Pe vremea când din punct de vedere turistic nimic nu mișca și toată lumea se pregătea de valul 3 al pandemiei, adică în luna februarie a acestui an, am ales să riscăm. Oferta celor de la Blue Air a fost de nerefuzat: 251 de lei 2 bilete de avion București – Florența și retur în penultima săptămână a lunii iunie 2021.
Mi s-a părut cea mai bună alegere pentru o primă călătorie după atâta timp de pauză. Ruta aleasă este una scurtă (până în 2 ore de zbor), Italia este o țară al cărei PIB este puternic dependent de turism deci, dacă până în iunie lucrurile evoluau pozitiv în Europa, Italia se deschidea sigur pentru turiști. Am luat în calcul și vaccinarea, sigur până în iunie începea să își facă simțite efectele, dacă nu la noi, măcar la ei… și tot așa.
Da, erau mulți de „dacă”! Da, erau multe șanse să nu putem pleca, dar… la 250 de lei, merita riscul!
Iată că luna iunie a venit mai repede decât ne-am așteptat și, da, riscasem bine. Puteam pleca. E adevărat, a fost nevoie de ceva mai multe acte decât în mod normal. Italia cerea încă teste negative la intrarea în țară, și cere până la 1 iulie. RT-PCR sau rapid antigen… era bun oricare. Bilingv să fie și cu cod QR. Da, am completat înainte de plecare Passenger Form Location (PLF-ul clasic, cel care se cere și la greci și de care lumea cam uită…), dar, înarmați cu toate, am ajuns la aeroport.
Plecarea din București spre Florența și procedurile în vreme de pandemie
Am ajuns la aeroport cu mai mult de 3 ore înainte îngrijorați puțin că lucrurile se desfășoară… altfel decât înainte. Aveam la noi actele și în format digital (pe telefoane) și tipărite. „Să fie…”, vorb-aceea.
La aeroport când am intrat… stupoare! Cine ar fi crezut înainte de pandemie că Aeroportul Henri Coandă poate fi în luna iunie atât de gol?!?!? Pe la filtrele de securitate am trecut imediat. La control documente bătea vântul. Erau vreo 5-6 pasageri împrăștiați fiecare pe la câte un ghișeu. Nici vorbă de vreo coadă.
„Așa de gol e mereu?”, l-am întrebat pe polițistul de frontieră care îmi verifica documentele (cartea de identitate și permisul de îmbarcare). „Aaaa, acum e aglomerat!”, îmi răspunde zâmbind amar. Da, imaginea aeroportului aproape gol era reprezentativă pentru starea actuală a turismului.
Timp de aproape 3 ore până a început îmbarcarea am avut timp să studiez situația. Aeroportul nostru este de-a dreptul trist. Multe magazine sunt închise, dintre pasagerii prezenți după controlul documentelor majoritatea îi vezi că sunt acolo pentru că trebuie, pentru că pleacă la muncă, pentru că au treabă. Mult prea puțini sunt turiști. Mult prea puțini merg în vacanță…
Aveam emoții la îmbarcare. Citisem forumuri înainte de plecare. Știam că lipsa testului negativ poate atrage după sine refuzul îmbarcării. Mă așteptam să fie probleme în rândul pasagerilor din avionul nostru, mă așteptam să iasă scandal. Dar nu a fost deloc așa.
M-am mirat, coada la îmbarcare părea să meargă suspect de repede. Abia când m-am apropiat mi-am dat seama care era cauza. Compania Blue Air, spre deosebire de Wizzair, nu verifică testele la îmbarcare. Ei se uită doar la actele de identitate și permisele de îmbarcare. Atât. Normal că, în această situație, totul merge ca pe roate. Și normal că decolarea are loc la timp.
Altfel stau însă lucrurile când ajungi la italieni…
La intrarea în Italia, cozi interminabile
Odată debarcați pasagerii, se merge la zona de control documente și ușa dinspre exterior se închide.
Și uite așa te trezești stând la o coadă care… nu pare să înainteze. Și uite-așa, precum vitele la tăiere, am fost aliniați de italieni pentru a ne verifica dacă îndeplinim condițiile pentru a intra la ei în țară.
Ce distanțare socială? Ce reguli? Ce 1,5 metri între? Ce mască purtată corect? Lasă, taică… merge și fără!
Ai test negativ, documente de identitate în regulă și PLF completat, intri imediat. Îți lipsește testul sau PLF-ul? Ții o coadă întreagă în spate că nu te-ai sinchisit. PLF-ul îl completezi cu ei atunci. Iar dacă nu ai test negativ, păi… trebuie să intri în carantină. Și trebuie să declari unde stai, și unde poți fii contactat, și alte asemenea. Și știți câți români erau la acea coadă fără teste?!?!?! Am stat aproximativ o oră și jumătate ca să putem intra în Italia din cauza lor!!
„Nu am test! Ce-o să-mi facă? Doar nu era să dau 3 milioane pe unul?”. Știți câte replici de genul acesta am auzit în jurul meu? Foarte mândre doamnele venite la muncă în Italia, îmbrăcate din cap până-n picioare în Tommy Hilfiger, nu erau în stare să plătească un amărât de test!
Și nu, nu vorbesc de test de „3 milioane”, ci vorbesc de un antigen rapid de 70 de lei făcut în parcare la Jumbo cu o zi înainte de plecare la care ai rezultatul în 15 minute. Dar trebuie să citești, să te informezi ca să vezi că e valabil și acela!
