La 31 martie 1933 se năștea, la Ploiești, marele poet Nichita Stănescu. Astăzi ar fi împlinit 92 de ani. A spune despre Nichita că a fost doar un poet este mult mai puțin. Nichita a fost un concept, o stare care, din fericire, dăinuie și astăzi.
Ca în fiecare an, de 20 de ani încoace, Centrul Județean de Cultură Prahova, prin Centrul Dramatic Mythos, a organizat în perioada 21-31 martie, Festivalul Artelor „Nichita la Echinocțiu”, festival care și-a propus să aducă în prim-plan „Starea Nichitiană”, acea stare de libertate pe care toți cei care l-au cunoscut pe marele poet, o simțeau în preajma lui.
„Festivalul, prin atelierele și spectacolele pe care le-am organizat, este un omagiu adresat lui Nichita Stănescu. Nu prin evocarea permanentă a acestuia, ci prin inducerea stării nichitiene participanților și celor prezenți”, mărturisea Mihai Vasile, cel care a fost stâlpul organizării acestui festival.
Și festivalul, pe tot parcursul celor 10 zile, a reușit, prin implicarea tuturor celor prezenți, să aducă starea nichitiană. A reușit să sădească în sufletul participanților acea senzație de libertate care, pentru Nichita, era ca aerul.
Centrul Dramatic Mythos, o oază nichitiană în Ploieștiul tern
Centrul Dramatic Mythos, care funcționează ca o școală de teatru, de viață și de trăiri pentru tinerii Ploieștiului, este locul unde spiritul nichitian este prezent în permanență. Nu doar pe parcursul festivalului anual.
Oamenii de aici trăiesc și simt în fiecare zi ce înseamnă să fii liber, iar copiii care urmează cursurile dramatice ale acestei școli, cresc și se dezvoltă așa cum școala nu-i poate învăța să o facă. Dincolo de rigorile cursurilor de la școală, fie că este liceu sau facultate, vin aici să se refugieze, să înțeleagă, să simtă și să învețe să trăiască după cum le dictează sufletul.
Majoritatea participanților la atelierele organizate cu ocazia festivalului, au fost copiii îndrumați de Mihai Vasile care au avut ocazia de vedea și altceva, de a sta de vorbă cu oameni care activează în diverse domenii de activitate dar care, toți, au în comun „spiritul nichitian”, așa cum a afirmat Mihai Vasile.
„Am vrut să le aduc să cunoască oameni diverși pentru a-i ajuta să-și găsească un drum în viață”, a spus maestrul care, an de an, crește generații de „nichitieni”.
„Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
și ți-aș săruta talpa piciorului,
nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea,
de teamă să nu-mi strivești sărutul?” – Nichita Stănescu, „O viziune a sentimentelor”
Toți cei care au făcut parte din Centrul Dramatic Mythos, fie și pentru un moment, „șchioapătă”… și vor „șchiopăta”, probabil, toată viața lor. Iar acesta este cel mai bun lucru care li se putea întâmpla.
Gala actorilor Centrului Dramatic Mythos, poate cel mai emoționant moment
Un moment deosebit a fost reprezentat de Gala actorilor Centrului Dramatic Mythos, care a avut loc sâmbătă, 29 martie, în sala de la parterul Palatului Culturii, acolo unde, de obicei, se țin cursurile Centrului Dramatic Mythos.
„Nu este un spectacol, este o repetiție cu public, este un studiu…”, a spus Mihai Vasile în debutul momentului, în fața tuturor celor prezenți. Și apoi a lăsat actorii să „vorbească”. Și ei au vorbit! Nu, nu doar prin cuvinte, ci și prin trăiri și emoții exprimate prin gesturi mai mult decât expresive și prin încărcătura emoțională transmisă publicului prezent care, la finalul „studiului”, plângea în hohote.
ESTE O ÎNTÂMPLARE A FIINȚEI… s-a numit momentul și nu, nu pot spune „spectacolul”, pentru că Mihai Vasile a subliniat, în nenumărate rânduri, că nu este un „spectacol”.
„Nu știm ce va urma, nu știm dacă nu cumva aceasta a fost ultima reprezentație a actorilor. Urmează o perioadă grea, nesigură… Nu știm dacă vom mai avea unde să ne întâlnim, nu știm dacă va mai exista un loc și pentru noi…”, a spus, la finalul reprezentației, Mihai Vasile, referindu-se la situația incertă a instituțiilor care funcționează în Palatul Culturii și care vor trebui relocate odată cu începerea reabilitării clădirii.
Dacă autoritățile nu vor găsi o soluție viabilă pentru acest loc, dacă vor trata cu superficialitate ceea ce se întâmplă la Centrul Dramatic Mythos pentru copiii Ploieștiului, atunci orașul acesta chiar nu mai are nicio șansă de supraviețuire.
Citește și: De vorbă cu Mihai Vasile
„Este singurul motiv pentru care regret că am plecat din acest oraș!”, a spus, plângând în hohote, una dintre fostele cursante ale centrului, venită special în Ploiești pentru a asista la Gala actorilor Centrului Dramatic Mythos. Și asta spune tot despre ceea ce se întâmplă la centru.
Festivalul Artelor „Nichita la Echinocțiu”, cea de-a XX-a ediție, a ajuns la final și astăzi, cu ocazia închiderii, are loc proiecția filmului „Antrenorul de îngeri”, după spectacolul cu același titlu de Nichita Stănescu. Interpretează actorii Centrului Dramatic Mythos. Scenariul și regia – Mihai Vasile.
„Nu știm ce va fi anul viitor. Nu știm dacă vom mai fi aici, nu știm dacă vom mai putea organiza acest festival. Eu îmi doresc, dar nu știu…”, a spus, cu tristețe, Mihai Vasile.
Sperăm că această ediție a festivalului nu a fost ultima. Sperăm că vor urma multe altele… Așa cum sperăm că tot mai mulți copii ploieșteni vor simți „spiritul nichitian” al Centrului Dramatic Mythos. De ce? Pentru că, în momentul de față, la Ploiești, aici este singurul loc de unde oamenii pleacă „șchiopătând” împliniți.
