor de pian.

Cu toate acestea, părinții au înțeles devreme înclinațiile muzicale ale copilului lor și, astfel, la nici patru ani împliniți, Vlad Mateescu a început studiul pianului în particular, cu o profesoară de origine germană, pe care o cunoșteau părinții lui. „Era ca o bunicuță din poveștile nemțești (…) Nu era oră după care să nu primesc biscuiți și dulceață…”, își amintește, cu nostalgie, Vlad Mateescu.

Citește și: Cristi Moisescu a confecționat un instrument muzical mai puțin obișnuit pentru Filarmonica din Ploiești. Cum sună moara de vânt

După ani de zile, când profesoara și-a dat seama de talentul copilului, i-a recomandat să meargă mai departe, la Liceul de Artă. „M-a preluat doamna Sorina Vintilă, care m-a „suportat” 12 ani (…) N-am fost un copil tocmai ascultător…”, spune râzând actualul profesor de pian.

În clasa a VII-a doamna Vintilă, fiind conștientă de calitățile micului pianist, l-a trimis la București, pentru a se putea dezvolta pe măsura talentului lui. „Atât pot să-ți arăt eu (…) Pentru chestii de finețe, hai să mergem la București!”, a fost decizia profesoarei, căreia, și în ziua de astăzi, Vlad Mateescu îi mulțumește, fiind conștient de rolul important pe care decizia ei l-a avut în cariera sa ulterioră.

Astfel, începând cu clasa a VII-a, o dată la două săptămâni, Vlad Mateescu se deplasa la București pentru a prinde „finețea” clapelor și a interpretării la pian sub îndrumarea lui Alexandru (Alinel) Dumitrescu, profesor universitar de pian. „Totul pentru el era o poveste, cât să exprimi și să transmiți muzica mai departe”, spune fostul lui elev, despre orele petrecute sub îndrumarea maestrului Dumitrescu.

Tot în acea perioadă s-a confruntat cu o tragedie în plan personal, decesul tatălui, care și-a pus amprenta în viața socială a copilului în vârstă de doar 14 ani.

Viitorul în muzică părea nesigur

„În clasa a IV-a, în clasa a VIII-a, mama ar fi făcut orice ca să mă scoată de la acea școală (Liceul de Arte – n.r.) pentru că îi era teamă să nu mor de foame”, mai povestește Vlad Mateescu. „O înțeleg acum!”, adaugă el râzând.

S-a izbit însă de refuzul ferm al copilului ei, care nu se vedea făcând altceva decât muzică în viața lui. Astfel că Vlad a putut să-și continue drumul.

Doar până în clasa a XII-a, la final, când absolventul Liceului de Arte a aflat că era înscris la mai multe facultăți, în afară de Conservatorul din București, pe care el dorea să-l urmeze. „M-am dus, am dat niște examene că m-a pus ea. Am intrat și la Româno-Americană și la UPG… (…) N-am înțeles de ce. Eu aveam targetul cu Universitatea de Muzică”, mărturisește, amuzat acum, directorul Filarmonicii Ploiești.

A intrat la Conservator, la dirijare orchestră, unde erau doar trei locuri disponibile

Din toată oferta educațională a Universității de Muzică din București, Vlad Mateescu a ales o specialitate care nu se făcea în școală, dar pentru care s-a pregătit în particular înainte de admitere: dirijare orchestră. Pentru examen s-a pregătit cu doi ani înainte, sub supravegherea a doi maeștri: Cristian Brâncuși și Horia Andreescu.

După ce a susținut șapte examene pentru a reuși să ajungă acolo unde își dorea, a intrat cu brio, din prima încercare, deși erau doar trei locuri la această specializare. A urmat cursurile Conservatorului din București, la „dirijare orchestră”, iar, în paralel, a continuat și studiul pianului.

Pe tot parcursul facultății a locuit la cămin, ceea ce, consideră el, l-a ajutat mult să se organizeze, să se disciplineze. „În primul an am stat șapte în cameră (…) A trebuit, automat, să fiu atent la niște chestii…”, își amintește Vlad Mateescu.

În anul al treilea de facultate și-a format propria orchestră

Rebelul din copilărie a ieșit la suprafață în timpul facultății. Din cauza lui, Vlad Mateescu a fost nevoit să refacă integral cursul de practică dirijorală. „Mama nici până acum nu știe… adică a aflat ceva, așa…”, mărturisește el. „A trebuit să refac tot cursul respectiv și să-l și plătesc”, mai completează acesta.

