Încă o pagină de istorie ce riscă să fie smulsă din mentalul colectiv. Din nepăsare, din neputință, indolență, interese sau, poate, toate la un loc. Încă o bijuterie arhitectonică stă să se facă una cu pământul, iar autoritățile par, ca în multe alte cazuri, surde, oarbe și ,,legate la mâini,,, când e vorba de trecut. Este povestea conacului Brâncoveanu -Bibescu, din Breaza, vechi din secolul al XIX-lea, conac princiar ridicat, ca reședință de vară de către domnitorul Gheorghe Bibescu, pe domeniul soției sale, Zoe Brâncoveanu. Un loc, astăzi, în paragină, degradat într-un procent de aproape 70%, și de care nimeni nu pare să se mai intereseze. Sau, poate, scriptic, asta se întâmplă, însă cam atât! FOTO la finalul articolului.
Conacul Brâncoveanu- Bibescu, reper istoric în Breaza de Sus. Închis temporar!
Asta găsești, la o simplă căutare pe Google, când vrei să afli mai multe despre clădirea ce ar fi putut astăzi să ”vorbească” prin toți ”porii” despre emoție și istorie. Aproape o ruină ce se prăbușește fără ca nimeni să facă ceva. O amintire a vremurilor trecute, cu un prezent incert și un viitor imposibil. Un edificiu, asemeni altora din Prahova, dar și din țară, mărturie a unei alte epoci, ce zace acum abandonată de cei care ar fi trebuit să se ocupe de restaurarea ei. De la autorități sau proprietar privat, cum este cazul conacului Brâncoveanu -Bibescu, ne este dat să asistăm, din nou, la neputință și indiferență față de trecut, față de istorie, pe care ,,cu drag,, am înlocui-o cu …alte priorități. Prahova, Breaza pierde iar un monument ce ar fi putut fi inclus în circuite care ar fi dat un alt avânt turismului local.
Istorie lăsată în mizerie
Ne aducem aminte cu toții de petiția online și protestele ce au avut loc la Breaza, în urmă cu fix patru ani, prin care oamenii, revoltați, încercau să salveze conacul de la demolare, de altfel, singura clădire istorică din oraș. Se cerea atunci protecție pentru acest obiectiv și includerea lui pe lista monumentelor naționale. S-a întâmplat asta. În 2018, când edificiul a fost inclus pe lista monumentelor istorice de patrimoniu. Cu alte cuvinte a fost stopată încercarea de a construi un nou centru comercial pe locul unei pagini de istorie vie. Una care acum se zbate în neputință, degradare și mizerie, încercând să supraviețuiască. Cu tot cu geamuri sparte, buruieni crescute pe peste tot, fațadă aproape prăbușită, acoperiș în mare procent distrus și interioare pline de gunoi, mucegai și obiecte vechi lăsate de izbeliște, asta dacă nu au putut fi sustrase.
Singura soluție de salvare: fondurile europene
”Am vrut salvarea acestei bucăți de istorie. Au existat numeroase încercări. Toate, însă, sortite eșecului. Mi-am dorit aici un Muzeu al Iei de Breaza, păstrând, bineînțeles, valoarea istorică a clădirii și ceea ce reprezintă ea ( sau ar trebui) din punct de vedere al trecutului nostru, ca neam. Nu s-a putut sau, mai degrabă, cred eu, nu s-a vrut…
Edificiul se află în proprietatea Uzin Internațional București care nu știu ce planuri are la momentul de față. Sau dacă are vreun plan, dincolo de a asista la prăbușirea de la sine a acestei clădiri pentru a specula valoarea mare a terenului, ce ar putea fi vândut, pe parcele” a povestit fostul viceprimar al Brezei, Alexandra Bran.
Conacul Brâncoveanu nu a fost considerat prioritate
Actuala administrație ”se zbate”. Pe hârtie caută soluții. Una dintre ele (prin drept de preemțiune), cumpărarea de la proprietar a conacului și terenului aferent. Undeva la 800.000 , poate chiar un milion de euro. Pentru asta ar fi nevoie, ca și în cazul altor valori în ruină, de accesarea de fonduri europene pentru reabilitare sau un parteneriat cu Consiliul Județean în acest sens. Istoria ar putea fi salvată, iar UE oferă bani pentru asta. Vechile administrații s-au temut să facă pasul sau nu au vrut fiindcă altele au fost considerate investițiile prioritare în Breaza.
Până atunci, acest punct istoric de o uriașă valoare, este ocolit de turiști. Fiindcă nu știu de existența lui sau fiindcă… nu au ce să vadă aici, dincolo de o ruină ce se degradează de la zi la zi, desprinsă parcă dintr-o peliculă de proastă calitate. Uităm, așadar, dacă nu se va interveni, asumat și responsabil, de o filă prețioasă din istoria națională. Ca multe altele, de altfel. Se va așterne praful peste ceea ce înseamnă un loc în care au trăit personalități importante ale istoriei, un loc cu arhitectură asupra căreia și-au pus amprenta arhitecți celebri străini, unul dintre ei, Paul Gottereau, cel care a proiectat mare parte din Palatul Regal de pe Calea Victoriei. Vom uita, deopotrivă, și de faptul că în arhivele naționale se găsesc numeroase inventare care precizează prezența unor opere însemnate la conacul în ruină de la Breaza, semnate de artiști precum Tonitza, Jalea sau Băeșu, dar și scoarțe românești, vase Galle și o vastă bibliotecă. Conacul Brâncoveanu, loc unde Martha Bibescu și Anne de Noailles și-au găsit liniștea și inspirația, încă așteaptă un plan, încă așteaptă să fie salvat, valorificat și scos din agonie. Lăsând la o parte ideea că…la noi, totul se face prea târziu! Sau niciodată!
FOTO
Ar trebui sa faceti un reportaj si despre palatul Cantacuzino de la Floresti, ajuns in ruina. La IP Prahova ( CONSPROIECT ) exista proiectul de restaurare. Edificiul poate fi transformat in cazinou, fiind aproape de Dn1.
Daca vor sa faca istorie si sa dea exemplu de administratie locala eficienta, edilii locali brezeni au la dispozitie legislatia care permite exproprieri pentru cauze de utilitate publica, trebuie doar vointa si curaj. Sau daca nu, exista si presiuni si alte parghii legislative, pe care le are chiar o primarie si un Consiliu Local, pentru a determina proprietarul sa ingrijeasca si sa conserve un imobil-emblema pentru comunitate. Nu-i nevoie sa se astepte neaparat clasarea ca monument istoric (care e intarziata de proprietari prin procese penibile si fara nicio sansa de succes). Se pot face aceste demersuri si presiuni oricand, e nevoie doar de vointa si mobilizare. Nu poti sa faci chiar orice vrei cu proprietatea ta, atunci cand ea este un simbol al comunitatii. Interesul comunitatii este mai presus de orice drept de proprietate individuala, pentru ca nu traim in jungla, ci in comunitati, nu putem la nesfarsit sa ne batem joc de cei din jur.