Celebrul salam de Sibiu, unul dintre cele mai cunoscute produse românești este, de fapt, din Sinaia. Cu o istorie de peste un secol, salamul a fost inventat de către un italian, care s-a stabilit, în 1885, la cariera de piatră de la Piatra Arsă. A ales Sinaia pentru producerea acestui preparat, considerând stațiunea prahoveană numai bună, datorită condițiilor de climă ideale.
La începutul secolului al XX-lea, Filippo Dozzi, un cioplitor în piatră și pasionat rețetar de mezeluri, s-a pripășit pe meleagurile prahovene. A început fabricarea unui salam, numit salam de iarnă, crud-uscat, cu un termen de maturare foarte lung și cu garanție de luni de zile.
Citește și: Smochine, rodii, kaki și kiwi românești. Schimbările climatice fac loc livezilor viitorului
Salamul produs în stațiunea Sinaia a căpătat numele de Sibiu, întrucât era exportat masiv prin vama Sibiu. Bucurându-se de un succes enorm, în 1910, Filippo Dozzi a început fabricarea salamului pe scară largă. În 1930, italianul producea 100 de tone pe an de salam de Sibiu.
Astăzi, salamul se fabrică de către 6 producători și se vinde sub 16 mărci. Raportat la producție, fiecărui locuitor din România i-ar reveni, anual, patru felii din acest salam.
În perioada comunistă, salamul de Sibiu a fost considerat un produs de lux, fiind preferatul lui Nicolae Ceaușescu.
Absolut interzise în compoziția salamului sunt potențiatorii de gust, acidifianții, coloranții, adaosurile proteice, orice alt adaos care poate înlocui carnea și sarea de mare.
Cu această pastă sunt umplute membrane colagenice sau membrane naturale de cal. De asemenea, sunt folosite culturi de mucegai nobil, afumarea se face cu lemn de esență tare ( fag sau stejar), iar maturarea durează între 45 și 120 de zile.