De ce s-a întâmplat asta? „Pentru că mă duceam la orele de practică dirijorală, cu un profesor deosebit, dar care dirija numai el. Deci cum aș putea să fac eu practică dirijorală dacă nu vin să dau cu bățul? Drept pentru care, nu m-am mai dus și mi-am făcut orchestră privată”, povestește senin Vlad.

A adunat în orchestră oameni de la Filarmonica din Ploiești, de la Opera din București, cu care a susținut câteva mici concerte dintre care, cel mai mare, a fost la Sala Radio din București, cu sprijinul Ambasadei Marii Britanii. „Sala a fost plină! 800 de oameni… În momentul doi: refacere!”, mărturisește actualul director al Filarmonicii Ploiești.

Acest gest a deranjat.

Degeaba a demonstrat că a dirijat concertul de la Sala Radio, a fost nevoit, în urma „rebeliunii” să refacă și să plătească integral cursul de dirijare a orchestrei. „M-am dus la cursuri, frumos, nici atunci nu dirijam, că nu mă lăsa… n-a fost o problemă”, a mai povestit el.

Dar se pare că revolta tânărului Mateescu nu a rămas fără ecou. În anul imediat următor, studenților de la cursul de dirijare a orchestrei li s-a dat ca temă să-și formeze o orchestră mică și să meargă să caute să țină concerte. A fost, se pare, cu folos pentru Universitatea de Muzică. 😉

A urmat, după facultate, un master în stilistică dirijorală și, în paralel, a avut șansa să urmeze, la insistențele nașului lui, un MBA în litigii economice, curs desfășurat integral în limba engleză. În urma acestui curs care, așa cum el însuși recunoaște, l-a ajutat foarte mult să ajungă acolo unde este acum, a obținut o diplomă recunoscută internațional.

„Am avut un noroc chior!”, mărturisește el, conștient de importanța absolvirii acestui MBA, în cariera sa ulterioară.

A fost agent de vânzări la o firmă de colectare deșeuri

Pentru a se susține pe perioada facultății, a avut mai multe „angajări”, în domenii diverse, fără legătură cu muzica. Dar trebuia să facă rost de bani.

Primul job pe care l-a avut a fost la o firmă de IT, ca asistent manager. Pentru obținerea aceteia i-a sărit în ajutor soțul Sorinei Vintilă, fosta sa profesoară de pian de la Liceul de Arte din Ploiești.

„Am lucrat acolo cam un an de zile. (…) Apoi am lucrat ca agent de vânzări la o firmă de colectare deșeuri. Mi-a folosit asta pentru că trebuia să interacționez cu oameni și să le un produs despre care oricum nu știam nimic”, râde Vlad Mateescu.

Cu îndepărtate origini grecești, din partea mamei, Vlad a activat mult timp ca voluntar pentru Uniunea Elenă din România, în paralel cu diversele „joburi” avute. „Am o parte de grec în mine!”, glumește el.

„Acolo am învățat absolut tot! Inclusiv să spăl pe jos, să dau cu lavabil… Nu aveam o problemă și nici nu aveam rușinea să fac asta”, spune directorul. Toți cei de acolo făceau de toate, așa că i-a fost simplu să se integreze. În plus, această activitate i-a dezvoltat atenția la detalii, crede el.

S-a angajat la Filarmonica Ploiești la doar 25 de ani și la 27 a devenit directorul acesteia

În cadrul Filarmonicii din Ploiești a ocupat pentru prima dată postul de secretar muzical, la vârsta de 25 de ani, sub conducerea doamnei Miruna Negrea, directorul artistic de atunci, și a lui Cornel Irimia, directorul general al instituției. „Doi oameni cu totul și cu totul deosebiți”, subliniază actualul director.

Își amintește din acea vreme cum doamna Negrea îl trimitea în sală, la repetițiile instrumentiștilor, în loc să-i ocupe timpul cu redactarea actelor. „Tu trebuie să-ți faci meseria”, îi spunea ea de fiecare dată.

„Un an de zile, mergeam eu acolo și făceam afișe și altele, dar această doamnă mă trimitea mereu în sală să văd toți dirijorii: ce fac, ce spun orchestrei, să-mi iau notițe (…) Ce poți să-ți dorești mai mult de atât?”, se întreabă acum, retoric, Vlad Mateescu.