Iar, între noi fie vorba, dacă îți permiți Tommy Hilfiger din cap până-n picioare, îți permiți și un amărât de test… chiar și de „3 milioane”. Atât costă doar tricoul de pe tine!
M-a impresionat o doamnă în vârstă, trecută bine de 70 de ani, care aștepta emoționată la coadă în spatele nostru. Avea pregătită cartea de identitate, testul negativ Antigen și, pe telefon, codul QR al PLF-ului! Tremura de emoție și ne-a rugat să îi verificăm documentele dacă sunt în regulă. Deci se poate!
Bizonii mult mai tineri însă, care nu se sinchisesc de urmările nepăsării lor, încurcă o mulțime de alți oameni cu documente în regulă doar pentru că „Ce-o să-mi facă? Doar n-o să mă trimită înapoi!!”
Și cu asta am spus tot!
Întoarcerea în România: totul exact ca înainte numai că mult mai rapid și cu mască
Dacă pe aeroportul Otopeni m-a apucat tristețea când am văzut cât era de gol, la Florența… aproape am picat în depresie.
La Otopeni, în vremurile pre-pandemie, tabela mare de la porțile de îmbarcare afișa zborurile din următoarele 2, maxim 3 ore. Acum erau afișate pe aceeași tabelă zborurile din următoarele… 14 ore! Și mi s-a părut trist.
La Florența, pe toată tabela, erau afișate… 7 zboruri în 24 de ore, dintre care 2 interne: Catania și Palermo, iar unul dintre ele avea 7 ore întârziere!!! Deci se poate și mai trist decât pe Otopeni.
La control bagaje la Florența, oamenii cam șomau… „În fiecare zi este așa?”, i-am întrebat pe cei de acolo. „Da, din păcate! Uneori nu avem nimic de făcut ore întregi…”, mi s-a răspuns.
La fel ca și la noi, și pe aeroportul Peretola (ca „Otopeni” la noi), multe magazine închise. De fapt, la ei erau mult mai multe decât la noi.
Îmbarcarea a decurs fără incidente. Mă rog… sunt nelipsiți de peste tot cei care dau din coate să se urce primii în autobuzele de la terminal la aeronavă și apoi se proțăpesc în ușă de nu ai cum să urci de ei cu tot cu bagaje. „Înaintați, vă rog!”. Degeaba le spui. Se prefac surzi sau… că nu înțeleg limba română. Eh… au impresia că numai ei „coboară la prima”…
M-am obișnuit cu aceste specimene de mai bine de 15 ani, de când am pus prima dată piciorul într-un avion. Am crezut la început că vor dispărea cu timpul dar, din păcate, se înmulțesc pe an ce trece. Nu o să mai vorbesc despre mirosurile de bere (mai mult decât sesizabile chiar și prin mască) emanate de unii pasageri sau de aplauzele furtunoase care se pornesc odată cu aterizarea avionului.
Sunt riscuri pe care ți le asumi atunci când călătorești la bordul companiilor low-cost… de la noi, aș adăuga. Am fost pe rute low-cost și cu plecare din alte țări (Cehia, Italia, Marea Britanie, Irlanda), și niciodată nu am pățit ceva similar cu ce se întâmplă la noi. Și, da, iar se va spune că „îmi pute” la noi. Îmi asum! De data asta mi-a puțit chiar la propriu!!! 🙂
La sosirea pe Henri Coandă totul a mers brici, în maxim 10 minute eram ieșiți din aeroport. Italia a intrat pe „lista verde” așa că nu mai este nevoie de nici un document suplimentar la sosirea din această țară.
Sper ca, începând cu 1 iulie, turismul să revină încet-încet la normal. Este trist cum arată acum, probabil va fi și mai trist din toamnă. Vom vedea însă până atunci.
Dacă însă imaginea aeroporturilor te întristează, nu același lucru se poate spune despre orașele care odinioară gemeau de turiști. Sunt atât de frumoase goale! Este o ocazie rară să le vezi libere, să le poți admira în liniște! Mă bucur că am avut această ocazie! Mă bucur că am riscat în februarie!
Vacanțe frumoase cu… documente complete!
Cum se afirma tot aici, intr-un articol :”vina nu aparține autorităților (…), ci prostiei românilor care pornesc la drum fără să se informeze de condițiile de călătorie. Singurii de care îmi pare rău sunt copiii lor, care nu au nicio vină….”
Comentariu nepublicat…Deranjeaza propriile dvs opinii ?!? Era „copy-paste” ; aplicabil, acum, la orice vama, nu doar la cele spre Grecia. Vacante placute ! Multumim pentru toate informatiile furnizate ! Si de aici, din Grecia, tot pe voi va citesc primii !
Mulțumim pentru comentariu și ne cerem scuze pentru întârzierea aprobării. Probleme tehnice… 🙁
Tot sperăm, prin aceste articole, să educăm turiștii pentru a reduce, pe cât posibil, aglomerația și așa inevitabilă în unele cazuri. Încercăm să oferim toate informațiile pe care aceștia să le poată folosi atunci când pleacă din țară.
Pare o muncă de Sisif, dar… pas cu pas poate reușim ceva.
Vacanță frumoasă în Grecia!