După ieșirea la pensie a doamnei Miruna Negrea, pe postul de director artistic, la doar 26 de ani, a fost numit Vlad Mateescu. Astfel, la vremea respectivă, în 2014, acesta se vedea ajuns în vârful icebergului. Director general al Filarmonicii era domnul Radu Postăvaru, dirijor al Filarmonicii. Acesta câștigase concursul pentru ocuparea funcției după pensionarea lui Cornel Irimia.

După un an de zile însă, maestrul Postăvaru a decis să renunțe la funcția de director general pentru a se putea concetra pe meseria sa de bază: cea de dirijor al orchestrei.

Astfel, în 2015, la doar 27 de ani, Vlad Mateescu a participat la concursul pentru ocuparea funcției de director general al Filarmonicii Ploiești, concurs pe care l-a și câștigat. „Nu-mi vine să cred! Au trecut aproape 10 ani de atunci și mă îndrept spre al treilea mandat”, spune el, parcă nevenindu-i să creadă. „Dacă îl mai iau sau nu, mai vedem…”, completează el.

Ce face Vlad Mateescu în afară de a fi directorul Filarmonicii Ploiești

Funcția de director al Filarmonicii nu este singura activitate pe care Vlad Mateescu o desfășoară. Astfel, el este, în prezent, și unul dintre evaluatorii Ministerului Culturii pentru managementul instituțiilor din subordinea acestui minister: Opera Română, Ateneul București, ș.a.m.d.

În plus, a fondat, împreună cu alți colegi din țară, o asociație a managerilor de filarmonici și opere. Aceasta numără acum 26 de membri și Vlad Mateesu este președinte.

Și, peste toate acestea, Vlad Mateescu este soț și tatăl a doi copii, de șase și, respectiv, patru ani, „absolut superbi”, așa cum el singur afirmă. „Îi iubesc de mor și îmi pare rău că nu apuc să petrec mai mult timp cu ei”, completează emoționat. Se împarte cu greu între îndatoriri și viața de familie, dar reușește, spune el, să le facă pe toate.

Un aport deosebit în viața lui a fost adus de nașul lui, Dragoș Zisopol, cel care, i-a fost alături, pas cu pas, după pierderea tragică a tatălui. „Cumva m-a luat sub aripa lui, m-a dus la comunitate (comunitatea elenă – n.r.), am fost și în tabere… A avut tot timpul o încredere deosebită în mine”, spune, recunoscător, Vlad Mateescu.

Vlad Mateescu: „Nu am nicio apartenență politică”

De-a lungul celor zece ani, de când este directorul general al Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești, deasupra lui Vlad Mateescu au planat fel de fel de suspiciuni privind aparteneța sa politică. „Nu am nicio aparteneță politică!”, spune directorul, cu subiect și predicat, pentru a face lumină în acest caz.

„Nu mă interesează politica. Interesul meu este ca activitatea instituției pe care o conduc să meargă cel puțin la fel de bine cum a mers. Nu mă interesează că e X, Y sau Z la conducere. Noi trebuie să ne vedem de treabă!”, punctează el.

În ultimul an a refuzat oportunități importante pentru cariera lui, spune Vlad Mateescu, atât în țară cât și în afara ei. A dezvoltat, de-a lungul timpului, relații frumoase cu mai multe instituții de cultură, în special din Germania și Austria.

Dezamăgit de autoritățile din Ploiești, își dorește să plece. Dar nu poate… încă

„Mi-am dorit foarte mult să plec, dar nu mi-am dorit… nu știu cum să vă spun”, afirmă, încurcat, directorul Filarmonicii pentru care, devine evident faptul că este deranjat de ceva… Deși, așa cum povestește, are satisfacția realizărilor multiple alături de echipa de la Filarmonică. „Sunt oameni super faini aici, cu care poți face treabă (…) Într-un final iese mereu ceva deosebit”, consideră el.

Și, cu toate acestea, se gândește serios, din ce în ce mai des în ultima perioadă, să plece din Ploiești. „Mă gândesc la asta din cauza jocurilor de trei lei. Nu sunt format pentru ele… Probabil trebuie să învăț, nu știu…”, mărturisește Vlad Mateescu. Zona politică este cea care îl face să vrea să plece. Nu simte că este pentru el „jocul” politicienilor care se tot perindă prin administrația locală.

„Știu cât suflet am pus aici, cât m-am chinuit să găsesc soluții (…) M-am dus cu miloaga la toate partidele și am știut, mult timp, că Filarmonica nu este importantă pentru nimeni (…) Mi se pare că ne luptăm pentru o chestie care e utopică, așa…”, mai spune el. Și, din nou, se gândește să plece…

Recunoaște însă că se rupe greu și, concluzionând, vede și avantajele comunității: „E o viață trăită fain. Și cu noroc, și cu mult efort, cu frustrări… foarte multe frustrări. Cu apreciere deosebită față de profesori și față de învățători, fără de care, astăzi aș fi fost absolut nimic”.

Artiști de renume internațional vin la Ploiești nu pentru bani, ci pentru… Vlad Mateescu

„Nu pot! Am creat tot! Sunt orchestre, sunt artiști de renume internațional care vin, nu mai spun cum vin… Ăsta e alt lucru pe care nimeni nu-l înțelege în orașul ăsta, deși sunt unii care ar trebui să o înțeleagă…”, încearcă el să explice.

„Sunt oameni care vin de la Viena, de la Berlin, au cele mai bune orchestre din lume… Aceștia sunt oameni care urcă aici, pe scenă (cea a Filarmonicii din Ploiești – n.r.), pe niște onorarii modice. Și ei nu vin pentru bani. Ei vin strict pentru relația dintre noi. Ei se duc în București, își iau banii, și trec și pe aici la un moment dat. Dar toată această relație s-a construit în timp...”, spune directorul Filarmonicii Ploiești.

Nume foarte mari au urcat pe scena din orașul nostru: Liviu Prunaru (concert-maestru, liderul orchestrei din Amsterdam), Remus Azoiței, Sara Nemțeanu (liderul orchestrei naționale a Franței) și mulți alții. Și acest lucru a fost posibil doar datorită echipei Filarmonicii Ploiești, pe care Vlad Mateescu o ține strâns unită.

Oamenii de acolo, de la Filarmonică, nu au buget, dar au… altceva. Au suflet și, cu ajutorul lui, reușesc să-i convingă nume care, în mod normal, nici nu și-ar arunca ochii la Ploiești, să vină și să cânte aici. Și nu este puțin lucru pentru viața culturală de aici.

„Trebuia să compensăm cumva niște chestii pe care nu le aveam (banii – n.r.). Și singura variantă în care am putut să facem chestia asta a fost să fim noi. Și mi-am dat seama, în acel moment, că nu are nicio valoare banul. Oamenii vin pentru ceea ce ești, și pentru cum ești, și pentru ce vrei să faci. (…) Oamenii cu adevărat profesioniști nu au orgolii, nu au fițe, nu au ifose, nu au… dar doar cei cu adevărat mari”, concluzionează Vlad Mateescu.

În 2019 Vlad Mateescu a fost propus ca „Cetățean de Onoare” al Ploieștiului

În urmă cu șase ani, directorul Filarmonicii „Paul Constantinescu” Ploiești, a fost propus, de către unul dintre viceprimarii de la acea vreme, George Pană,pentru a i se acorda titlul de „Cetățean de Onoare” al orașului. Nu s-a întâmplat însă asta. De ce?

„Am făcut o hârtie, către Consiliul Local Ploiești, prin care am zis că nu este momentul și că merită alții titlul respectiv. Domnul Pană (George Pană – viceprimar al Ploieștiului în 2019, din partea ALDE) mă acuză și acum că am făcut o greșeală. Însă nașul meu mi-a spus că este mai bine așa. Și așa a fost.

S-a demonstrat că este mai bine așa, pentru că sunt oameni cu mult mai multă muncă în spate, cu mult mai multe realizări, În 30, 40, 50 de ani au făcut mult mai multe pentru acest oraș.

Nu titluri de acest gen ne trebuie, ci ne trebuie să facem treabă… Pentru că se poate. Lucrurile se mișcă și se pot mișca și mai mult, dar trebui să gândim cât de cât în echipă”, mărturisește Vlad Mateescu.

Vlad Mateescu, actualul director al Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești, este unul dintre oamenii comunității care, cu adevărat „sfințește locul”. Sub „bagheta” lui, la propriu, Filarmonica Ploiești traversează, poate, una dintre cele mai înfloritoare perioade ale existenței ei. Avem nevoie de el, și de alții asemenea lui, pentru ca Ploieștiul să se poată dezvolta și să-și arate adevărata valoare.

Dacă știți un om care „sfințește locul”, un om dedicat comunității prahovene, care își aduce aportul zi de zi pentru dezvoltarea acesteia, trimiteți-ne numele lui pe mailul redacției: [email protected] sau pe Whatsapp, la numărul 0785075112, împreună cu câteva detalii pentru care considerați că omul respectiv chiar „sfințește locul”. Împreună putem să le arătăm că ceea ce ei fac, contează cu adevărat.